Observ tot mai multe voci în spațiul public românesc care au alergie la naționalism. În viziunea multora dintre acestea
naționalismul e ceva retrograd, mizer
chiar, ceva ce trebuie cât mai repede condamnat, poate chiar și pedepsit. Marea majoritate sunt incapabili
(sau pur și simplu nu vor) să facă
diferența între naționalism/patriotism, pe care-l susțin, și
șovinism/naționalism extremist/xenofobie, pe care le condamn ferm.
Evident, ceea ce le miroase urât intelectualilor
rafinați este naționalismul românesc, pentru că naționalismul
maghiar, care este extremist și șovin, propagat de elita politică și intelectuală a maghiarilor din România, e
ceva benefic, este o simplă expresie a dorinței
lor de păstrare a identității. Dacă un
român vrea să fie român în Covasna atunci el e extremist. Dacă un secui vrea să
fie secui în Covasna el e automat european pentru că vrea să-și păstreze identitatea.
Un ultim caz pe care l-am remarcat este cel al
redactorului-șef al Revistei 22,
publicație a Grupului de Dialog Social.
Armand Goșu îi ia un interviu președintelui UDMR Kelemen Hunor în care îl face
extremist și naționalist pe deputatul Bogdan Diaconu. Evident, nici Goșu și
nici Kelemen nu remarcă situația
ridicolă în care s-au plasat vorbind despre naționalismul
românesc în condițiile în care la
Budapesta partidul neo-fascist și anti-semit Jobbik, de care este speriată întreaga Europă,
are peste 20% în Parlamentul Ungariei.
În martie eram contrariat de igoranța înfiorătoare a realizatorului TV Moise
Guran, care făcea o comparație stupidă
între steagul secuiesc și un steag al
Olteniei. Guran încerca să facă pe intelectualul rafinat și european comparând mere cu pere pe o temă
la care nu doar că nu se pricepe dar se și
complace într-o ignoranță crasă.
Aș
îndrăzni să-i întreb pe acești
intelectuali, pe cei de la Grupul de Dialog Social sau pe Moise Guran spre
exemplu, cărora le pute naționalismul
românesc, dacă au cumva impresia că România se zbate în acest marasm care
durează de aproape un sfert de secol din prea mult naționalism. Oare din prea mult naționalism
am ajuns datori vânduți la FMI și la alte instituții financiare? Oare din prea mult naționalism am ajuns să cumpărăm usturoi din China și cartofi din Franța în magazinele noastre? Oare din prea mult naționalism a clasei politice românești peste trei milioane de români au luat
calea străinătății în ultimii 25 de ani
în căutarea unui trai mai bun? Oare excesul de patriotism al politicienilor
care ne conduc de 25 de ani a distrus unitățile
de producție pe care România le avea la
momentul decembrie 1989 de am ajuns acum să importăm cuie și sârmă ghimpată, carne și grâu? Oare patriotimsul românesc al
politicienilor noștri îi îndeamnă pe
aceștia să tolereze arborarea
drapelului Ungariei în Transilvania sau tolerarea cultului personalității scriitorului fascist Nyiro Jozsef în
zonele controlate de UDMR și PCM?
Sursa: Dan
Tanasa Blog via Ziaristi Online
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu