Părintele Stăniloae: Hristos nu compătimeşte cu noi, ci poartă El în noi durerile noastre, cum le-a purtat pe ale trupului Său.

"Iubirea faţă de o persoană unifică funcţiunile unui om, căci toate se imprimă de chipul

ei. Cu atât mai mult iubirea faţă de Persoana atât de cuceritoare a lui Hristos. „Faţă de noi,

Hristos nu mai e numai un model, pe care trebuie să-l imităm, nici numai un mare legiuitor de

care trebuie să ascultăm. El nu e nici simpla cauză a dreptăţii noastre, ci e însăşi Viaţa şi

Dreptatea în noi înşine.” Cu atât mai mult El e viaţa dumnezeiască a trupului Său; în aceasta

stă cauza vieţii în noi. El nu compătimeşte cu noi, ci poartă El în noi durerile noastre, cum le-a

purtat pe ale trupului Său. „N-a voit numai să ne izbăvească de rele, nici n-a privit numai la

durerea noastră ca la ceva înrudit, ci Şi-a însuşit şi a mutat de la noi la Sine durerile noastre.”

„Nici nu acceptă să fie mijlocitor pentru scăparea noastră de greutăţi, ci ia totul asupra Sa şi

moare moartea noastră;” şi „nu a compătimit numai cu nenorocirea noastră, ci a şi participat

la necazurile noastre.”

Nefiind un ipostas simplu uman, ci ipostasul divin atotcuprinzător şi iubitor al întregii

umanităţi, Iisus Hristos are în umanitatea Sa personală un mediu prin care trăieşte durerile

întregii umanităţi şi toţi se pot împărtăşi prin umanitatea Lui personală, de viaţa Lui

dumnezeiască."

Par. Staniloae -Dogmatica, vol.2, pag.55