Prigonitori si prigoniti: Paul Cornea si Parintele Justin Parvu

In anul 1948, luna mai, ambii erau tineri; unul era crestin, celalalt, comunist. Parintele Iustin Parvu, fiul unor romani ortodocsi, impreuna cu alti 15 000 de studenti lua drumul puscariilor Satanei Rosii. Paul Cornea, fiul lui Leon Luca, student la filologie in ultimul an, tocmai isi incepea stralucita cariera in ocuparea Romaniei ca agent Komintern si colaborator apropiat al lui Ion Witnner, trimis de NKVD in Universitatea Bucuresti pentru a face epurare etnica, adica pentru a-i elimina pe romani din toate esaloanele de conducere, situatie mentinuta pana in 1961.

Arestarile au fost coordonate din doua parti, prin ofiterii NKVD trimisi direct de Moscova in Romania, Teohari Georgescu (Burah Tescovici), Nicolschi (Boris Grunberg), Gheorghe Pintilie (Pantiuşa Bodnarenko), dar si cu ajutorul agentilor infiltrati la cel mai inalt nivel in serviciile secrete anglo-americane, gen Kim Philby, recrutat de rusi inca din anii 30, pe vremea cand era student la Cambridge , unde si infiintase un grup operativ, format din cinci indivizi cu orientare homosexuala, care au ajuns mai apoi sa ocupe functii importante in diferite structuri occidentale, furnizand astfel rusilor informatii despre luptatorii nationalisti.
In Romania, la radio, canta muzica sovietica, data la maximum in difuzoarele amplasate pe strazile Bucurestiului si a marilor orase. In sate incepeau doinele de jale ale taranilor crucificati de catre cei cu sange strain. In celule, romanii il ascultau pe Hristos. Afara, iadul se dezlantuia peste tara. Ion Iliescu, Leon Tismineţki, Saul Bruckner (Silviu Brucan), Denis Patapievici, Walter Roman, născut Ernő Neuländer, Nicolae Cealik (Celac), incepeau sa joace cazacioc pe inima Romaniei. Peste ani, ei sau urmasii lor, au devenit "democrati" si au condus din nou Romania, sau au inceput sa scrie la diverse reviste ce apartin unor grupuri gen Philby, unde au loc tot felul de dialoguri, mai mult kominterniste decat "sociale". Astazi nu mai sunt tineri inchisi in celule ca in 1948 (deocamdata), in schimb afara se aude aceeasi muzica proasta, poate cu alte tonalitati, dar cu aceeasi compozitori, repliati pe "noua" realitate.

Mihai Tîrnoveanu