Dr. în istorie Emilia Corbu a înregistrat oficial Petiţia ,,Apăraţi istoria românilor,,

Petiţia ,,Apăraţi istoria românilor,, a fost înregistrată oficial. Le mulţumim tuturor celor care ne-au susţinut, ziariştilor care au mediatizat cazul, istoricilor care s-au implicat direct, românilor din lumea întreagă şi aşteptăm cu toţii răspunsul solicitat instituţiilor reprezentative. In definitiv, istoria românilor este a noastră, a tuturor.

În perioada 17 iunie-3 iulie 2011 (16 zile) a fost semnată de 1000 persoane. S-a aflat în topul celor mai populare petiţii şi zile în şir a fost, conform statisticilor, cea mai semnată petiţie.
Printre semnatari se află cadre didactice universitare, istorici, arheologi, teologi, intelectuali din diferite domenii, studenţi.
A fost semnată şi de mulţi români aflaţi în SUA, Australia, Canada, Suedia, Republica Moldova, Danemarca, Olanda, Franţa etc.
Provenienţa semnatarilor ne indică faptul că pe primele trei locuri se află trei oraşe, mari centre universitare, Bucureşti, Constanţa, Iaşi, iar pe locul patru se află Clujul (redat în tabelul statistic la trei puncte diferite).

Un cuvânt special trebuie să adresez istoricilor care, deşi nu ştiau de proiectul ,,România medievală,, s-au informat rapid şi au reacţionat. Dacă aşa ceva s-ar fi petrecut pe vremea lui Iorga, lumea istoricilor ar fi luat foc. Dar aceia erau unul şi unul. Puţini, dar foarte buni. Studiile şi cărţile lor sunt şi acum valabile prin bogăţia de idei dar şi prin documentarea completă, la nivelul timpului lor.

Degeaba azi există câteva sute de istorici şi bibliotecile de istorie măsoară zeci de metri liniari de carte de specialitate, dacă această ştiinţă nu iese dintre zidurile ei. Spun ei, că nu fac politică. Dar noi, oare, facem politică? Atunci când politica deraiază lamentabil în istorie şi spulberă o întreagă epocă, cine trebuie să reacţioneze?

De când istoricii consideră că misiunea lor s-a încheiat doar cu publicarea unui studiu într-o revistă de specialitate citită doar de 0,3% din populaţie? Rezultatele cercetărilor istorice au aplicabilitate în multe domenii, de la elaborarea planurilor urbanistice generale (PUG) până în cinematografie şi diplomaţie.

Atunci când un sit arheologic este în pericol de distrugere, arheologii ştiu să facă scandal şi reuşesc de multe ori să salveze situl, deşi oficial treaba era a Direcţiilor de Cultură.
Aşa şi în cazul de faţă când promovarea imaginii României în străinătate implica şi un proiect cu privire la istoria medievală a României, istoricii erau obligaţi să reacţioneze dacă proiectul nu respecta istoriografia românească.

Sursa: viata fantastica