UPDATE.
Răspundem la întrebările privind materialul de mai jos ale câtorva
cititori, nedumeriți de această stare de fapt și mai puțin cunoscători
într-ale procedurilor politice și ale spoielii aurite cu pretenții
democratice de la Bruxelles și Strasbourg.
Intergrupul
LGBT din Parlamentul European cuprinde eurodeputați, din toate
grupurile politice, cu interes în promovarea agendei homosexuale (sau,
mă rog, „LGBT”). Secretariatul este asigurat de ILGA (International Lesbian and Gay Association, rețea internațională foarte influentă)
și de funcționari ai P.E. Aceștia pregătesc material de propagandă
pentru website-ul P.E. și proiecte de rezoluții pentru fiecare partid
politic, în conformitate cu „sensibilitățile politice” ale fiecăruia –
recte, documente radicale, „la vedere”, pentru Socialiști, Liberali și
Verzi și mai „moi” pentru Populari (care, vezi Doamne, sunt „creștini”).
Membrii intergrupului preiau și aduc aceste documente pe agenda plenară
printr-o procedură „pe repede înainte” pentru a nu permite coagularea
opoziției și obținerea de sprijin pentru amendamente care să
neutralizeze prevederile pro-homosexuale cele mai radicale.
Spre exemplu, în ce privește rezoluția de mai jos, nimeni nu a știut despre ea până cu 2 zile înainte de plenară…
Oricum
însă, acesta este doar un truc de procedură. Adevărul trist este că
ideologia homofilă este puternic înrădăcinată în cercurile legiuitorilor
europeni. Foarte mulți dintre aceștia sunt favorabili „căsătoriei”
unisex și adopției de copii de către cuplurile de același sex, din lipsa
sprijinului cultural, antropologic și etic al educației creștine
autentice.
În
condițiile în care chestiunile care privesc familia, bioetica, dreptul
la viață etc. NU sunt de competență unională, adică statele membre au
dreptul să decidă independent, scopul acestor rezoluții pro-homosexuale
cu rol de recomandare este, așa cum am mai spus-o, 1). a pune presiune
asupra parlamentelor naționale pentru a adopta legi anti-familie – de
exemplu „căsătoria” unisex și 2). a servi „muniție” Comisiei Europene,
organism ne-ales și incontrolabil de către cetățeni, de la care pornesc
80% din directivele UE (care sunt obligatorii!), pentru a emite legi
care ocolesc legislația națională, având în același timp întâietate
asupra acesteia!
Procesul,
derulat întotdeauna în pași mici, pentru a evita rezistența în cazul
unei legi directe și brutale, funcționează mai ales în cazul țărilor
conformiste, așa cum este România, care a adoptat la grămadă legi cu
parfum „european”, tembele și inaplicabile, doar pe criteriul „așa e în
Europa”, sau, mai grav, „așa CERE Europa”.
Este o
uriașa problemă faptul că cetățenii Uniunii, mulți dintre ei oricum
dezinteresați și dezamăgiți de reprezentarea politică, iar acum, în
plus, cu atenția captată de gravele probleme economico-sociale, nu
cunosc, nu înțeleg și nu pot controla ceea ce se întâmpla la nivelul
deciziilor la Parlamentul European și Comisia Europeană. Chiar și
anumite think-tank-uri de la Bruxelles o recunosc, atunci când aduc în
discuție democrația participativă ca alternativă la actualul sistem,
complet căzut în mâna grupurilor de interese ideologice (homosexuali,
feministe, seculari) sau financiare (corporații).
Pentru
edificare, urmăriți înregistrarea de mai jos, în care Viviane Reding,
Comisarul European pentru Justiție și Drepturi Fundamentale, vorbește
despre cum, fără mare scandal („without making a big fuss”), Comisia și
Parlamentul European pot interveni în aplicarea legilor naționale pentru
a determina respectivul stat să schimbe o practică ce nu este în
concordanță cu „regulile NOASTRE europene” (subl. ns.)
În
contextul rezoluțiilor precum cea discutată mai jos, ținta este clară:
predarea necondiționată a tuturor statelor UE în fața lobby-ului
homosexual.
Câți
dintre noi am știut și înțeles oare, la 1 ianuarie 2007, în ce „am
intrat” cu adevărat, și chiar astăzi, la 5 ani și jumătate de la acel
moment, câți înțeleg unde ne va duce acest drum? Lăsând la o parte
catastrofa economică previzibilă, putem percepe că amenințarea reală
este la adresa sufletelor și nu a buzunarelor sau nivelului nostru de
trai?
Razboiul europarlamentarilor români impotriva valorilor
(Extras din buletinul informativ al Alianței Familiilor din România)
Iata ca europarlamentarii romani au
facut-o din nou lata. I-am trimis la Bruxelles sa ne reprezinte, pe noi,
Romania, valorile noastre, valorile Romaniei traditionale, valorile
izvorite din credinta crestina. Si au dat din nou cu bita in balta. Au
mai facut-o in trecut, am scris despre asta, si mereu repeta aceasi
gafa. De data asta insa nu se mai poate vorbi de o gafa, ci de un
comportament intentionat, o convertire ideologica, o practica ce
ofenseaza si jigneste intreaga natiune romana. E vorba de sprijinul
constant, repetat, fara discernamint, nemijlocit pe care il acorda
homosexualilor si homosexualitatii, in detrimentul nostru, al valorilor,
al viitorului si bunastarii morale a copiilor nostri. E vorba, nici mai
mult nici mai putin, decit de un veritabil razboi impotriva valorilor.
I-am votat in 2009 nadajduind ca ajunsi
la Bruxelles ne vor cauta binele, se vor identifica cu gindirea de
acasa, cu interesele noastre, ale celor din Arad, Baia Mare, Bihor,
Vaslui, Dobrogea, Bucuresti, Suceava, Mehedinti, Dolj, etc. Dar nu au
facut-o. Si nici nu dau indicii ca intentioneaza sa o faca. Gindirea lor
e imersata in secularismul paganizat si desacralizant al stingii
europene. Asupra lor au mai multa inflenta un Zapatero socialist
spaniol, modelul secular socialist scandinav, socialismul grec, gindirea
ateista. Nu noi. Cetatenii tarii care i-am propulsat in pozitiile care
le au.
Despre ce e vorba?
Despre o Rezolutie adoptata de Parlamentul European pe 24 mai, cu un vot
de 430 la 105, de condamnare „in termeni puternici a discriminarii pe
baza de orientare sexuala si identitate de gen” si a „homofobiei.” Un
document ideologic, o expresie a ideologiei sexuale radicale
contemporane, fasonata si emisa in centrele homosexuale ale Europei si
ale lumii, Amsterdam, San Francisco, Stockholm, Londra. In cele trei (3)
pagini de text, Rezolutia condamna „homofobia” in Europa, manifestarile
impotriva homosexualitatii si legislatiile impotriva propagandei
homosexuale adoptate, sau in curs de adoptare, in Rusia, Ucraina,
Moldova, Ungaria, Lituania, si Letonia. Moldova e vizata de doua ori.
Rezolutia afirma, in mod eronat, ca discriminarea pe baza de orientare
sexuala e interzisa de Conventia Internationala a Drepturilor Civile si
Politice. Defineste „homofobia” ca o „teama irationala, sau aversiune,
fata de homosexualitatea masculina si feminina…” Ungaria a adoptat o
noua Constitutie anul trecut care defineste casatoria crestina, iar
Lituania se pregateste si ea sa interzica casatoriile homosexuale in
constitutie. Diferite municipalitati din Moldova au adoptat ordonante
municipale care interzic propaganda homosexuala, intre ele Balti,
Sorochi, Cahul, etc. Rusia deja a facut-o, si Ucraina dezbate legislatie
similara la nivel national.
Dintre cei 33 de europarlamentari romani au votat 26, 25 pentru si unul impotriva. Impotriva a votat dl Sebastian Bodu, iar pentru,
Ramona Manescu, Adina Valean, Renate Weber, Adrian Severin, Vadim
Tudor, Elena Antonescu, Elena Basescu, Minodora Cliveti, Ioan Enciu,
Petru Luhan, Monica Macovei, Marin Marinescu, Iosif Matula, Norica
Nicolai, Ioan Pascu, Cristian Preda, Theodor Stolojan, Victor Bostinaru,
Corina Cretu, George Cutas, Stefan Pascu, Daciana Sarbu, Csaba Sogor,
Claudiu Tanasescu, si Silvia Ticau. Nu au votat Gigi Becali, Iulian Winkler si Lazlo Tokes.
In plus, grupul pro-homosexual al
Parlamentului European a intocmit un material de promotie video a
drepturilor homosexuale. Printre cele 53 de personaje care apar in
clipul video e si dna Renate Weber.
Ce putem deduce din acest comportament?
Ca reprezentantii nostri in Parlamentul Europei gindesc in termeni
straini valorilor crestine si ale noastre. Ca nu ne reprezinta si ca
trebuie adusi acasa la primul vot care, din nefericire va avea loc doar
in mai 2014. Ca unii dintre ei se numesc crestini, in public, dar
gindesc si actioneaza contra valorilor crestine in actiunile lor
oficiale. Aici vorbim in special de Adina Valean care s-a proclamat, nu o data, in public, ca fiind crestina, dar actioneaza altfel. Apoi vorbim de dl Vadim Tudor,
care iarasi a votat pentru homosexuali. Si nu e prima data. A mai
facut-o in septembrie 2009 cind a votat o Rezolutie a Parlamentului
European care condamna Lituania pentru ca a interzis un mars homosexual
la Vilnius. In Romania, dl Tudor se declara impotriva homosexualitatii,
dar in functia publica care o are, ii sprijineste. In plus, dl Tudor se
identifica frecvent in spatiul public roman ca fiind crestin, cititor
avid al Bibliei. Am atras atentia asupra voturilor lui in sprijinul
homosexualilor atunci si vedem ca dinsul continua sa submineze valorile
crestine ale romanilor pe care pretinde sa-i reprezinte.
Ne surprinde si votul dnei Elena Basescu, al carei tata e mai moderat si mai respectuos fata de valorile traditionale ale romanilor. La fel dl Claudiu Tanasescu
care provine din partidul Romania Mare, un partid care, ne spun liderii
lui, se identifica cu valorile crestine si traditionale ale poporului
roman. Oare ne mint acesti oameni? Nadajduim ca nu, dar incongruanta
dintre afirmatiile lor publice si comportamentul lor oficial ne da mult
de gindit.
Daca europarlamentarilor romani care se
autodefinesc ca fiind crestini le este rusine de valorile crestine, dlui
Buzek, europarlamentar polonez, si pina recent presedinte al
Parlamentului European, nu ii este. A votat impotriva Rezolutiei. Dl
Buzek e crestin si a mentinut o pozitie crestina consecventa pe duratia
presedintiei lui.
AFR va recomanda: In
linkul care vi-l dam puteti accesa urmatoarele informatii: (1) un
comentariu din partea unui grup homosexual european privind Rezolutia;
(2) linkuri care duc la textul Rezolutiei si al listei de voturi. Va
incurajam sa intrati si sa cititi. Mai ales lista voturilor unde
homosexualii europeni clasifica europarlamentarii in doua grupe: (1)
grupul celor „loiali” homosexualilor (in care intra, printre altii, dna
Renate Weber si dl Vadim Tudor”) si (2) grupul „rebelilor” (unde intra
dl Sebastian Bodu si polonezul Buzek). http://www.lgbt-ep.eu/press-releases/european-parliament-strongly-condemns-homophobic-laws-and-discrimination-in-europe/
Votul a fost dat la repezeala fara ca dezbaterile sa fie anuntate cu mult timp inainte.
Dl. Bogdan Mateciuc, Director Executiv AFR, a pregatit si publicat online, reactia AFR la Rezolutia saptaminii trecute.
Propaganda homosexuală
Potrivit dicţionarului explicativ, prin
propagandă înţelegem orice acţiune de răspândire a unor idei care
prezintă şi susţin o teorie, o concepţie sau unele comportamente cu
scopul de a convinge şi a câştiga adepţi. În ultimii 30 de ani,
asociaţiile de homosexuali din Occident s-au lansat în acţiuni ample
menite a schimba percepţia publicului nu doar asupra homosexualilor, ci
şi asupra comportamentului homosexual în sine. Începând de la decizia
politică a Asociaţiei Americane de Psihiatrie, din 1972, de a scoate
homosexualitatea de pe lista afecţiunilor, homosexualii au căutat şi
folosit metode din ce în ce mai subtile pentru a acredita teoria că 1)
homosexualitatea nu este o afecţiune, 2) este înnăscută şi deci, 3) nu
se poate schimba şi 4) este un comportament sexual alternativ la
heterosexualitate.
Într-o primă fază, accentul activiştilor
homosexuali a fost pus pe eliminarea discriminării pe baza de aşa-zisă
orientare sexuală – comportamentele sexuale ale individului. Au fost
modificate legile care interziceau discriminarea de gen, rasă şi
religie, pentru ca ele să includă şi „orientarea sexuală”. Treptat,
odată cu introducerea termenului „gay” în loc de homosexual, unii oameni
au părut cu uită despre ce este vorba – practicantul unor acte sexuale
nefireşti – şi au început să fie indiferenţi faţă de acest subiect sordid.
Mai mult, unii cetăţeni au început chiar să afişeze public o toleranţă
sau prietenie faţă de practicanţii acestor acte sexuale, ca şi cum
aceasta ar fi fost o dovadă de „modernitate” şi „toleranţă”.
Într-o fază ulterioară, conştienţi că
puterea stă în cifre, homosexualii au început să manipuleze cifrele
sociologice, încercând să acrediteze ideea că acei indivizi care sunt
discriminaţi şi respinşi de societate pentru practicile lor sexuale ar
fi, în realitate, mult mai mulţi. Orice grup încearcă să se prezinte în
societate ca fiind cât mai numeros. Au luat deci un studiu dubios
realizat în anii 1940 de un veterinar pe nume Kinsey
şi, pe baza lui, au spus că 10% din populaţie sunt homosexuali. Deşi,
în timp, procentul a fost demontat ca fiind o fabulaţie, unii oameni
cred încă în el.
Astăzi, acţiunile activiştilor
homosexuali se concentrează, pe de-o parte, pe normalizarea
homosexualităţii, şi pe atragerea de noi practicanţi. În ceea ce
priveşte normalizarea, cu ajutorul mass-mediei şi a unor factorilor
politici, se încearcă impunerea ideii că comportamentul homosexual este
normal. Asta deşi toate studiile ştiinţifice arată că actele homosexuale
sunt o cauză directă a unor boli (SIDA, gonoree, unele forme specifice
de cancer…) şi a unei speranţe de viaţă mai mici pentru homosexuali, în
comparaţie cu restul populaţiei. Pe scurt, stilul de viaţă homosexual
este pur şi simplu periculos
din punct de vedere medical, însă aceste lucruri sunt cunoscute, în
general, doar de către medicii şi specialiştii care se ocupă de cazurile
medicale. În exterior, pentru publicul larg, homosexualitatea este
zugrăvită ca un comportament inocent şi chiar distractiv.
Eforturile de a prezenta
homosexualitatea ca un comportament normal în ochii societăţii sunt
mascate sub sloganurile nobile ale “toleranţei”, “nediscriminării” şi
“diversităţii” şi includ parade, proiecţii de filme, expoziţii de
fotografie, articole de presă, sondaje de opinie şi altele, în care
acest stil de viaţă este prezentat într-o manieră romantică, iar
respingerea lui este descrisă ca o formă de extremism sau fobie.
Publicul este determinat să abandoneze respingerea homosexualităţii şi
să îmbrăţişeze acceptarea ei, într-un gest de „modernitate” şi
„toleranţă”.
Asta, în timp ce alte studii ştiinţifice
arată că promiscuitatea şi infidelitatea în relaţiile homosexuale merge
până la 90% dintre cuplurile homosexuale – potrivit cercetărilor
realizate chiar de homosexuali!
Mare parte din această propagandă, care
încearcă să zugrăvească în culori frumoase realitatea tristă a actelor
şi relaţiilor homosexuale, este îndreptată către copii şi tineri. Cazul
colegiului George Coşbuc din Bucureşti, din martie 2012, este un exemplu. “Manualul de orientare sexuală“,
pe care activiştii au încercat să îl introducă în şcolile din Iaşi acum
câţiva ani, este un alt exemplu. Aceste acţiuni îi fac pe unii copii şi
tineri, cu o identitate în formare sau nesiguri de identitatea lor, să
creadă că homosexualitatea este un dat implacabil şi că ei înşişi ar
putea fi homosexuali; astfel, sunt invitaţi să experimenteze actele
homosexuale, pentru a-şi descoperi o presupusă adevărată identitate. În
felul acesta ei sunt atraşi în acest stil de viaţă, cu un impact
considerabil asupra lor înşişi şi a familiilor lor.
Unele state au realizat efectul de
propagandă al acţiunilor organizate de activiştii homosexuali şi, de
aceea, le-au interzis prin lege. În replică, Uniunea Europeană, o
organizaţie unde influenţa homosexualilor este considerabilă, a încercat
să arate un cartonaş galben unor state ca Polonia, Republica Moldova,
Ucraina sau Rusia, care au luat decizia corectă de a-i proteja pe copii
şi tineri de propaganda homosexuală.
Din nefericire, alte state au căzut în plasă falsei toleranţe, fără discernământ, şi îngăduie aceste acţiuni publice.
Sursa: Cultura
vietii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu