Dragi copii, în primul rând doresc să vă mulțumesc și
eu din partea profesorilor liceului nostru, să vă mulțumesc pentru că sunteți atât
de frumoși și de curajoși. În al doilea rând, vreau să mulțumesc părinților din
Comitetul de părinți care s-au implicat și fără de care activitatea sau mai
bine zis manifestația noastră de astăzi nu ar fi putut avea loc.
Tocmai aceste 3
categorii care reprezintă școala românească, elevi, profesori și părinți, sunt
din păcate cei mai ignorați și cei mai înlăturați de la hotărârile care se iau
la nivel înalt pentru viitorul școlii și al copiilor noștri.
Mă voi strădui să răspund sarcinii grele care
îmi revine de a fi purtătorul vostru de cuvânt și mă tem că nu mă voi putea
ridica la înălțimea voastră. Deoarece voi ați arătat aici tuturor că România pe
care astăzi o sărbătorim are și o parte pe care mai marii noștri se fac că nu o
cunosc, reversul României, România profundă, să se vadă până la București și,
mai departe, până la Bruxelles.
Întreaga școală
românească a fost cutremurată de lovitura sub centură pe care a primit-o din
partea Curții Constituționale a României, prescurtat CCR, printr-o decizie care
dă câștig de cauză unui singur părinte al unui elev, contra majorității tuturor
părinților și elevilor din România.
Dacă în urma deciziei se va hotărî scoaterea
religiei din trunchiul comun, va urma imediat introducerea unei alte materii de
studiu în paralel, apoi înlocuirea notelor cu calificative și religia va fi
singura din catalog între celelalte materii la care se pun note, deci
descurajarea elevilor de a mai participa la ora de religie și în final
scoaterea cu totul din școală, după cum declară în mod public cei care au
susținut procesele până la nivelul CCR.
CCR a dat câștig de cauză unei minorități,
lovind în majoritatea ortodoxă a țării noastre, 85%, nemaipunând la socoteală
celelalte culte care au și ele învățământ religios cu echivalarea notei în
catalog. Prin această decizie am intrat, deci, într-o tiranie a minorității
atee din România.
Până la afișarea motivării în Monitorul
Oficial (care în acest context nici nu ne mai interesează), CCR a expus ca
explicație a hotărârii sale exact sloganul acestor atei care de 6 ani de zile
susțin că a fost forțată conștiința elevului respectiv prin prezența la ora de
religie a noțiunilor și simbolurilor religioase.
Acest lucru dovedește ori că judecătorii care
au dat sentința sunt și ei atei, deci incompatibili de a hotărî în cazul unui
asemenea amplu proces, care privește o problemă de credință și de conștiință,
ori că procesul a fost fraudat.
Istoria, de la
Dioclețian și Iulian Apostatul până la Stalin și Gheorghiu Dej, ne arată că nu
ateii au fost cei ce au suferit și cărora li s-au frânt voința și viața. Nu
sânge de ateu a curs la Aiud, la Pitești și la Poartă Albă! Ci a fost exact pe
dos, torționarii au fost oamenii atei ai regimului, iar torționații au fost cei
credincioși, după cum dovedesc studiile consacrate. Dar despre câte conștiințe
creștine au fost decimate în perioada regimului comunist, această este o
istorie care nu se prea învață la școală. CCR a mai dat și o explicație logică,
anume că este mai firesc ca elevul sau părintele său să ceară ceva, decât să nu
ceară. Ca profesor de matematică și de logică matematică, sunt de părere că
fraza formulată de CCR este incorectă și din punct de vedere logic, și din
punct de vedere gramatical, din ea lipsind exact complementul direct, deci
propoziția este insuficientă. Depinde tocmai de ceea ce ceri, dacă este un
lucru bun sau este un lucru rău.
Domnule președinte și onorata instanță, ce
articol din Constituție ați folosit pentru a deduce că religia este un lucru
rău și că dreptul la învățământ religios este inhibabil pentru atei? Ori ați
confundat Constituția României cu deviza lui Marx, Engels, Lenin, Remus Cernea
și Emil Moise, care de 100 de ani strigă că ”Religia este opiumul popoarelor ”?
Ar trebui ca, în virtutea aceluiaș raționament,
elevii să ceară în mod expres și studiul Limbii și Literaturii Române, pentru a
nu leza conștiința minorităților, și ca la oră de educație fizică, elevii să
ceară în mod expres participarea pentru a nu leza conștiința vreunui elev
scutit.
Dacă este adevărat că în vreo școală a fost
vreun elev frustrat prin participarea la ora de religie și nu i s-a comunicat
că are dreptul de a face cerere de neparticipare la oră, prin acest scandal pe
care l-ați creat, lucrul a fost făcut omnicunoscut și decizia dvs. devine
superfluă. După această logică, va trebui ca la liceul nostru la anul
secretariatul să înregistreze de la 1000 elevi probabil 999 de cereri, în loc
să fie o singură cerere a elevului care nu dorește religia.
Pe de altă parte, dacă este adevărat că a fost
un abuz în județul Buzău, nu înseamnă că pentru aceasta sunt vinovați toți
profesorii de religie din țara. Este ca și cum un profesor de educație fizică
ar obliga să susțină o probă sportivă un elev care este scutit medical, și în
urma acestui fapt să se dea o lege împotriva tuturor profesorilor de educație
fizică. În loc să fie rezolvat cazul respectiv, care reprezintă o excepție, se
generalizează o incriminare asupra tuturor profesorilor, dar și asupra
procesului didactic, conform Legii Învățământului.
Decizia CCR frizează logica elementară și este
aberantă, afectând întregi categorii sociale, elevi, profesori, părinți și, pe
perioadă lungă, afectează ființa Neamului nostru Românesc.
Având în vedere toate cele expuse mai sus,
RECUZ completul de judecată care a dat sentința de excepție de
neconstituționalitate a reclamantului din data de 12 noiembrie 2014. Conform Constituției, deși judecătorii
constituționali sunt inamovibili și independenți, totuși nu sunt irecuzabili.
RECUZ judecătorii atei ai Curții
Constituționale din România. Acest proces trebuie judecat de judecători
creștini, capabili să priceapă cauzele ambelor părți.
Și justiția și învățământul comunist se
autodeclarau democratice, dar nu țineau cont de părerea majorității, și am
văzut la ce orori au dus. Chiar nu vă temeți de o judecată a generațiilor
viitoare ?
Cerem în mod ferm Ministerului Educației
Naționale să păstreze religia în trunchiul comun. Religia nu este nici
obligatorie, nici opțională, nici facultativă după cum Limba Română sau Istoria
nu sunt obligatorii (în sens peiorativ), nici opționale. Sunt discipline
normale, firești, care aparțin trunchiului comun, după cum a decretat Legea
Învățământului 84/1995, care trebuie să rămână în vigoare.
Nu acceptăm înlocuirea religiei cu istoria
religiilor, acesta fiind un fals pretext de eliminare a religiei, deoarece
istoria religiilor este prezentă și în programa de religie, și în programa de
istorie.
Nu acceptăm înlocuirea religiei cu etica
civică. Dacă va hotărî așa, ministerul va trebui să scoată din arhive manualele
de etică și echitate socialistă din anii ‛80. !!! Psihologia demonstrează cu asupra de măsură
că nu există etică sau morală în afara credinței, decât dacă este proletară.
În sfârșit, nu acceptăm sub nicio formă
înlocuirea religiei cu educația sexuală. Dacă au existat anumite cazuri
nedorite în mediul elevilor, trebuie mers la cauză, iar cauza nu este faptul că
elevii nu au știut să se protejeze. Nu poți să combați accidentele rutiere și
viteza excesivă prin centura de siguranță. O combați prin convingerea șoferilor
(morală sau prin amendă) de a merge cu viteză redusă. Tot astfel, exact
disciplina religie este cea care îi învață pe tineri să nu ajungă la accidente
nedorite de ordin sexual, prin cea mai frumoasă și mai curată morală.
Logica strâmbă
afișată de aceleași cercuri atee incriminează imaginea și noțiunile religioase
ca fiind frustrante și propovăduiesc imaginile și noțiunile pornografice,
inclusiv cele perverse și pederaste anormale, încă din ciclul primar. Părinții
nu vor accepta așa ceva.
Dacă religia va fi scoasă din trunchiul comun,
vor urma, conform logicii comune acestor cercuri și Curții Constituționale,
următoarele legi:
1.
Înlăturarea icoanelor din școli, așa după cum s-a mai încercat. În locul lor nu
vor mai putea afișa, ca deunăzi, portretul Anei Pauker, ci vor pune, probabil,
portretul lui Urlike Lunacek
2.
Interzicerea deschiderii anului școlar cu slujbă religioasă
3. Eliminarea
vacanțelor de Crăciun și mai ales de Paști, așa după cum s-a mai încercat.
À propos, domnule ministru, orice om cu o
cultură generală medie știe că sărbătoarea Crăciunului reprezintă Epifania,
Dumnezeiasca Arătare, care începe pe 25 Decembrie cu Nașterea Domnului și se
termină pe 6 Ianuarie cu Botezul Domnului.
2 DECEMBRIE 2014
Prof. Gr. I Florin Popescu
Liceul Teoretic “Mihail Sadoveanu”,
Borca, Neamț
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu