Parintele Ilie Cleopa despre cele 8 feluri de botezuri

Iubiti credinciosi, cu mila si cu îndurarea lui Dumnezeu, iata am ajuns si în anul acesta la prealuminatul praznic al Botezului Domnului. Acest sfînt si mare praznic împaratesc se mai numeste si “Aratarea Domnului” sau “Epifania”.

Dar pentru care pricina nu se zice Nasterii Domnului, Aratarea Lui, ci Botezului Domnului?

Acest lucru îl arata, deslusit si luminat, dumnezeiescul parinte Ioan Gura de Aur, zicînd ca Hristos n-a ajuns cunoscut tuturor cînd S-a nascut, ci cînd S-a botezat. Iar cum ca multi nu-L cunosteau si nu stiau cine era, sa ascultam pe Botezatorul Ioan care spune: Se afla în mijlocul vostru Acela pe Care nu-L stiti (Ioan 1, 26). Dar pentru ce sa ne miram ca ceilalti nu-L cunosteau, cînd însusi Botezatorul nu-L cunostea pîna în ziua aceea? Caci zice: Si eu nu-L stiam pe El, dar Cel ce m-a trimis sa botez cu apa, Acela mi-a zis: peste Care vei vedea Duhul coborîndu-Se si ramînînd peste El, Acela este Cel ce boteaza cu Duh Sfînt (Ioan 1, 33).

Pentru ca am aratat ca Botezul Domnului se mai numeste si Aratarea Domnului, este bine sa stim ca doua sînt aratarile Domnului. Iata ce spune Sfîntul Ioan Gura de Aur în aceasta privinta: “Este necesar sa aratam dragostei voastre ca nu este o singura Aratare a Domnului, ci sînt doua aratari. Una este aceasta de acum care s-a împlinit la Botez, iar a doua este aceea care va sa vina si care se va face cu slava mare la sfîrsitul lumii”. Astazi am auzit pe marele Apostol Pavel vorbind despre amîndoua aratarile Domnului, în Epistola catre Tit.

Despre aratarea cea de acum, spune: Harul cel mîntuitor al lui Dumnezeu s-a aratat tuturor oamenilor, învatîndu-ne pe noi sa lepadam faradelegea si poftele lumesti si, în veacul de acum, sa traim cu întelepciune, cu dreptate si cu cucernicie (Tit 2, 11-12). Iar despre cea viitoare, spune: Asteptînd fericita nadejde si aratarea slavei marelui Dumnezeu si Mîntuitorului nostru Iisus Hristos (Tit 2, 13). Despre aceasta si proorocul Ioil spune ca soarele se va preface în întuneric si luna în sînge, mai înainte de a veni ziua Domnului cea mare si înfricosata (Ioil 3, 4).

Astazi, cînd praznuim Botezul Domnului, se cuvine sa aratam cîte sînt botezurile care au închipuit Botezul crestin de la începutul lumii si care vor mai fi. Dupa marturia Sfîntului Ioan Damaschin, opt sînt botezurile. Primul botez a fost potopul, pentru curmarea pacatului (Facere 7, 17-24). Al doilea botez a fost trecerea evreilor prin mare si prin nor, caci norul este simbolul duhului, iar marea al apei (Iesire 13, 22; I Corinteni 10, 2). Al treilea botez a fost botezul Legii Vechi, numit “taierea împrejur”. (Facere 17, 10-14).

Al patrulea este botezul lui Ioan, numit botezul pocaintei (Matei 3, 1-11). Acest botez a fost introductiv si conducea pe cei botezati la pocainta si la credinta în Hristos. Iata ce spune Sfîntul Ioan Botezatorul: Eu va botez pe voi cu apa, dar Cel ce vine dupa mine va va boteza cu Duh Sfînt si cu foc (Matei 3, 11; Luca 3, 16). Asadar, Ioan pregatea si curata mai dinainte cu apa, în vederea venirii Duhului Sfînt. Cu acest botez Însusi Mîntuitorul nostru Iisus Hristos S-a botezat de catre Ioan (Matei 3, 13-17; Marcu 1, 9-11). Hristos S-a botezat în Iordan nu ca avea nevoie de curatire, ci pentru ca Si-a luat asupra Sa curatirea mea si ca sa zdrobeasca capetele balaurilor din apa, cum spune psalmistul (Psalm 73, 14). Apoi, ca sa se înece pacatul, ca sa înmormînteze pe Adam cel vechi în apa si sa-l sfinteasca pe botezator. Ca sa împlineasca Legea, ca sa descopere taina Treimii si ca sa ne dea noua pilda si exemplu cum sa ne botezam.

Al cincilea botez este botezul crestin prin apa si prin Duhul Sfînt, instituit de Domnul nostru Iisus Hristos, prin cuvintele adresate ucenicilor Sai: Mergînd, învatati toate neamurile, botezîndu-le în numele Tatalui si al Fiului si al Sfîntului Duh (Matei 28, 19). Acesta este cel mai mare botez din cele amintite pîna acum. El se face prin afundare în apa în numele Preasfintei Treimi si este mîntuitor pentru ca iarta toate pacatele si aduce în inimile noastre harul Sfîntului Duh. Noi toti ne botezam cu acest botez desavîrsit prin apa si prin Duh, fara de care nimeni nu se poate mîntui. Se zice ca Hristos boteaza “cu foc”, pentru ca a revarsat Duhul Sfînt peste Apostoli, în chipul limbilor de foc (Fapte 2, 1-4), dupa cum spune Însusi Domnul: Ioan a botezat cu apa, dar voi veti fi botezati cu Duhul Sfînt, nu mult dupa aceste zile (Fapte 1, 5).

Al saselea botez, care este de o masura cu Botezul crestin, prin apa si prin Duh, este botezul prin pocainta si prin lacrimi, adica Sfînta Spovedanie, prin care ni se dezleaga toate pacatele. Al saptelea si cel mai desavîrsit este botezul prin sînge si mucenicie pentru dreapta credinta, cu care Însusi Hristos S-a botezat pe Cruce în locul nostru. El este foarte cinstit si fericit, pentru ca nu se mai pîngareste a doua oara cu întinaciunea pacatului si singur le poate înlocui pe toate celelalte.

Al optulea si ultimul botez este focul cel vesnic de dupa judecata obsteasca. Acest botez nu este mîntuitor, ci pe de o parte distruge rautatea si pacatul, iar pe de alta parte pedepseste necontenit (Dogmatica, cap.IV, p.247-252).