23.12.11

Scrisoare pastorală la Naşterea Domnului a Mitropolitului Teofan: Copiii - bucurie şi frumuseţe în familie. "Copiii să fie crescuţi în frică de Dumnezeu, iubire de neam şi ruşine de oameni".

În aceste zile de praznic, pline de bucuria Naşterii lui Hristos, este bine să fim pătrunşi de adevărul că aducerea pe lume a unui copil este izvor de bucurie, de bine şi de binecuvântare pentru întreaga familie.
Iubiţilor preoţi din parohii, cuvioşilor vieţuitori ai sfintelor mănăstiri şi dreptcredinciosului popor al lui Dumnezeu din Arhiepiscopia Iaşilor: har, bucurie, iertare şi ajutor de la Dumnezeu Cel în Treime preaslăvit - Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt!

„Iată eu şi pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu.“ (Isaia 8, 18)

Iubiţi fii şi fiice întru Hristos Domnul,

Am ajuns, cu mila lui Dumnezeu, la marele Praznic al Naşterii Domnului. Colindătorii bat la uşa sufletelor noastre pentru a ne împărtăşi vestea cea bună a Naşterii lui Hristos din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu prin adumbrirea Duhului Sfânt. Inimile şi glasurile curate ale copiilor purtători de colind sfânt ne mărturisesc adevărul că Dumnezeu S-a coborât pe pământ şi a locuit printre noi pentru a ne ridica la ceruri, făcându-ne părtaşi vieţii celei veşnice şi nestricăcioase.
Cu ochii credinţei vedem pe Maica Domnului cu Pruncul în pântece călătorind de la Nazaret spre Betleem, vedem peştera cea săracă în care S-a născut dumnezeiescul Prunc. Prin ochii credinţei asistăm la primele zile trăite de Hristos printre noi, oamenii: Îl însoţim ca prunc în Ierusalim la opt şi la patruzeci de zile de la naştere, Îl însoţim în Egipt fugind de mânia ucigătoare de prunci a lui Irod, iar apoi în drumul de întoarcere către Nazaretul Galileii.
Toate aceste momente legate de naşterea şi copilăria lui Hristos trezesc în noi dorul după puritatea copilăriei, după căldura unei familii în care domneşte bucuria, armonia şi pacea, dorul după o viaţă curată şi sfântă pe care o aflăm în fiecare copil nou născut în lume, deoarece „copilul este mai aproape decât noi de firea lucrurilor, mai aproape de Dumnezeu“(1).

Iubiţi fraţi şi surori întru Hristos Iisus Domnul,

La Naşterea lui Hristos, toate s-au umplut de bucurie. Oştirile cereşti, lăudându-L pe Dumnezeu, cântau: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!“(2). Păstorii, primind minunată înştiinţare de la înger: „Vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul“(3), văzându-L pe Prunc, s-au întors la turmele lor „slăvind şi lăudând pe Dumnezeu pentru toate câte auziseră şi văzuseră“(4). Magii din Răsărit, purtători de alese daruri, ajungând în faţa dumnezeiescului Prunc, „s-au bucurat cu bucurie mare foarte“(5).
De ce, oare, această bucurie mare? Pentru că „Prunc, zice Profetul, s-a născut nouă, un Fiu s-a dat nouă, a Cărui stăpânire e pe umărul Lui şi se cheamă numele Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie“(6).
Aceeaşi bucurie suntem chemaţi să o trăim şi astăzi de praznicul Naşterii Domnului. „Să se bucure cerul, rostesc imnele Bisericii, să se veselească pământul! Că S-a născut Mielul lui Dumnezeu“(7). „Veseliţi-vă, drepţilor, ceruri, bucuraţi-vă, săltaţi, munţilor, căci S-a născut Hristos“(8). „Puterile cerurilor se bucură şi pământul cu oamenii se veselesc“(9), căci „Domnul Iisus născându-Se din curata Fecioară, toate s-au luminat“(10).
Aceeaşi sfântă bucurie legată de Naşterea Domnului se prelungeşte în viaţa fiecărui om atunci când acesta mărturiseşte şi trăieşte, adânc şi conştient, taina coborârii lui Dumnezeu pe pământ, moartea şi Învierea Sa. Împărtăşindu-se cu Sfintele Taine, adică cu Hristos Cel născut în Betleem, mort şi înviat din morţi, omul se naşte din nou, renaşte la o viaţă nouă altoită în Dumnezeu, devine „făptură nouă“(11). Pentru această naştere din nou, renaştere în Duhul, omul se bucură cu bucurie sfântă, bucurându-Se şi Hristos împreună cu Preacurata Sa Maică, cu îngerii şi cu sfinţii toţi.
Bucurie mare a fost, aşadar, atunci când S-a născut după trup Fiul lui Dumnezeu. Bucurie mare este şi atunci când omul se întoarce la Dumnezeu, renăscând duhovniceşte. Mai există însă o bucurie, izvorâtă din bucuria Naşterii Domnului şi din bucuria renaşterii întru Hristos a omului, şi anume bucuria venirii pe lume a unui copil.
Asupra acestei sfinte, mari şi binecuvântate bucurii a naşterii de prunci dorim a ne opri o clipă astăzi, în ziua de praznic a Naşterii Domnului.
Naşterea de prunci a fost considerată de-a lungul vremii în toate tradiţiile popoarelor o mare binecuvântare de la Dumnezeu revărsată asupra tatălui, mamei, fraţilor şi surorilor mai mari, asupra întregii familii.
Zdruncinându-se adânc temeliile spirituale ale umanităţii în ultimele veacuri, naşterea de copii şi-a pierdut mult, în conştiinţa multora, din aureola sa de har, bucurie şi binecuvântare. Căutarea unei vieţi cât mai comode şi lipsite de grijă, diminuarea sau chiar pierderea simţământului jertfirii pentru celălalt în viaţa de familie duc la limitarea naşterilor la unu sau cel mult doi copii. Aceste manifestări, încurajate de legislaţii permisive în ceea ce priveşte avorturile, de comercializarea produselor anticoncepţionale, care tot abortive sunt, de politici educaţionale distructive în privinţa naşterii de prunci, prin mass-media şi nu numai, sunt, în cele din urmă, consecinţa înstrăinării omului de Dumnezeu şi expresia lipsei de nădejde în purtarea Lui de grijă.



Iubiţii mei fii şi fiice duhovniceşti,

În aceste zile de praznic, pline de bucuria Naşterii lui Hristos, este bine să fim pătrunşi de adevărul că aducerea pe lume a unui copil este izvor de bucurie, de bine şi de binecuvântare pentru întreaga familie. Să întrebăm mamele în vârstă şi pe soţii lor, care au adus pe lume mulţi copii, şi ne vor spune că nu regretă nici un moment faptul de a fi avut o familie numeroasă. Vor zice că a fost greu, au fost şi momente de cumpănă, dar acum, spre apusul vieţii pământeşti, se bucură că au avut mulţi copii. Să întrebăm şi femeile sau bărbaţii în vârstă care n-au avut copii şi toţi, aproape toţi, vor mărturisi tristeţea de a fi fost lipsiţi de copii sau de a se fi lipsit ei înşişi, prin avort sau anticoncepţionale, de naşterea de prunci.
Să privim la familiile care şi astăzi au, prin mila Domnului, mulţi copii. Le este greu, au dificultăţi materiale mari, dar bucuria le este pe măsură în cele mai multe cazuri. Copiii se ajută unul pe altul, se obişnuiesc de mici cu greutăţile vieţii, devin mai curajoşi în faţa obstacolelor, căci au experimentat de mici depăşirea lor. În asemenea familii, dragostea între fraţi şi surori este mare, spiritul de jertfă le defineşte viaţa, se mulţumesc cu puţin, sunt mai generoşi, altruişti şi, în genere, acceptă mai uşor unele privaţiuni sau neîmpliniri personale. Relaţia lor cu părinţii este frumoasă: îi ajută, îi înţeleg, îi iubesc.
Cele spuse mai sus nu sunt imaginare, nu sunt invenţii, cum poate ar gândi cineva, ci sunt izvorâte din constatări personale, din viaţa unor familii de preoţi sau de credincioşi cu mulţi copii, familii care împodobesc şi astăzi unele parohii ortodoxe din ţară şi din străinătate. În aceste familii, în ciuda aparenţelor, bucuria este la ea acasă. Sunt uneori lipsuri, alteori dorinţa de a avea bunuri materiale mai multe, sunt nopţi nedormite şi momente de cumpănă, dar bucuria de a fi mulţi, de a fi împreună, de a fi sub ocrotirea lui Dumnezeu este imensă.
„Iată eu şi pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu“(12), pare să spună mama născătoare de mulţi copii, precum Isaia profetul odinioară. „Din gura pruncilor şi a celor ce sug ai săvârşit laudă, pentru vrăjmaşii Tăi, ca să amuţeşti pe vrăjmaş şi răzbunător“, pare să spună împreună cu împăratul David(13) tatăl ocrotitor al familiei cu mulţi copii. Tot el se fericeşte, văzându-se înconjurat de fii şi fiice, zicând: „Fericit este omul care-şi umple casa de copii; nu se va ruşina când va grăi cu vrăjmaşul său în poartă“(14). Şi mai presus de toate se aude glasul Mântuitorului Hristos în inima unei familii binecuvântate cu mulţi copii: „Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu“(15), căci „oricine va primi, în numele Meu, pe unul din aceşti copii pe Mine Mă primeşte“(16). Şi „de nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor“(17).

Dreptmăritori credincioşi,

Am ajuns, cu ajutorul lui Dumnezeu, spre sfârşitul anului 2011 de la Naşterea lui Hristos. A fost un an în care Sfântul Sinod al Bisericii noastre s-a aplecat cu mai multă atenţie asupra Sfintelor Taine ale Botezului şi Cununiei ca fundamente ale familiei creştine. Toţi membrii Bisericii au fost chemaţi ca, într-un fel sau altul, să mediteze la perspectiva creştină în ceea ce priveşte naşterea, creşterea şi educarea copiilor. Nădăjduim ca această preocupare a întregii noastre Biserici faţă de familia creştină să aducă roadele aşteptate, şi anume: tinerii să-şi întemeieze familii creştine ferindu-se de desfrânare; în familii să se nască, rod al iubirii dintre soţ şi soţie, pruncii binecuvântaţi de Dumnezeu; copiii să fie crescuţi în frica de Dumnezeu, iubirea de neam şi ruşinea de oameni, după cuvântul bătrânilor noştri înţelepţi de altădată.
Anul Nou, 2012, îşi va deschide în curând porţile. Vor fi zile bune şi mai puţin bune, căci viaţa omului este alternanţă de cer senin şi furtună. Dacă în anul care vine familiile creştine vor fi mai numeroase, stăruind în „credinţă, în iubire şi în sfinţenie“, după cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur; dacă flagelul avortului, divorţului, desfrâului sau păcatelor contra firii va înceta sau, cel puţin, îşi va diminua din prăpădul lui distrugător; dacă mamele tinere vor da naştere copiilor cu care le-a binecuvântat Dumnezeu; dacă rugăciunea va fi stăruitoare, săvârşirea Sfintei Liturghii mai deasă şi cu adânc duh de smerenie şi stare de prezenţă; dacă românul va înţelege că fără Dumnezeu nu poate realiza nimic frumos, adânc şi adevărat, atunci Anul Nou 2012 va fi un „an bineplăcut Domnului“(18), adică un răstimp de pace, nădejde, iertare între învrăjbiţi, frăţietate şi nezdruncinată credinţă în Dumnezeu - izvorul a tot binele.
În duhul acestei aşteptări mântuitoare, rog pe Dumnezeu să aibă pe fiecare în parte şi pe toţi laolaltă în iubirea milostivirii Sale, să ne ocrotească de tot răul şi duşmănia, să ne ajute pentru a avea cele de trebuinţă ca hrană, casă, loc de muncă şi cât mai multe familii binecuvântate cu copii mulţi, frumoşi şi sănătoşi în mintea şi trupul lor.

***

Praznicul Naşterii Domnului
cu bucurie sfântă!

Anul Nou, 2012,
cu rod frumos în familie,
în Biserică, în ţară şi în lume!

La mulţi, buni, frumoşi şi fericiţi ani!


Al vostru frate întru Hristos
şi către Dumnezeu doritor
în rugăciune de tot binele,

† Teofan
Mitropolitul Moldovei
şi Bucovinei


Note bibliografice

1 Ernest Bernea, Îndemn la simplitate, Editura Anastasia, Bucureşti, 1995, p. 108.
2 Cf. Luca 2,13-14.
3 Luca 2,10-11.
4 Cf. Luca 2,16-20.
5 Matei 2,10.
6 Isaia 9,5.
7 Canonul Utreniei la Naşterea Domnului, Sedealna, glasul al 8-lea, în Mineiul pe Decembrie, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2005, p. 439.
8 Laudele la Naşterea Domnului, în Mineiul pe Decembrie, p. 446.
9 Ibidem, p. 447.
10 Stihira a doua la „Doamne, strigat-am...“, Vecernia la Naşterea Domnului, în Mineiul pe Decembrie, p. 426.
11 Galateni 6,15.
12 Isaia 8,18.
13 Psalmul 8,2.
14 Psalmul 126,5.
15 Marcu 10,14.
16 Marcu 9,37.
17 Matei 18,3.
18 Cf. Isaia 61,2.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts with Thumbnails