Sfântul Nicolae Velimirovici despre Evanghelia minţii curate şi a grijilor vieţii (I)

Matei 6, 22-33

Luminatorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tau curat, tot trupul tau va fi luminat. Iar de va fi ochiul tau rau, tot trupul tau va fi intunecat. Deci, daca lumina care e in tine este intuneric, dar intunericul cu cat mai mult! Nimeni nu poate sa slujeasca la doi domni, caci sau pe unul il va uri si pe celalalt il va iubi, sau de unul se va lipi si pe celalalt il va dis-pretui; nu puteti sa slujiti lui Dumnezeu si lui mamona. De aceea zic voua: Nu va ingrijiti pentru viata voastra ce veti manca, nici pentru trupul vostru cu ce va veti imbraca; au nu este viata mai mult decat hrana si trupul decat imbracamintea ? Priviti la pasarile cerului, ca nu seamana, nici nu secera, nici nu aduna in jitnite, si Tatal vostru Cel ceresc le hraneste. Oare nu sunteti voi cu mult mai presus decat ele ? Si cine dintre voi, ingrijindu-se, poate sa adauge staturii sale un cot ? Iar de imbracaminte de ce va ingrijiti ? Luati seama la crinii campului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Si va spun voua ca nici Solomon, in toata marirea lui, nu s-a imbracat ca unul dintre acestia. Iar daca iarba campului, care astazi este si maine se arunca in cuptor, Dumnezeu astfel o imbraca, oare nu cu mult mai mult pe voi, putin credinciosilor? Deci, nu duceti grija, spunand: Ce vom manca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom imbraca? Ca dupa toate acestea se straduiesc paganii; stie doar Tatal vostru Cel ceresc ca aveti nevoie de ele. Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se vor adauga voua.

Dintre toti oamenii de pe pamant, cea mai mare raspundere inaintea lui Dumnezeu o poarta cel ce se numeste pe sine crestin; Dumnezeu le-a dat cel mai mult crestinilor, si va cere mult de la ei. Popoarelor care s-au indepartat de descoperirea primordiala a lui Dumnezeu. Dumnezeu le-a lasat natura si mintea: natura drept carte si mintea drept indreptar de citire a acestei carti. Crestinilor insa pe langa natura si minte, le-a fost restaurata revelatia primordiala, si li s-a dat o noua revelatie in Domnul Iisus Hristos. Crestinii au si Biserica, paznic, talcuitor si indrumator intru amandoua Revelatiile; in sfarsit, crestinii au si puterea Duhului Sfant, de viata -datator, invatator si calauzitor inca din inceputul Bisericii. Astfel pe cand necrestinii au un singur talant - mintea - care ii indruma si-i invata din cartea naturii, crestinii au cinci talanti: mintea, revelatia veche, revelatia noua, Biserica si puterea Duhului Sfant.

Cand un om care nu este crestin se intoarce catre natura, sa o citeeasca si sa o talcuiasca, are lumina unei singure candele: mintea; cand un evreu se indreapta catre natura, sa o citeasca si sa o talcuiasca, are lumina a doua candele: mintea si revelatia veche; dar cand un crestin se indreapta catre natura, sa o citeasca si sa o talcuiasca, are lumina a cinci candele: mintea, revelatia veche, revelatia noua, Biserica si puterea Duhului Sfant.

Cine, asadar, vede mai bine: cel cu o lumina, cel cu doua sau cel cu cinci ? Fara indoiala ca toti pot citi cate ceva, dar nici vorba ca cel cu cinci luminari va vedea mai limpede si mai departe decat ceilalti doi.

Cand unui om care merge la lumina a cinci candele i se sting toate cinci, se gaseste intr-un intuneric cu mult mai mare decat unul care merge la lumina unei singure candele care i se stinge. Cand doi oameni se gasesesc in acelasi intuneric, mai negru e intunericul pentru ochii celui care vine dintr-o lumina mai mare. Cei care merg la lumina doar a unei singure candele, si merg cu inima curata si cu minte neintunecata, pot razbi prin valea intunecoasa a acestei lumi spre lumina cea mare a lui Dumnezeu; dar mai usor pot strabate cei al caror drum e luminat de un sfesnic cu cinci lumini. Iar daca cei care merg cu o candela sunt fara cuvant de aparare (Romani 1, 20) daca se abat din cale si se pierd in intuneric, ce cuvant de aparare inaintea lui Dumnezeu vor avea cei carora Dumnezeu le-a dat cinci lumini, daca ei se abat din cale si se pierd in intuneric?

Cu adevarat, intre toti oamenii de pe pamant, cea mai mare raspundere inaintea lui Dumnezeu o poarta cel ce se numeste pe sine crestin.

In Evanghelia de astazi, Domnul dezvaluie adevaruri limpezi si simple pe care multi dintre noi, cu inconstienta, le calca in picioare in fiecare zi; adevaruri atat de simple si de limpezi incat si un om cu o singura lumina - cu o minte curata, dar al lui Dumnezeu -" le pot vedea si recunoaste.

Zice Domnul: Luminatorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tau curat, tot trupul tau va fi luminat. Iar de va fi ochiul tau rau, tot trupul tau va fi intunecat.

Ochii sunt fereastra trupului, fereastra prin care simte lumina, primeste lumina si se cunoaste a fi in lumina. Daca fereastra e astupata, in ce intuneric se afla trupul! Ochii sunt calauza trupului; cata vreme calauza e in fata, trupul inainteaza si nu aluneca din Cale - picioarele merg incotro trebuie, mainile si ele fac ce trebuie, la fel fiecare madular. Dar cand calauza ramane in intuneric, in ce intuneric se vor afla cei ce vin dupa dansa! Daca ochii orbesc si nu mai lumineaza trupul, ce gramada monstruoasa de intuneric va fi acel trup! Toate cararile i se inchid; picioarele ori stau in loc, ori o iau aiurea; mainile ori nu fac nimic ori lucreaza anapoda; la fel toate madularele. Picioarele se tarasc anevoie, incercand prin incetineala sa tina locul luminii care lipseste; mainile se intind, cautand sa atinga si atingerea sa tina loc luminii care lipseste; urechea se ciuleste, cautand sa inlocuiasca vederea. Dar in zadar: cei condusi nu pot tinea loc de calauza. Se isca zapaceala, haos. Fara vedere, trupul este adevarata temnita.

Intelesul ascuns al acestor cuvinte il dezvaluie limpede propozitia ce urmeaza: Deci, daca lumina care e in tine este intuneric, dar intunericul cu cat mai mult! Domnul nu spune "in fata ta", sau "deasupra ta", ci "lumina care e in tine". Spunand aceasta, intoarce intreaga icoana a ochiului si a trupului spre omul dinlauntru, spre minte si spre suflet, pentru ca ochiul e chipul mintii, iar sufletul chipul trupului. In Sfanta Scriptura se vorbeste adesea de vederea mintii, precum si de orbirea ei. Apostolul Pavel cere de la Dumnezeu pentru Efeseni: Sa va lumineze ochii inimii (1,18), iar Psalmistul se roaga: Descopere ochii mei si voi cunoaste minunile din legea Ta (Psalm 118,18), intelegand aici ochii mintii, vederea dinlauntru, singura prin care se poate vedea Legea lui Dumnezeu.