Concluziile Conferinţei organizate de Mitropolia Pireului
la Stadionul „Pace şi Prietenie”, sala „Melina Merkoúri”, pe 6 octombrie 2012,
cu tema:
Centrul de Studii Patristice, în
colaborare cu Youtubers, sub egida Sfintei Mitropolii a Pireului, a
organizat pe 6 octombrie 2012, la Stadionul „Pace şi Prietenie”,
conferinţa cu tema: Noul act de identitate: Bilet fără întoarcere.
După o deschiderea foarte
patristică şi entuziastă a conferinţei de către Înaltpreasfinţitul
Mitropolit al Pireului, kir Serafim, şi după minunatul concert de
cântări bisericeşti interpretate de corul «ἐν Ψαλτηρίῳ», moderatorul,
protopresviterul Ioannis Photópoulos, a citit salutul şi urările de bună
desfăşurarea a conferinţei din partea Preacuviosului Întâi-stător al
Sfântului Munte Athos, kir Maxim. Au fost transmise de asemenea şi
urărilor persoanelor oficiale care susţin luptele duhovniceşti întru
Hristos pe care le poartă Centrul de Studii Patristice.
După ce, în continuare, au fost
ascultate comunicările aleşilor vorbitori stabiliţi de program şi cele
două valoroase intervenţii ale cercetătorilor specializaţi în domeniu,
s-a desfăşurat o discuţie foarte interesantă şi fecundă şi s-au formulat
următoarele concluzii:
1. Nu este vorba de o obişnuită
înlocuire a actelor de identitate. Vom fi înzestraţi cu un card foarte
inteligent dotat cu microcip aparţinând avansatei tehnologii RFID care
are o mare capacitate de stocare a datelor şi posibilităţi de permanente
reprogramări, prelucrare şi stocare, desigur, independent de voia
noastră. Toate acestea sunt realizabile, aşa cum au demonstrat
vorbitorii prezentând caracteristicile tehnice, precum şi posibilităţile
viitoare ale actelor de identitate de tehnologie RFID. Sunt de asemenea
previzibile primejdiile care ne pot veni din partea unor agresori care
doresc să denatureze, să adauge sau să elimine din datele noastre
personale, fapt care permite asuprirea cetăţenilor de către orice
ocârmuitor, după cum există şi pericolele pentru sănătatea noastră.
2. Puterea legislativă din
Grecia trebuie să ia aminte la faptul că Comisia Europeană afirmă că nu
îi obligă pe cetăţenii europeni să accepte actul de identitate
electronic, ci doar îl recomandă cu căldură.
3. Prin încălcarea caracterului
privat al vieţii, omul poate să îşi schimbe atitudinea de viaţă. Sunt
extrem de serioase repercusiunile sociale şi psihologice ale impunerii
acestui sistem asupra personalităţii umane, atât în viaţa cotidiană, cât
şi în evoluţia istorică şi culturală a neamului nostru.
4. Actele de identitate
electronice constituie metoda cea mai sufocantă de control, de urmărire
şi înrobire a cetăţenilor în statul antihristic globalizat pe care îl
pregăteşte Noua Ordine a Lucrurilor.
5. Libertatea personală şi
caracterul privat al vieţii sunt garantate atât de Constituţia Elenă şi
de Constituţia Europeană, cât şi de Comisia Europeană pentru Drepturile
Omului. În aceste reglementări legale sunt conţinute mijloacele de
protecţie legală a cetăţenilor împotriva impunerii forţate a noilor acte
de identitate. „În special Legea 2472/1997 despre prelucrarea datelor
cu caracter personal, la articolul 5, paragraful 1 se stipulează
următoarele: «1.Prelucrarea datelor cu caracter personal este permisă
doar în cazul când subiectul datelor respective îşi dă consimţământul»”.
Intrând “de bună voie” în posesia actului de identitate electronic pe
care ni-l va impune sistemul dictatorial al statului globalizat, pe
răspunderea noastră personală, ne pierdem drepturile de la sine înţelese
şi abrogăm protecţia pe care ne-o oferă Constituţia. Cu toate acestea,
ar trebuie ca guvernul să conştientizeze că, dacă decide emiterea
actelor de identitate, va fi obligat să acopere cu dispoziţii juridice
alternative şi pe cei care nu le acceptă.
6. Sfântul Sinod al Bisericii
Greciei în mod repetat s-a ocupat de subiectul actelor de identitate
electronice, pentru că Biserica împărtăşeşte problematizările şi
neliniştea poporului nostru ortodox. În comunicatul din 9 martie 1993,
între altele se referă la actele de identitate electronice: „… având
în vedere posibilităţile nelimitate ale noii tehnologii electronice,
atât în ce priveşte furtul de date, cât şi prelucrarea lor, există
posibilitatea unei ameninţări de coşmar împotriva libertăţilor
individuale ale cetăţeanului… actul de identitate din viitor, care
cuprinde date personale ale deţinătorului ce nu pot fi văzute cu ochiul
liber şi, prin urmare, sunt necunoscute deţinătorului”.
De asemenea, în enciclica
2626/7-4-1997 cere literal: „Prin proceduri constituţionale legiferate,
Guvernul să se îngrijească de asigurarea celei mai bune protecţii a
individului împotriva prelucrării datelor cu caracter personal …”. În
acelaşi timp, „să nu fie acceptat numărul 666 ca număr de cod al
sistemelor electronice de stat pentru protecţia individului”.
De altfel, în enciclica 2641/9-2-1998, Sfântul Sinod: „…
insistă pentru menţinerea vechii situaţii şi proclamă şi susţine nevoia
asigurării protecţiei personalităţii, a vieţii private şi de familie şi
a confidenţialităţii comunicării…” şi în cazul în care se va folosi odiosul număr 666 „îi va sfătui pe credincioşi să nu primească noile acte de identitate”.
În comunicatul Sinodului
Permanent al Bisericii Greciei referitor la cardul cetăţeanului emis pe
18 decembrie 2010 se subliniază „neclaritatea, caracterul contradictoriu şi confuzia” care există în proiectul de lege referitor la guvernarea electronică şi „… îşi declară reţinerea”, pentru că „Biserica
respectă caracterul irepetabil al omului şi libertatea-i de Dumnezeu
dăruită. Persoana umană nu poate fi dezgolită de demnitatea şi de
însuşirile sale”.
La sfârşitul comunicatului Sfântului Sinod din data de 17 noiembrie 2010, între altele se subliniază următoarele: „Cardul Cetăţeanului nu trebuie să cuprindă în nici un chip – văzut sau nevăzut – numărul 666” şi „de asemenea, în nici un chip nu trebuie ca prin acest card să se încalce libertăţile personale”.
7. Interesul permanent şi
neadormit al Sfântului Sinod al Bisericii Greciei este în deplin acord
şi este confirmat şi de proiectul de decizie al Bisericii Ruse „despre poziţia Bisericii cu privire la apariţia şi la dezvoltarea noilor tehnologii de identificare a persoanei”. Concret menţionează că: „Biserica
înţelege neliniştile cetăţenilor şi consideră inadmisibilă îngrădirea
drepturilor lor constituţionale în cazul în care vor refuza colectarea
şi prelucrarea datelor lor personale”.
8. Refuzul hotărât de a accepta
actul de identitate electronic nu trebuie să aibă caracterul acceptării
pasive a evenimentelor. Dimpotrivă, trebuie să ia chipul unei luări de
poziţie energice şi luptătoare, căci în funcţie de hotărârea şi
caracterul de masă acesteia se va judeca şi rezultatul acesteia. Cu cât
vom fi mai mulţi noi, care ne vom împotrivi actului de identitate
electronic, cu cât mai multe şi mai bine coordonate vor fi mişcările şi
intervenţiile noastre, cu cât mai dinamice şi făcute mai cu atenţie vor
fi revendicările noastre, cu atât mai mari vor fi şi cedările
guvernanţilor şi ale celor care impun asemenea reglementări. Vrem să
spunem, cu alte cuvinte, că nu este de ajuns să declarăm că nu vom
accepta noul act de identitate. Nu este, de altfel, atât de simplu acest
lucru, şi anume neacceptarea actului de identitate, pe de altă parte,
nici nu putem fi prea siguri pe noi înşine că vom putea suporta urmările
cumplite şi strivitoare pe care acest act le va avea asupra sănătăţii
noastre duhovniceşti şi trupeşti. O posibilă atitudine pasivă din partea
noastră ne va conduce în faţa unor dileme şi situaţii constrângătoare.
9. Împotrivirea noastră trebuie
formulată preventiv, adică să urmărească să o ia înaintea hotărârilor
guvernamentale. Este clar că fiecare guvern înşeală de fiecare dată
poporul în cele mai multe dintre chestiuni. Un exemplu caracteristic în
acest sens este totala neconcordanţă dintre declaraţiile preelectorale
şi măsurile postelectorale luate de prezentul Guvern, care a promis
renegocierea măsurilor de austeritate şi, în loc de asta, acum impune
noi reduceri de salarii, noi impozite, noi haraciuri şi o mai mare
sărăcire a poporului. Ceva asemănător se întâmplă şi în ce priveşte
actele de identitate. În cazul acesta, guvernanţii tatonează acum
reacţiile noastre de împotrivire, ca în cele din urmă să îşi impună
planurile. Este oare neîndreptăţit să considerăm prezentul dezastru al
crizei economice drept o „bună ocazie” din partea guvernanţilor de a
impune practici politice nelibere în viaţa cetăţenilor? Poporul nostru
poate să suporte măsuri economice de austeritate, memorii şi FMI, dar
sufletul nu şi-l vinde, nu îşi vinde libertatea, nu îşi cedează şi nu
îşi declină drepturile.
10. În fiecare oraş, în fiecare
sat şi cartier, la fiecare loc de muncă, în orice cadru social, peste
tot, trebuie să se constituie Comisii de Solidaritate, de trezire
naţională şi duhovnicească, de împotrivire şi acţiune luptătoare în faţa
puterilor de ocupaţie şi a slujitorilor lor partinici. Biserica poate
şi trebuie să joace un rol primordial. Nu doar, pentru că este o reţea
răspândită în toate colţurile Greciei, dar şi pentru că deţine şi o
„armă” organizatorică atotputernică de coeziune şi solidaritate, şi
anume parohiile.
În condiţiile dure ale
prăbuşirii generale care se întâmplă, în iadul pe care îl trăieşte şi îl
va trăi poporul elen, parohiile pot, obiectiv vorbind, să se dovedească
un bastion decisiv de împotrivire şi luptă, o structură de solidaritate
socială, de însufleţire şi trezire a poporului grec. Această armă unică
şi puternică a Bisericii Ortodoxe va trebui valorificată de către
luptătorii înaintaşi ai Ortodoxiei – arhiereii, preoţii şi monahii…
Pentru încă o dată este chemat clerul ortodox să se dovedească refugiu
şi sprijin poporului elen în vijelia prăbuşirii sociale şi psihologice.
11. Va trebui să pricepem şi să
conştientizăm că planurile Noii Ordini a Lucrurilor se răstoarnă doar
printr-o împotrivire de masă, dinamică şi hotărâtă. Se răstoarnă cu
trezire şi stare de veghe, având cuget mărturisitor şi martiric. Suntem
însă datori să atragem atenţia că mărturisire fără orthopraxie,
adică fără dreaptă făptuire, nu poate exista. Mărturisirea credinţei nu
poate fi rod al unui entuziasm superficial şi al unui zelotism înfocat.
Mărturisirea credinţei este harisma Duhului Sfânt care se dă doar celor
care prin toată viaţa lor se luptă cu trezvie, rugăciune, pocăinţă,
cuget smerit şi nevoitor, ca să devină primitori ai acestui har. Se
cere, adică, luptă duhovnicească stăruitoare şi plină de durere, după
cum, de asemenea, nu trebuie să neglijăm lucrările atât de serioase şi
decisive pentru mântuirea noastră şi să nu le amânăm până în ultima
clipă.
Fie ca rugăciunile sincere ale
arhiereilor noştri, ale ieromonahilor şi preoţilor evlavioşi, ale
smeriţilor monahi şi monahii şi ale poporului nostru ortodox să
trezească în noi cugetul martiric în Hristos şi eroismul înaintaşilor
noştri greci.
(Va urma- Georgía Photeinoú
(intervenţie), e-Government Expert, doctorand al Universităţii din
Patra, BA, M Phil, European Politics, Univ. Of Oxford: «Este compatibilă Guvernarea Electronică cu libertăţile individuale şi politice?».)
Traducere Mihail Ilie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu