„Nu poți urma pe Dumnezeu urmându-ți ție. Trebuie
să alegi între tine și Dumnezeu. E o alegere care te poate pierde; dar
tocmai această pierdere pentru Dumnezeu te câștigă. Alegerea
aceasta «dacă vrei» e darul libertății cu care a cinstit Dumnezeu pe
om, făcând și de el atârnătoare mântuirea sa. Primul care a adus știrea,
i-a făcut conștienți pe oameni de libertatea lor, este creștinismul.
Libertatea este un excepțional de mare dar, însă, pentru cine se iubește
numai pe sine, e tot așa de mare primejdie. Iubitorul de sine își
înclină libertatea spre fărădelegi, la care ajunge rob și din om neom.
Libertatea își câștigă însă valoarea de mântuire numai dacă trece prin jertfă.
Jertfa acelei iubiri de sine e vama ei de verificare. Liber ajunge
numai cel ce se leapădă de toate și în primul rând de sine. Ucenicii lui
Iisus sunt oameni liberi.
Libertatea aceasta presupune o austeritate a vieții.
În împărăția religiei,
libertatea nu e un concept abstract, ca în câmpul cunoașterii în
general, aci ea e o structură a omului devenit spiritual, străbătut de
adevăr, încă din veacul acesta. Unul ca acesta, chiar de-ar tăcea, mărturisește înaintea oamenilor pe Iisus, Cel ce l-a făcut liber.
Aceasta e ceea ce urmărește Iisus, când ne cheamă să-I fim ucenici, începând de la libertate!”
Sursa: Părintele Arsenie Boca, Cuvinte Vii, Editura Charisma, Deva, 2006.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu