• Din ce în ce mai puţini luptători din munţi şi foşti deţinuţi politic se adună an de an în jurul crucii-monument
Comemorarea eroilor Rezistenţei Anticomuniste din Ţara Făgăraşului se va desfăşura în perioada 23-25 iulie 2011 la Crucea din faţa Mănăstirii Brîncoveanu de la Sîmbăta de Sus. Este o tradiţie ca în fiecare an, în prima duminică după sărbătoarea Sfîntului Prooroc Ilie, să se organizeze acest eveniment în memoria luptătorilor anticomunişti.
Iniţiatorul manifestării a fost Ion Gavrilă Ogoranu, luptător anticomunist din Munţii Făgăraşului, cel care a ridicat monumentul de la mănăstire. Prima comemorare a avut loc în anul 1995, odată cu sfinţirea crucii. De atunci, în fiecare an, foştii deţinuţi politic şi urmaşii acestora se adună la Cruce pentru a pomeni numele şi jertfele celor care s-au împotrivit instaurării comunismului. După ce s-a stins Ion Gavrilă Ogoranu, Fundaţia care-i poartă numele se ocupă de organizarea evenimentului.
În acest an, manifestarea se întinde pe mai multe zile. Astăzi sînt primiţi oaspeţii care vor fi găzduiţi la Mănăstirea Brîncoveanu. Mîine va avea loc simpozionul cu tema ,,Rezistenţa anticomunistă“, care va începe la ora 11.30 şi se va desfăşura în aula Academiei de la Sîmbăta. Lansarea unei reeditări a volumelor I şi II din ,,Brazii se frîng, dar nu se îndoiesc“, scrise de Ion Gavrilă Ogoranu, va urma după simpozion. Ziua se va încheia cu proiecţia unui film despre rezistenţa armată din Munţii Făgăraşului. Pe durata evenimentului, la Academie va fi organizată şi o expoziţie legată de lupta anticomunistă din Ţara Făgăraşului. Duminică, 25 iulie, după Liturghie, începînd cu ora 12.00 va avea loc parastasul de la Cruce. Participanţii din ţară şi invitaţii vor putea ajunge la Mănăstirea Brîncoveanu vineri sau sîmbătă, cu un autocar care pleacă din Gara Făgăraş la ora 16.00.
Din ce în ce mai puţini şi mai umiliţi
Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politic din Braşov a reuşit să adune anul acesta aproximativ 30 de participanţi la evenimentul la care foştii deţinuţi politic braşoveni, alături de fraţii lor din Făgăraş, iau parte în fiecare an. „Numărul nostru este din ce în ce mai mic, din ţară vin din ce în ce mai puţini la astfel de evenimente, iar dispreţul autorităţilor este din ce în ce mai mare, pe măsură ce numărul nostru scade. Mai sîntem o mînă de foşti deţinuţi politic, iar adevăraţii luptători din munţi s-au stins aproape toţi, umiliţi cum au fost toată viaţa. Mulţi dintre ei au plecat dintre noi judecîndu-se cu foştii securişti pentru a-şi lua înapoi ceea ce le-au confiscat comuniştii. Ultima mare umilinţă este condamnarea, pur formală, a comunismului în România. Nici nu putea fi altfel, de vreme ce tot ei conduc ţara“, a spus Octav Bjoza, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politic din România. La 22 de ani de la căderea lui Ceauşescu, Bucureştiul este singura capitală din fostul lagăr comunist care nu are un monument al luptei împotriva comunismului, iar foştii deţinuţi politic, atîţia cîţi mai sînt, nu au fost niciodată puşi pe picior de egalitate cu luptătorii din Decembrie 1989. În judeţul Braşov, în decembrie 1989, mai erau, potrivit lui Octav Bjoza, aproximativ 2.000 de foşti deţinuţi politic şi luptători din rezistenţa din munţi. Acum, 20 de ani mai tîrziu, au mai rămas mai puţin de 120, din care mai bine de jumătate locuiesc în Braşov. La Sîmbăta, dintre ei vor fi prezenţi Emil Mitea, Eugenia Henţiu, Ioan Cenţiu, Cornel Comaroni şi Octav Bjoza, cu toţii supravieţuitori ai lagărelor de exterminare şi închisorilor politice comuniste.
Jurămîntul de Cruce
Era Sărbătoarea Învierii, Paştele din anul 1952. O zi frumoasă de primăvară cînd codrul îşi împlinea frunza crudă, iar pomii rodeau de floare. Grupul de Rezistenţă din Munţii Făgăraşului condus de Ioan Gavrilă al Ogoranului din Gura Văii, ocrotit de ascunzătorile din munţi, îşi ducea crucea continuînd lupta împotriva comunismului în Ţara Făgăraşului. În luptă căzuseră deja cîţiva dintre ei. Marcel Cornea, Silviu Socol, Părîmbu, căpitanul Monea, Mogoş, Mazilu, Partenie Cosma şi Baciu. În ziua marii sărbători a Paştelui, cu toate riscurile, luptătorii au hotărît să asiste la slujba religioasă oficiată la Mănăstirea Brîncoveanu de la Sîmbăta de Sus. Nu puteau coborî însă printre oameni. Au rămas pe coasta de răsărit a muntelui de unde se vedea bine mănăstirea. Se simţeau aproape de Dumnezeu, ca şi cum ar fi fost chiar în casa Lui. Tot atunci, oamenii au făcut un legămînt. De această zi dragă şi de vechiul jurămînt îşi aduc aminte zilele acestea cei doar cîţiva foşti camarazi ai lui Ioan Gavrilă Ogoranu, şeful Rezistenţei din Munţii Făgăraş, care mai sînt în viaţă. Puţini şi bătrîni cîţi au mai rămas, cu toţii respectă jurămîntul făcut în ziua de Paşte acum 53 de ani.
Jurămîntul lui Remus Sofonea din Drăguş
„Se vedea lume în faţa altarului improvizat în pădurea rară din apropierea clopotniţei. Auzeam frînturi din troparul Învierii. Am rămas tăcuţi cît a ţinut slujba şi ne gîndeam la cei căzuţi. Eram încă sub povara amintirii ultimului căzut, Andrei Haşu, căruia îi spuneam «Baciu»“, îşi amintea Ioan Gavrilă Ogoranu. „Dacă vreunul dintre noi va supravieţui, să ne legăm ca acela să ne adune oasele de pe unde vor fi fost aruncate şi să le îngroape aici lîngă această mănăstire“, a spart liniştea grea Remus Sofonea din Drăguş, zis „Brîncoveanu“. A fost un jurămînt la care s-au legat cu sufletul toţi luptătorii grupului lui Gavrilă Ogoranu.
Crucea care a împlinit legămîntul
În 1964, în ziua semnării decretului de graţiere emis de comunişti rămăseseră puţini supravieţuitori ai luptei de rezistenţă din munţi. Toată Ţara Făgăraşului era în doliu. Crimele Securităţii nu ocoliseră aproape nici o familie. Copii, femei, bătrîni şi bărbaţi erau acum nume pe cruci sau cadavre fără nume aruncate în gropi neştiute de nimeni. Legămîntul făcut în 1952 pe coasta de deasupra Mănăstirii Brîncoveanu n-a putut fi respectat decît după 43 de ani. În 1995, supravieţuitorii prigoanei comuniste au construit o cruce de marmură pe care au fost scrise numele luptătorilor. Aşa s-a împlinit şi dorinţa drăguşeanului „Brîncoveanu“. Ca locul de pomenire al celor căzuţi să fie lîngă Mănăstirea de la Sîmbăta. Osemintele luptătorilor n-au putut fi adunate însă pentru a odihni în veci sub crucea cea nouă. Pentru că nici acum, la 47 de ani de la Decretul de graţiere dat de comunişti, nu se ştie unde au fost aruncate trupurile luptătorilor ucişi.
Tăcere şi teroare pînă în 1989
Deşi erau consideraţi oameni liberi, supravieţuitorii luptei de Rezistenţă din munţi au fost hăituiţi de Securitate pînă la căderea lui Ceauşescu. Abia atunci, după sîngerosul Decembrie 1989, supravieţuitorii Rezistenţei au putut vorbi între ei. Ioan Gavrilă Ogoranu i-a găsit pe toţi şi le-a amintit de vechiul jurămînt. N-a fost uşor însă să ridice crucea de lîngă mănăstire. Doi ani s-au zbătut să obţină aprobările Mitropoliei Sibiu. S-au învoit pînă la urmă. Mai uşor a fost să găsească arhitectul. Proiectul monumentului a fost realizat de Anghel Marcu din Bucureşti, recomandat de fostul deţinut politic Niculiţă Goga. Constantin Marinete a sculptat crucea în marmura adusă de la cariera Ruşchiţa. Supravieţuitorii gulagului comunist au adunat apoi pe o listă numele luptătorilor căzuţi. Erau peste 500.
Regina Ana a pus prima floare
Monumentul a fost plătit din economiile supravieţuitorilor. Au fost ajutaţi şi de Emilia şi Emil Tatu din California, de Nicolae Dima, în numele Asociaţiei Avram Iancu din New York, Nicolae Lungoci din Washington, Alexandru Fonta şi Victor Roşca din Canada, Dumitru Tatu de la Paris şi alţii care au părăsit ţara, dar au păstrat respectul pentru cei care au murit în numele luptei împotriva comuniştilor. Construcţia a ajuns la 3 milioane de lei. Postamentul crucii a fost turnat de Gheorghe Haşu, un meşter cunoscut din Lisa. Sfinţirea monumentului a avut loc în ziua de 17 octombrie 1995. Primul buchet de flori în memoria eroilor căzuţi a fost depus cu două zile înainte de inaugurare. L-a aşezat la piciorul crucii chiar Regina Ana. De atunci, au fost aprinse lîngă Crucea legămîntului mii de lumînări şi au fost aşezate cu dragoste pentru amintirea celor duşi rîuri de flori.
Grupul din Munţii Făgăraş, „trădat“ la spovedanie
• Grupul făgărăşean a căzut din cauza unui fals preot, care era colonelul Nicolescu. Oamenii din satul în care fusese trimis credeau că e preot şi veneau la spovedit. Aşa a aflat de la o credincioasă că profesorul Grovu Ion ar avea legătură cu partizanii din munţi. Grovu a fost arestat, moment în care şi alte informaţii au ajuns la Securitate. Au urmat condamnări la moarte, condamnări la zeci de ani de muncă silnică sau muncă silnică pe viaţă. Mii de oameni din Ţara Făgăraşului au fost torturaţi în beciurile Securităţii din Făgăraş, Braşov şi Bucureşti.
„Moşul“ care a învins Securitatea
• Ioan Gavrilă Ogoranu (foto), originar din satul Gura Văii, s-a retras în Munţii Făgăraşului în anul 1947. Era student la Facultatea de Agronomie din Cluj cînd a hotărît să intre în lupta prin care credea că va opri comunismul care năvălea o dată cu ruşii în România. I s-au alăturat şi alţi tineri din Ţara Făgăraşului. Au format grupul de rezistenţă în Munţii Făgăraşului. Camarazii de luptă îi spuneau „Moşul“. Aproape 10 ani, grupul a fost urmărit de securitatea comunistă. Divizii întregi de armată au fost puse pe urmele lor. Cu arma în mînă, grupul din munţi, sprijinit şi de alte grupuri de rezistenţă pasive din localităţile Ţării Făgăraşului, au făcut faţă represaliilor. În 1955, în urma unei trădări, tinerii din grupul condus de Ioan Gavrilă au fost prinşi şi condamnaţi. Au fost executaţi în 1957. Rămas singur, Ioan Gavrilă Ogoranu a reuşit să se ascundă de Securitate pînă în 1977. Era deja condamnat la moarte în contumacie şi la încă 7 ani de închisoare, o aberaţie a tribunalelor militare comuniste. A scăpat de execuţie la intervenţia preşedintelui american Nixon pe lîngă Nicolae Ceauşescu. Ioan Gavrilă Ogoranu a fost singurul luptător din Rezistenţa armată anticomunistă care a fost întotdeauna cu un pas înaintea trupelor fostei Securităţi. Pe care a învins-o timp de 30 de ani. La 1 mai 2006, la ora 21.00, unul dintre ultimii şefi de grupuri de luptători anticomunişti din munţi s-a stins în casa lui din Galtiu – Alba, după mai multe luni de grea suferinţă. Avea 83 de ani.
Andrei Paul
Sursa: Monitorul expres
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu