Un nou curent marxistoid răzbate la suprafaţă întrupat de un tânăr lider - Dragoş Bucurenci, ce se consideră, aidoma lui Ion Iliescu, de la care a preluat ştafeta roşie, un „brand“ tare de tot.
Tânărul e gay la bază dar umblă şi cu fete, sau invers, recomandându-se drept bisexual şi lansând un întreg discurs para politic despre asumarea homosexualităţii dar şi a indentităţii marxiste. Tânărul nu e chiar de capul său, singur cu trupul, face şi el parte dintr-un grup cu vederi de stânga care a monopolizat aria de activitate ecologistă din România, un aşa zis curent verde reprezentat la vârf de un Mircea Toma şi Liviu Mihaiu, la rândul lor, la bază, reprezentanţi ai unui alt gen de curent eoliano/mogulian.Culmea, Sorin Ovidiu Vântu - un profitor al „curentului verde“, firmele sale extrăgând beneficii de pe urma tăntălăilor aduşi de Tatulici să planteze pomişori - se autocaracteriza drept om de dreapta - adică ce fura cu dreapta ducea la gură cu stânga. Probabil oamenii de stânga din solda sa, de genul Mihaiu - Toma, procedează invers. Invers procedează, din alte puncte de vedere, şi tânărul lor discipol, Dragoş Bucurenci.
Pe blogul său propriu şi personal, Bucurenci descrie întâlnirea sa cu un prieten care i se confesa astfel: „trebuie s-o cunoşti pe prietena mea: îmi dă clasă la orice. Pe lângă ea sunt mic copil. Bea mai mult ca mine, fumează mai mult ca mine şi fute mai mult ca mine... dar nu fute alţi bărbaţi. E bisexuală şi se mai fute din când în când cu femei“.
Bucurenci notează, în continuare: „Am simţit cum urechile de la masa vecină s-au înroşit. Nu mai voiau să ia parte la această conversaţie. «Da», i-am zis, «ştiu cum e. Am avut şi eu o iubită ca ea. E bine că eşti ok cu asta». În spatele meu temperatura depăşise 40 de grade şi am hotărât să mă opresc. Nu voiam să stric nimănui prânzul, dar aş fi putut continua: «şi eu sunt bi, dacă tot veni vorba»... Bucurenci se lansează în continuare într-o argumentaţie ce include teoretizări şi trimiteri ştiinţifice - în opinia sa - pe tema bisexualităţii. Trebuie precizat că termenul „bisexual“ este o creaţie a botaniştilor , întrucât circa 90% dintre plantele cu flori au caracteristici sexuale duble, cu stamine masculine şi pistiluri feminine. DEX-ul ne oferă următoarea interpretare: „BISEXUAL, -ă, bisexuali, -e, adj. Care dispune de organe de reproducere ale ambelor sexe; hermafrodit, bisexuat, androgin“. Dicţionarul „Brooklyn Botanic Garden“ din 2003 conferă bisexualului o aură aparte, bisexualul, „având atât stamine (organe masculine), cât şi pistiluri (organe feminine), este o floare perfectă“.
Bucurenci - o floricică de băiet
Dragoş Bucurenci pare să fie o astfel de floricică perfectă. O colegă de birou îl descrie astfel: „Nu mai ştiu pe nimeni care să-şi asorteze cu atâta conştiinciozitate ghiozdanul de laptop cu maşina, maşina cu cravata, cravata cu cămaşa şi cămaşa cu şireturile. Nu mai ştiu nici un bărbat care să spargă atâtea camioane de bani pe ţoale şi n-am mai auzit nici un alt domn tuns periuţă spunând că are programare la hair-stylist, ca să-l fileze nu ştiu cum. Nici măcar nu bănuiam că un păr de 3 mm poate fi filat...“.
Poate colega nu-şi dădea seama că propensiunea pentru fiţe a tânărului ei coleg ascundea în adâncuri tocmai o floare perfectă. Probabil la vremea aceea nici el nu-şi asumase profunzimea homosexualităţii ce-i invada progresiv eul. Poate tocmai de aceea încă nu-şi asumă pe deplin calitatea de homosexual şi se învârte după termeni florali ambigui. O autoritate a Bisericii Catolice, Papa Ioan Paul al II-lea, afirma despre bisexuali că sunt de fapt nişte homosexuali deghizaţi: „Termenul bisexual sugerează un fel de echivalenţă între homosexualitate şi heterosexualitate, însă tendinţa homosexuală este cea care domină. Uneori, un individ se prezintă ca fiind bisexual din teama de a nu fi considerat homosexual“.
Bucurenci încă oscilează în asumarea deplină a situaţiei sale, dar se referă pe larg, invocând şi „savanţi“ ai homosexualităţii, la istoricul înmuguririi într-însul, pe lângă pasiunea pentru marxism, a pasiunii pentru o sexualitate proprie curentului ideologic al stângii: „Orientarea mea sexuală nu e nici nouă, nici vremelnică. E sinonimă cu începutul vieţii mele sexuale şi probabil că-mi va mai fi proprie încă o bună bucată de vreme... În opinia mea, bisexualitatea nu e o orientare clar definită, este fâşia gri care se întinde între cei care-şi asumă cu îndârjire atracţia faţă de acelaşi sex sau faţă de sexul opus. Din păcate, chiar şi cei mai toleranţi dintre noi abia ne împăcăm cu ideea existenţei unei alte orientări decât cea heterosexuală, altfel decât ca boală, traumă sau moft, şi ne este şi mai greu să digerăm un concept fluid cum este sexualitatea propusă de Kinsey acum aproape 100 de ani“.
Discursul autodeclaratului marxist bisexual este gravat însă de corelaţionări „ştiinţifice“ ridicole, iar „gurul“ pe care-l invocă pe post de sursă de autoritate, Alfred Kinsey, nu era altceva decât un şarlatan, utilizat extensiv doar de apologeţii inepţi ai ideologiei homo.
Veterinarul Alfred Kinsey a publicat, în 1948, o lucrare intitulată „Comportamentul sexual al bărbaţilor“, care prezenta constatările sale după intervievarea a 5.300 de americani. Kinsey „a uitat“ însă să precizeze de unde şi-a extras „eşantionul“. Din puşcării. Constatările sale, în special cele legate de homosexualitate, au şocat sensibilităţile americanilor: 37% dintre subiecţii săi recunoscuseră că au avut cel puţin o experienţă homosexuală de la adolescenţă încoace, iar 10% pretindeau că erau homosexuali de cel puţin trei ani.
Vestea s-a răspândit - zece la sută dintre bărbaţi sunt homosexuali! Activiştii homosexuali au tot repetat această statistică până a devenit o axiomă. Între timp, zeci şi zeci de studii din lumea întreagă arată că cifra de 10% este o fraudă ştiinţifică, însă Kinsey este încă citat cu fervoare religioasă de emulii homosexualităţii.
Modelele lui Bucurenci - Iliescu şi un veterinar care şi-a găsit sfârşitul masturbându-se
Cine era însă Kinsey? Mulţumită psihologului dr. Judith Reisman, ştim astăzi că Alfred Kinsey cu al său „raport“ invocat de „doctul“ Bucurenci a fost un impostor. Kinsey, profesor de zoologie la University of Indiana, pretindea a fi un familist conservator. În realitate, el abuza de copii şi a fost un homosexual pervers care îşi seducea studenţii şi îşi forţa soţia să joace în filme pornografice realizate acasă. Mai mult de 25% dintre subiecţii săi erau prostituate şi deţinuţi, printre care numeroşi condamnaţi pentru agresiuni sexuale. Kinsey însuşi a murit prematur din cauza unei boli asociate cu masturbarea în exces.
În biografia scrisă de James Jones - „Alfred C. Kinsey: O viaţă publică / privată“, acesta dezvăluia că „profesorul fusese un homosexual sadomasochist care manipulase sondajele de opinie pentru a-şi justifica propriul comportament“.
Însă nu doar Dragoş Bucurenci a căzut victimă parascoveniilor propagandei pseudoştiinţifice pe tema procentelor homosexualilor. Şi Traian Băsescu, consiliat de personaje din acelaşi grup - GDS - care i-au creat „brandul“ lui Bucurenci, arunca într-una dintre campaniile electorale o cifră ridicolă: 20% dintre români ar fi fost homosexuali. Trucul electoral folosit cu brio de Traian Băsescu în campania Alianţei DA din 2004 a iscat un uriaş scandal. Ulterior, candidatul Alianţei a revenit asupra acestei declaraţii, dar manevra şi-a atins ţelul electoral, Băsescu a impus adversarilor o temă de campanie.
Despre Traian Băsescu este greu de crezut că ar fi vreo „floricică perfectă“ - homosexual, bisexual sau orice altă variantă combinată. Singura legătură dintre domnia sa şi Dragoş Bucurenci ar fi poate Ion Iliescu, pe care Băsescu l-a votat în trecut, în umbra căruia a crescut, politic vorbind, dar, ajungând la vârsta înţelepciunii, Băsescu şi-a asumat public greşeala şi s-a scuturat de Ion Iliescu, numit edecar al Alianţei ticăloşilor şi criminal cu mâinile roşii de sânge.
Pentru Bucurenci, Iliescu este însă un Tataie drag, o sursă de vibraţii maoist-marxiste. Ca un fel de duplicat al lui Iliescu, Bucurenci scrie cu mânie proletară despre marxism: „Dacă înlături programul violent, esenţa marxismului nu dispare: rămân clasele şi absurdele inegalităţi economice care le separă, rămâne teoria capitalului, rămâne o filosofie a istoriei... Când vorbesc despre comunism, mă refer la doctrina sa aşa cum a fost ea teoretizată de Marx şi de Engels. Scrierile lor sunt în primul rând o critică şi partea aceasta mă interesează pe mine“. Iliescu şi-a găsit un urmaş de brand demn de el, nimic de zis.
George RONCEA - Curentul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu