Ziua de 8 martie este intemeiata
in 1910, de Clara Zetchin (nascuta Asser), la Conferinta Femeilor
Socialiste de la Copenhaga. Era o mutare importanta pe care o facea
Internationala Socialista, prin crearea unei sarbatori pentru
femeia-revolutionar. Comunistii, revoltati impotriva lui Dumnezeu si a
randuielilor puse de Acesta in lume, voiau sa inroleze alaturi de ei si
femeile. Intai de toate le-au oferit o zi a feminitatii pagane, o
sarbatoare buna pentru dezlimitarea patimilor si slavirea femeii, adica a
fapturii, negandu-l pe Creator. De la bun
inceput, aceasta sarbatoare a fost anticrestina, antihristica, apostata,
antisociala, pierzatoare de suflete. Prin propaganda insistenta privind
dreptul la vot dar mai ales „drepturile” anticrestine, precum si prin
adunari sfidatoare, prin ziare si carti, miscarea feminista s-a impus in
constiinta cat mai multor oameni. In Vest, dupa al doilea Razboi
Mondial, din feminism au izbucnit revolutia sexuala, lesbianismul,
miscarile protestatare ale tinerilor hippy, cu consecinte dezastruoase
privind pruncuciderea (legea dreptului la avort), homosexualitatea,
concubinajul si distrugerea familiei. In Est, a lucrat bolsevismul
satanist, prin organizatiile de femei si tineret care au impus randuieli
noi, joia tineretului, regina balului, 8 Martie, deturnata in mod fals catre „ziua mamei”,
implicandu-i astfel si pe copii, apoi discoteca si concursurile de miss
au inlocuit traditiile morale si crestine ale romanilor. Privind inapoi
cu amaraciune, observam ca vrajmasii nevazuti, dar si cei vazuti au facut cu noi exact ceea ce au vrut.
S-au bizuit pe pacatele si patimile noastre, pe naivitatea si nestiinta
noastra, pe slaba credinta si pe slabiciunile noastre si ne-au spalat
creierele, dupa care le-au „remobilat” cu ideile, opiniile, obiceiurile
si naravurile lor. Le-au fost suficiente doua generatii, cel mult trei,
pentru ca sa ne preschimbe din crestini in pagani sadea.
Oare noi stim ce sarbatorim la 8
Martie? Pe langa originea comunista, pe langa paganismul ei, pe langa
inchinarea la idolul frumusetii (mitul Afroditei face astazi ravagii
prin aceea ca el reprezinta, in realitate, pe diavolul placerilor si
desfranarilor fara frontiere, demon ce domina lumea), sarbatoarea de la 8
martie mai are un sens, ceva mai adanc si bine ascuns. Initiatoarea
sarbatorii, Clara Zetchin i-a dedicat aceasta zi femeii revolutionar si a
ales-o pe Estera din Vechiul Testament. Ba chiar este posibil ca, in
anul 1910, sarbatoarea Purimului sa fi cazut chiar pe 8 martie. Cine
doreste sa se lamureasca in detaliu, sa revada cartea Estera, din care
va afla ca, in luna Adar, a douasprezecea a anului, ziua 13, din porunca
regelui Artaxerxe, evreii au macelarit 75.000 de persi din elita, pe
care ii considerau dusmani personali. A doua zi, au sarbatorit cu mare
veselie aceasta ucidere. Ne punem intrebarea: „Cum se poate sarbatori o
zi de macel? Nici un popor din lume nu serbeaza o asemenea zi cu
bucurie. Purimul – sarbatoare in special pentru copii (unde se canta, se
joaca, iar Talmudul recomanda celor maturi chiar sa bea bauturi
spirtoase pana nu mai deosebesc diferenta dintre expresiile “blestemat
fie Aman” si “binecuvantat este Mardoheu”) este comemorarea unui masacru
in care au murit poate mii de copii. Nu a fost o batalie (cum incearca
unii sa explice), in care si evreii si persii sa se lupte cu armele in
mana, ci anume un macel. [...] Internationala a avut scopuri mondiale.
Ea a avut ce spune lumii: ca Purimul e sarbatoarea nimicirii dusmanilor,
iar dusmanii Revolutiei bineinteles au fost nu numai capitalistii, ci
si Biserica. In acest caz e lipsita oare de motivatie presupunerea ca in
constiinta liderilor evrei ai Internationalei, miscarea revolutionara
feminina se asocia cu Estera, iar 8 Martie – din obisnuinta cu
sarbatoarea Purim?”
Cati dintre romani s-au gandit
vreodata, dar mai ales in aceste vremuri de asa zisa libertate, ca
celebreaza „crestineste”, in Postul Mare, cu jocuri, spirtoase, daruri,
dezmat si culpabila bucurie, o sarbatoare straina, patata cu sange din
belsug? Fac acest lucru fara sa constientizeze nici unul din sensurile
sarbatorii respective. Sfantul Episcop Nicolae Velimirovici ne
avertizeaza ca aceasta slavire a frumusetii feminine, cum ne amagim noi
ca facem la 8 martie, este o grea cadere: „Dintre toate ispitele cu care
omul are a se masura in sine insusi, frumusetea este, oricum, cea mai
anevoie de biruit. […] Caci frumusetea este un ghetar de pe care se
aluneca sigur in adancul de foc” iar „concursurile moderne de Miss sunt
[…] in fapt, un comert abil disimulat cu prostituate” (Raspunsuri la
intrebari ale lumii de astazi, vol. 1, Sophia, Buc., 2002, p. 227). Ca e
frumusete revolutionara, adica supradesfranata, larg mediatizata si
comercializata, ca e manipulare sentimentala, camuflata sub „ziua mamei”
(mamele crestine nu s-au identificat niciodata cu feministele, nici
sfintele mucenite, nici cuvioasele care impodobesc calendarul crestin),
ca e profund pagana, ca e straina si antihristica, aceasta neghina amara
si neagra, numita 8 Martie, face mult rau credintei noastre ortodoxe.
Care sunt dusmanii comunistilor (deghizati in spirite postmoderne, in
internationalisti democrati etc.), ai ateilor si apostatilor
contemporani? Hristos si Biserica Lui. Noi,
crestinii ortodocsi, am luat locul persilor de alta data. Si daca nu
suntem macelariti cu sabiile, in mod sigur suntem ucisi sufleteste,
lucru faptuit cu neegalata ravna in comunism si continuat in prezent cu
mijloace sofisticate. Culmea prostiei noastre e si culmea vicleniei
dusmanilor nostri: ne-au format reflexe conditionate, precum cainilor
lui Pavlov, asa incat, cum se apropie 8 Martie, dam iama in magazine,
florarii si restaurante, ni se dezlantuiesc patimile trupesti, facem
foarte urat, precum paganii bestializati. Ne secatuim postul, curatirea
sufleteasca, veselindu-ne de propria infrangere, de propria nimicire. 8
Martie e un ritual cumplit in care, jucand, ne calcam in picioare
propriile suflete, slavim moartea pe care ne-o administreaza subtil
vrajmasii nostri. Feminismul, ca vlastar otravit al
masono-iluminism-comunismului, e un fel de magie a ielelor patrunsa in
mintea femeilor crestine, naucind, prin contaminare, si mintea
barbatilor crestini, asa de rau, incat toti, de-a valma, il uita pe
Hristos, se dezbraca de viata vesnica si se arunca, robi, in bratele
Satanei. Mosii nostri de acum un veac nu ar fi facut asa ceva nici daca
ar fi fost amenintati cu moartea. Noi, insa, de bunavoie si cu placere
beteaga, ridicam imne Satanei prin discoteci, taverne si birturi. Numai
biciul lui Hristos ne mai poate trezi! Doamne, atinge-ne acum, ca sa ne
mai ramana timp de revenire!
de Ioan Enache ( sursa: credinta-ortodoxa.ro)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu