“Eu, cultural, sunt un european, dar fundamentul spiritual e de tăran
din Muscel. La închisoare, grija mea a fost să nu fac neamul românesc de
rîs. Si toti din generatia mea au simtit această grijă. Dacă mă
schingiuiau ca să mărturisesc că sînt
tîmpit, nu mă interesa, dar dacă era ca să nu mai fac pe românul, mă
lăsam schingiuit pînă la moarte. Eu nu stiu daca vom fi apreciati pentru
ce am facut, important este ca nu am facut-o niciodata doar declarativ,
ci ca am suferit pentru un ideal. ...Definitia mea este: Petre Tutea,
românul. Am apărat interesele României în mod eroic, nu diplomatic. Prin
iubire si suferintă. Si convingerea mea este că suferinta rămîne totusi
cea mai mare dovadă a dragostei lui Dumnezeu.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu