„Domnule Preşedinte, domnilor judecători ai poporului, în inchizitoriul
său de joi seara (31 mai), onorata acuzare a spus răspicat: «Dacă
există credinţă adevărată, atunci să fie absolvită». Şi a mai spus
acuzarea: «Sunt prăbuşiri de idealuri, de credinţe, dar numai pentru
curaţi». Într-adevăr, sunt naufragii sufleteşti. Eu am avut o credinţă.
Şi am iubit-o. Dacă aş spune altfel, dacă aş tăgădui-o, dumneavoastră
toţi ar trebui să mă scuipaţi în obraz.
Indiferent dacă această credinţă a mea apare, astăzi, bună sau rea,
întemeiată sau greşită, ea a fost pentru mine o credinţă adevărată.
I-am dăruit sufletul meu, i-am închinat fruntea mea. Cu atât mai intens
sufăr azi, când o văd însângerată de moarte”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu