Vezi cum pregatesc terenul Plesu si Oisteanu pentru inlocuirea predarii religiei in scoli cu istoria religiilor

Trebuie predată religia în şcoli? Cine s-o predea?

În ultimii cinci ani numărul românilor care sunt de acord cu predarea religiei ca materie obligatorie în invăţământul public a scăzut de la 71% în 2006 la 50% în 2011. În plus, ponderea celor ce nu sunt de acord cu obligativitatea religiei s-a dublat, de la 22% la 40% in acelasi interval de timp, potrivit unei cercetări recente a Fundaţiei Soros intitulată „Religie şi comportament religios în România”.
Respondenţii pot fi împărţiţi in trei grupuri: „conservatorii” – care preferă predarea religiei ca materie obligatorie, de către preoţi, iar fiecărui elev să i se predea dogma propriei confesiuni; „progresiştii” care preferă predarea religiei ca istoria religiilor, o materie opţională cu un profesor specializat, şi „indecişii” care „nu stiu” sau „nu răspund”.
Potrivit cercetării, procentul persoanelor cu vârsta până în 30 de ani care resping predarea religiei în şcoală sub orice formă este de 16%, dublu faţă de media naţională. Mai mult, în cazul respondenţilor elevi şi studenţi, acest procent creşte la 24%.
Şi în legătură cu modul de predare al religiei există păreri împărţite. 52% dintre respondenţi vor ca elevii să studieze doar religia lor şi doar 32% preferă cursurile la care sunt prezentate mai multe religii. 46% ar prefera ca religia să fie predată de profesori specializaţi în istoria religiilor, faţă de 38% care cred că religia ar trebui să fie predată de preoţi.

• Dvs. ce credeţi? Este şcoala locul cel mai potrivit pentru educaţia religioasă, sau trebuie lăsată aceasta în grija părinţilor?
• Ar trebui să fie religia o materie obligatorie, conform dreptului garantat în Constituţie la învăţământul religios pentru fiecare cult? Sau este mai potrivită predarea ei ca materie opţională, fiind vorba despre opţiunea individului?
• Ce le-ar folosi mai mult tinerilor ortodocşi, catolici sau protestanţi? Învăţarea unor noţiuni de bază de dogmă a propriei confesiuni sau mai degrabă o trecere în revistă a tuturor religiilor existente, a caracteristicilor şi învăţăturilor acestora?
• Cine ar fi mai indicat pentru a preda această materie? Preoţii care şi practică ce propovăduiesc sau profesori de istoria religiilor? Ce importanţă are calitatea profesorilor pentru orientarea religioasă a copiilor?
• Cum vă explicaţi că tocmai studenţii şi elevii resping în număr mare educaţia religioasă în şcoli? Care ar putea fi cauzele nemulţumirii lor?

Sursa: Foreign Policy