De ce nu ne place de Saguna?
Citesc cu interes disputele legate de acordarea unor denumiri de strazi si constat cu bucurie
ca în Sfântu Gheorghe mai exista oameni curajosi care îndraznesc sa propuna redenumirea strazii Andrei Saguna, desi numele exista în continuare ca denumire a pietei din fata bisericii românesti situate în strada Varadi.
La vremea respectiva, când numele lui Andrei Saguna a fost propus ca denumire de strada,
am fost consternat de stire. Opinia mea este în continuare aceea ca nu este permis ca Andrei Saguna sa fie glorificat în orasul Sfântu Gheorghe, nu este permis ca strazile si pietele publice sa-i poarte numele, deoarece în perioada luptei maghiare pentru libertate de la 1848-1849, acesta si-a asumat un rol care aproape ca atinge granita unei provocari deschise si nu serveste la convietuirea româno-maghiara.
Când secuiul care îsi cunoaste propria istorie si cultura – vede denumirea de strada Andrei
Saguna, când vede statuia acestuia, se gândeste: înca mai suntem cetateni de rangul al doilea? Înca mai putem fi umiliti? Nu a fost suficient? Vazând acest lucru, secuiului i se amplifica sentimentul ca trebuie sa lupte pentru autonomia teritoriala, pentru obtinerea autoguvernarii locale, deoarece nu se tine cont de sentimentele sale nationale. Aceasta idee este generala, deoarece desi maghiarii de aici au fost privati, în urma cu 90 de ani, de patria lor milenara, de cunostintele despre adevarata lor istorie, fiecare secui stie ca lupta maghiara pentru libertate a fost una din luptele superioare din Europa. Pentru înabusirea acestei lupte s-au aliat doua imperii, cel austriac si cel rusa. Si poporul din Trei Scaune a participat la lupta, derulând o lupta de autoaparare fara precedent.
Aici intervine Andrei Saguna, din cauza caruia secuii din Scaunul Sepsi, printre care si cei
din Sfântu Gheorghe, au trebuit sa lupte – la 3 februarie 1849 – cu cazacii. Oare cui ar trebui sa i se multumeasca pentru acest lucru? Cititorul poate presupune cui. Lui Andrei Saguna, episcopului ortodox, care s-a ocupat de organizarea si desfasurarea interventiei militare a rusilor! Initial, conducatorii români au respins interventia militara rusa, însa Saguna a reusit sa-i induca în eroare.
Nu este întâmplator nici faptul ca atunci când în aprilie 1849, guvernul ungar i-a amnistiat pe toti, Saguna nu a beneficiat de acest lucru. Raspunsul este unanim: în primavara anului 1849 guvernul ungar nu a putut ierta tradarea de patrie, chemarea trupelor straine în Transilvania.
Cunoscând cele de mai sus, merita formulata întrebarea: cum au ajuns în ultimii 15 ani
maghiarii sa aprobe la Sfântu Gheorghe – locuit în procent de 76,5% de maghiari – amplasarea unei statui dedicate lui Saguna? Iar totul a culminat si cu o denumire de strada. Aceasta statuie se afla la câteva sute de metri de locul proclamarii autoapararii zonei Trei Scaune.
Semnatarul acestor rânduri este de parere ca amplasarea la Sfântu Gheorghe a statuii lui
Saguna putea fi obstructionata la mijlocul anilor 90. Cel care afirma contrariul, nu spune adevarul.
Denumirea strazilor si institutiilor orasului cu nume ale unor personalitati cu manifestari
antimaghiare si amplasarea de statui în memoria acestora nu depinde întotdeauna de nationalistii români (extremisti), ci depinde deseori de iresponsabilitatea maghiarilor, de lipsa lor de pregatire si de cunostintele istorice deficitare.
Conducatorii minoritatii române locale trebuie sa înteleaga faptul ca noi respectam
sentimentele românilor care s-au stabilit în Sfântu Gheorghe, însa nu acceptam ca strazile sa primeasca numele unor persoane care au adus jigniri la adresa locuitorilor secui indigeni. Fiecarui om lucid – indiferent de nationalitate – trebuie sa-i fie clar ca într-un oras secuiesc, o piata publica nu primeste denumirea de Saguna, iar acestuia nu i se dedica statui. Nu putem face altceva decât sa speram ca membrii maghiari ai consiliului nu vor vota ca niste mici pionieri, ci se vor gândi de zece ori înainte sa autorizeze amplasarea unei statui sau acordarea unei denumiri de strazi.
Sursa: cotidianul Haromszek, editia 5984 din 18.05.2010, autor Kadar Gyula
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu