In fiecare an, in prima vineri dupa Pasti, Biserica Ortodoxa sarbatoreste Izvorul Tamaduirii.
Este un praznic inchinat Maicii Domnului, menit sa arate rolul
Fecioarei Maria in lucrarea mantuirii oamenilor. Numele de Izvorul
Tamaduirii aminteste de o serie de minuni savarsite la un izvor aflat in
apropierea Constantinopolului.
Potrivit
traditiei, Leon cel Mare, cu putin timp inainte de a ajunge imparat, se
plimba printr-o padure din apropierea Constantinopolului. Intalneste un
batran orb care ii cere sa-i dea apa si sa-l duca in cetate. Leon va
cauta in apropiere un izvor, dar nu va gasi.
La
un moment dat, a auzit-o pe Maica Domnului spunandu-i: "Nu este nevoie
sa te ostenesti, caci apa este aproape! Patrunde, Leone, mai adanc in
aceasta padure si luand cu mainile apa tulbure potoleste setea orbului
si apoi unge cu ea ochii lui cei intunecati". Leon va face ascultare si
astfel, va gasi un izvor din care ii va da orbului sa bea. Ii va spala
fata cu aceasta apa, iar orbul va incepe sa vada.
Dupa
ce a ajuns imparat, Leon a construit langa acel izvor o biserica. Mai
tarziu, imparatul Justinian (527-565), care suferea de o boala grea, s-a
vindecat dupa ce a baut apa din acest izvor. Ca semn de multumire a
construit o biserica si mai mare. Aceasta biserica a fost distrusa de
turci in anul 1453.
De-a lungul timpului, apa acestui izvor a vindecat multe boli si a tamaduit diferite rani si suferinte.
Credinciosii
care merg la Istanbul (numele nou al vechii cetati a
Constantinopolului), se pot inchina in biserica Izvorului Tamaduirii.
Actuala constructie este din secolul al XIX-lea, dar la subsolul
acesteia se afla un paraclis din secolul al V-lea unde exista pana
astazi izvorul cu apa tamaduitoare din trecut.
De Izvorul Tamaduirii, se sfintesc apele
Crestinii
ortodocsi vin in aceasta zi la biserica pentru a lua parte la slujba de
sfintire a apei, cunoscuta si sub numele de Aghiasma Mica.
In
vorbirea populara, aghiasmei i se mai spune si aiasma. Cuvantul aiasma
vine de la iazma. In DEX, cuvantul iazma, iezme, cu sensul de "aratare
urata si rea, naluca, vedenie", este indicat ca si in DLR cu etimologie
necunoscuta.
Se cere o explicatie in legatura cu sensul cuvantului iasma-iazma, de "aratare urata si rea, naluca, vedenie", contrar sensului originar de "apa sfintita". Explicatia este urmatoarea.
Dupa ce preotul a sfintit apa, ii stropeste pe credinciosi in timp ce se canta troparul: "Mantuieste, Doamne, poporul Tau, si binecuvinteaza mostenirea Ta, biruinta binecredinciosilor crestini asupra celui potrivnic daruieste, si cu crucea Ta pazeste pe poporul Tau". Astfel, s-a retinut in popor ca scopul urmarit prin aiasma este de a alunga "aratarea urata si rea", adica duhul cel rau.
Se cere o explicatie in legatura cu sensul cuvantului iasma-iazma, de "aratare urata si rea, naluca, vedenie", contrar sensului originar de "apa sfintita". Explicatia este urmatoarea.
Dupa ce preotul a sfintit apa, ii stropeste pe credinciosi in timp ce se canta troparul: "Mantuieste, Doamne, poporul Tau, si binecuvinteaza mostenirea Ta, biruinta binecredinciosilor crestini asupra celui potrivnic daruieste, si cu crucea Ta pazeste pe poporul Tau". Astfel, s-a retinut in popor ca scopul urmarit prin aiasma este de a alunga "aratarea urata si rea", adica duhul cel rau.
Izvorul Tamaduirii - Traditii si credinte populare
In aceasta zi, in
unele zone ale tarii, tinerii adolescenti fac legamantul juvenil. Acest
legamant se facea, cu sau fara martori, in casa, in gradini sau in jurul
unui copac inflorit. Tinerii treceau prin mai multe momente rituale
prin care faceau juramantul respectiv: pronuntarea cu voce tare a
juramantului, schimbul colacului si al altor obiecte cu valoare
simbolica, de obicei o oala sau o strachina din lut, insotite
intotdeauna de o lumanare aprinsa, imbratisarea frateasca, ospatarea cu
alimente rituale si dansul.
Profesorul
Ion Ghinoiu mentioneaza ca in unele zone etnografice, ceremonia se
repeta anual, la aceeasi data, pana la intrarea in joc a fetelor
insuratite si baietilor infartatiti. Persoanele legate, veri, varute,
surate, frati de cruce etc., se intalneau anual sau, dupa casatorie, la Rusalii.
Dupa incheierea solemna a legamantului, copii si apoi oameni maturi isi
spuneau pana la moarte surata, vere, fartate, verisoara si se comportau
unul fata de altul ca adevarati frati si surori: se sfatuiau in cele
mai intime si grele probleme ivite in viata, isi impartaseau tainele, nu
se casatoreau cu sora sau cu fratele suratei sau fartatului, se ajutau
si se aparau reciproc pana la sacrificiul suprem.
Adrian Cocosila
Sursa:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu