Peste tot în lumea
creştină, mişcarea homofilă (pro homosexualitate) câştigă încet-încet drepturi
în legislaţie, beneficiind în plus şi de o aşa-numită discriminare pozitivă
(drepturi suplimentare), drepturi pe care majoritatea populaţiei heterosexuale
nu le are.
Propaganda şi
educaţia homofilă a intrat în şcolile americane, părinţii nemaiavând dreptul să
protesteze împotriva ei, copiilor fiindu-le inoculat de mici un aşa-zis mod
alternativ de viaţă sexuală şi sentimentală.
Legea împotriva
pretinse discriminări sexuale este o cutie a Pandorei prin care homofilii, atrăgând
justiţia de partea lor, vor câştiga tot mai multe drepturi, scopul acestora
nefiind altul decât câştigarea unui cât mai mare spaţiu legislativ de manevră,
favorabil propagandei şi recrutării de noi adepţi.
Homofilii câştigă
suspect de rapid susţinere politică pretutindeni, datorită faptului că mulţi
dintre liderii politici mondiali sunt introduşi în organizaţii oculte cum ar fi
masoneria şi iniţiaţi în grade superioare prin practici de natură sexuală ce
ţin de perversiune şi homosexualitate.
Marile mişcări
politice care au marcat sec XX, comunismul şi nazismul, au fost iniţiate de
homosexuali sau de promotori ai homosexualităţii. Vezi în acest sens cartile lui
Lively Scott Redeeming the Rainbow şi The Pink Zvastika. Se pare că acelaşi
lucru se întâmplă acum cu toată această mişcare politică de integrare în
diferite structuri suprastatale, care pregăteşte terenul pentru o nouă ordine
mondială politică, economică şi religioasă, antihristică în esenţa ei. Altfel
spus, homosexualii au fost, sunt şi vor fi portdrapelul oricărei schimbări
majore la nivel mondial. De aici şi această presiune sau condiţionare politică
venită din afară, prin care ni se impun, sub forma unui dictat, „valorile”
pederaste.
Homosexualitatea este
în esenţă o răzvrătire împotriva lui Dumnezeu. Homofilii în demonstraţiile lor
afişează ostentativ curcubeul, simbolul păcii dintre Dumnezeu şi om, apărut
după Potop ca o promisiune că oamenii nu vor mai fi pedepsiţi prin astfel de
cataclisme, indiferent ce s-ar întâmpla. Cu alte cuvinte, aceştia par să-I
spună lui Dumnezeu: pentru că ai promis, de acum nu mai poţi să ne mai faci
nimic !
Semnul răzvrătirii
homosexualilor, în realitate aceeaşi răzvrătire dintru început a satanei
împotriva Creatorului, e uşor de reperat mai ales în modul agresiv de a
manifesta public, în grotescul exhibiţionism cu trimitere sexuală perversă
inerent acestor manifestaţii.
Unde este aşa-zisa
fineţe şi cultură, adesea invocată de unii ca acoperire pentru orientarea
sexuală împotriva firii, a celor care practică homosexualitatea, dacă ei se
lasă reprezentaţi de astfel de specimene în demonstraţiile de masă? Se pare că
Dumnezeu într-atât le întunecă mintea, încât la aceste parade dau pe faţă, prin
toate acele gesturi nepotrivite şi scârboase pe care le afişează, nefirescul şi
nebunia orientării lor sexuale.
Ca percepţie şi
acceptare publică, homosexualitatea îşi are ca poartă de intrare în societate
liberalismul sexual. Aşadar, la început, se va promova libertinajul sexual
heterosexual, după care oamenii obişnuiţi cu aşa ceva, vor deveni tot mai
îngăduitori altor tipuri de experienţe sexuale, din ce în ce mai neobişnuite.
Există o legătură mai
mult sau mai puţin ascunsă între puterea politică şi organizaţiile oculte [vezi
Masoneria de toate tipurile]. Amintim în acest sens organizaţia intitulată
Skulls and Bones /Cranii şi Oase (societate ocultă legată de Bilderberg, echivalentă
celei naziste Thule Society), unde viitori Preşedinţi şi lideri politici ai
Americii sunt iniţiaţi în practici oculte încă din anii studenţiei, în cadrul
unor facultăţi de prestigiu (e.g. universitatea Yale), pentru a putea prelua
apoi funcţiile politice cheie vizate.
Pentru a avea,
aşadar, acces la puterea politică la vârf, trebuie mai întâi să fi fost iniţiat
sau încadrat într-o organizaţie de acest tip. Însă, puterea conferită în astfel
de adunări nu vine doar din solidaritatea de grup, sau din ajutorul membrilor
şi susţinătorilor ei influenţi; cea mai puternică susţinere va veni de la
adevăraţii patroni spirituali ai acestor organisme, nimeni alţii decât
dracii, aşa-numitele puteri ale
întunericului, cărora li se aduce închinare. În acest sens există un cult şi un
ritual la care membrii lor de frunte participă regulat, el nefiind în esenţă
altceva decât o practică luciferică, fapt declarat uneori deschis.
Adonai, Dumnezeul
creştinilor, de pildă este considerat un dumnezeu mincinos, cel care l-a detronat
cândva pe Lucifer - adevăratul dumnezeu şi părinte al luminilor (de aici şi
curentul iluminist), sursă a luminii raţiunii ş.a.
Ceea ce foarte mulţi
nu ştiu este faptul că iniţierile ritualice în anumite grade şi funcţii au şi o
importantă componentă sexuală: orgii, homosexualitate, perversiuni. Se recurge
la astfel de practici pentru a putea fi sparte anumite bariere psihologice
(pierderea respectului de sine venită din partea unei conştiinţe vinovate),
tabuuri sau obiceiuri fireşti consacrate, în vederea unui eventual şantaj
ulterior prin ameninţări cu compromiterea publică, dar mai ales, şi acesta nu în
ultimul rând, pentru câştigarea bunăvoinţei puterilor nevăzute, respectiv a
satanei.
Legătura dintre
sexualitatea aflată în afara rânduielii lăsate de Creator (curvia,
homosexualitatea, perversiunile etc.) şi puterile răului ne este descoperită de
Hristos în Evanghelie, atunci când spune că orice păcat este în afară de trup
însă nu şi cel al curviei, care are loc în trup, întinându-l, ca unul ce este "templu
al Duhului Sfânt". Aşadar, prin păcate de natură sexuală devenim mult mai
permisibili influenţelor străine de firea umană, deschizându-ne inima şi
simţurile în faţa duhurilor întunericului, căci în urma întinării trupului
("templului") harul se depărtează mult mai repede de om şi cu urmări
de mai lungă durată. De aici şi penitenţa sau canoanele mai grele, întinse pe
mai mulţi ani, date de Biserică spre vindecarea şi curăţirea celor căzuţi.
Trebuie ştiut că
toate iniţierile în magie şi ocultism sunt legate de practici de natură sexuală
tocmai din motivele dezvăluite mai sus, puterile întunericului câştigând
drepturi asupra celor implicaţi în aşa ceva, oferind-le ca răsplată anumite
puteri supranaturale de natură magică sau câştiguri în ordinea lumească: putere
politică, bani, etc.
Dacă prin iniţierile
amintite politica la vârf devine ocultism - acesta nefiind altceva în esenţă
decât satanism - rezultă o echivalenţă înspăimântătoare; orice politică la vârf
nu se poate susţine decât prin satanism!
Cele de mai sus oferă o cheie de înţelegere a
anumitor politici sociale, economice, culturale ş.a., derulate mai ales la ora
actuală în lume: promovarea prin intermediul televiziunilor şi al diverselor
instrumente de diseminare a pornografiei, a deviaţiilor sexuale, curviei,
sodomiei, sexualităţii precoce sau exacerbate la copii, sărăcirea majorităţii oamenilor şi îmbogăţirea unei
elite, neomaltusianismul (controlul naşterilor prin avort, contracepţie),
chimizarea şi otrăvirea hranei ş.a.
Prin impunerea
politică a drepturilor homofililor, satana vrea să facă din întreaga lume o
adevărată Sodomă (să nu uităm că în Sodoma doar o mână de oameni nu practicau
sodomia, în speţă Lot şi familia lui), atât ca răzbunare şi batjocură împotriva
lui Dumnezeu, cât şi ca semn al puterii demonice asupra sufletelor oamenilor.
Iată ce zice sfântul
Nil Athonitul (sec XVIII), izvorâtorul de mir, legat de felul în care dracii
sunt implicaţi în fenomenul sodomiei: „Când pângăriţii diavoli îndeamnă şi
supără firea oamenilor spre lucrul cel păgânesc al sodomiei, şi mult se
nevoiesc până să-i aducă pe dânşii spre lucrarea acestui urât păcat, atunci se
tem a sta înaintea lor în vremea lucrării păcatului. Că întâi seamănă gândurile
cele spurcate şi aprind spre poftire, iar când aceia fac învoire şi vin spre
lucrare, atunci întinaţii diavoli fug îndată de la sodomiteni. Că mai bine le
este să se prăpădească de pe faţa pământului şi să se mistuiască în muncile
iadului, decât să se afle înaintea lor când se lucrează sodomia.
De altceva nu se tem
mai mult decât de cumplitul foc şi muncă a sodomitenilor. De ce? Fiindcă nici
un om nu cunoaşte acea cumplită muncă şi văpaie a sodomitenilor, ci numai
diavolii o văd şi se cutremură şi se înfricoşează; că este mai cumplită decât
orice altă muncă şi foc al iadului. Pentru aceea fug să nu fie de faţă, ca nu
cumva să-i urgisească Dumnezeu ca cei ce sunt voitori şi îndemnători ai acestei
lucrări fărădelege şi să se osândească mai înainte de vremea osândirii lor,
acolo în focul osândirii sodomitenilor.
De trei lucrări se
tem diavolii: întâi, de spurcata faptă a sodomitenilor; al doilea, de sodomia
cea peste fire care se lucrează cu femei; a treia, de malahia tăvălirii
stricăciunii (bărbat cu bărbat). De aceste trei fărădelegi peste fire se tem,
căci pentru aceia care fac aceste stricăciuni s-a zidit acea flacără deosebită.
Că atunci când săvârşesc ticăloşii oameni - îndemnaţi de diavolul - aceste trei
fărădelegi peste fire, fug departe ca să nu-i vadă când păcătuiesc şi să se
osândească în acea cumplită şi mai înfricoşată decât toate muncile iadului, a
celor ce peste fire păcătuiesc.
Diavolii se
înfricoşează de această patimă pentru frica focului aceluia; pământul tremură
de lucrarea cea peste fire a sodomiei. Cum îndrăzniţi şi lucraţi această
înfricoşată fărădelege a sodomiei, întunecându-vă de nesimţirea voastră, nesocotind
ce vor pătimi aceia care lucrează această cumplită fărădelege şi vă stricaţi
curăţenia? Acum este vremea să vă păziţi. Diavolii se păzesc de focul acela, cu
toate că se vor osândi acolo în ziua judecăţii celei înfricoşate. Voi însă
puteţi să vă izbăviţi dacă vă veţi păzi.
Însă în ziua de
astăzi, când şuieră diavolul după obiceiul lui, auzind alergaţi la şuierătura
lui cu căldură şi vă învoiţi la şuierăturile poftirii desfrânării, zavistiei,
nemulţumirii, nedreptăţii, a iubirii de avuţii, a malahiei, a sodomiei şi a
celorlalte patimi de moarte. Şi iubiţi unele ca acestea: frumuseţea cea
stricăcioasă a celor pământeşti, învistierirea celor stricăcioase, multa
ameţeală a grijilor şi multa tulburare a întunecărilor. Fiindcă această patimă
trupească a relei poftiri la om este o mâncătură care se mănâncă sin¬gură de
cel pătimaş şi se strică cu voinţa poftei lui, silindu-se cum să uneltească şi
să lucreze materie de patimă a stricăcioasei îndulciri cea mult tulburătoare”
Dacă nu există o
luptă şi o rezistenţă susţinută a celor care se mai declară creştini, România
va ajunge într-o situaţie similară (sau chiar mai rea) Americii şi altor state
homofile, unde heterosexualitatea a ajuns să constituie un fapt blamabil şi
incorect politic.
Aşadar, gândiţi-vă
bine în mâinile cărui tip de societate vă veţi lăsa prezenţii şi viitorii
copii, în aşa fel încât aceştia să nu ajungă să blesteme, odată cu ziua în care
s-au născut, indiferenţa şi lipsa de implicare a propriilor lor părinţi la
vremea când s-a pus problema unei lupte sau a unei reacţii împotriva legilor
aberante în chestiune.
Pe această cale facem
un apel pentru sustinerea financiară a traducerii si publicării în română a
celor două cărţi ale lui Lively Scott Redeeming the Rainbow şi The Pink
Zvastika, esenţiale pentru înţelegerea fenomenului şi a implicaţilor în viitor
ale miscării homofile.
L.O.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu