Ne-a învrednicit mereu Dumnezeu cu îndrumători nemaipomeniţi, cu părinţi, bunici, profesori şi prieteni ce ne-au călăuzit pe cărările vieţii. Am cunoscut Oameni a căror inimă bătea, cu o forţă incredibilă, pentru Neamul Românesc, şi care ne-au purtat în rugăciunile lor. Atâta dragoste am primit în anii aceştia, încât nu ne puteam imagina că Bunul Dumnezeu încă mai are de gând să ne răsfeţe.
Şi totuşi, în urmă cu mai bine de doi ani, împreună cu un astfel de Om, domnul Nicolae Purcărea, am ajuns la doamna Aspazia Oţel Petrescu. Nu ştim ce este hărăzit pe mai departe familiei noastre, dar câtă vreme doamna Aspazia ne îngăduie să o purtăm în sufletele şi în gândurile noastre, parcă nimic nu poate fi rău. Există în destinele oamenilor fiinţe providenţiale, menite să înalţe, să purifice, să înduplece spre desăvârşire conştiinţa umană. Aşa simţim acum, din toate sufletele noastre: că avem sprijin, punte, funie spre cer, îndemn şi călăuză, model şi nădejde.
Ne este greu să vorbim despre dumneaei în cuvinte, căci acestea se ascund în spatele unor sentimente mult prea adânci. Îi mulţumim, însă, Bunului Dumnezeu că a dăruit neamului nostru astfel de oameni, al căror destin martiric este menit să ne redea demnitatea târâtă în mlaştina deznădejdii de feluritele chipuri schimonosite ale satanei.
Vă mulţumim, Doamnă Aspazia, pentru timpul, răbdarea, îngăduinţa, dragostea, sprijinul, încurajările, blândeţea şi toate darurile cu prisosinţă făcute nouă, pentru cărţile – minunatele şi nepreţuitele mărturii şi portrete, adevărate nestemate în cununa muceniciei Neamului Românesc! Pentru toate acestea, vă suntem recunoscători. Şi vă dorim ani binecuvântaţi, în împăcare sufletească şi tihnă îngerească! (Familia PALAS)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu