Viata Sfantului Nectarie de la Eghina, dupa sinaxarul Parintelui Macarie de la Manastirea Simonos-Petras (Muntele Athos)

Sfântul Nostru Parinte Nectarie s-a nascut la 1 octombrie 1846, in Selibria (Tracia), din parinti saraci dar credinciosi piosi : Dimos si Maria Kefala. Primind la Sfântul Botez numele de Anastasie, el dovedi inca din copilarie o mare mila si o inclinare profunda pentru studiu. Cum mama sa il invata Psalmul al 50 lea, lui ii placea sa repete versetul : "Invata-voi pe cei fara de lege caile Tale" (Psalmii 50 :15). Primind in tara sa primele notiuni de invatatura, fu trimis de catre parintii sai la Constantinopol pentru a-si continua educatia, lucrând in acelasi timp ca angajat intr-un magazin. Tânarul baiat ramase atunci insensibil tulburarilor vietii mondene, preocupându-se zi si noapte doar de cladirea inlauntrul sau a omului interior dupa chipul lui Hristos, prin rugaciune si meditatie asupra scrierilor Sfintilor Parinti.


La vârsta de 20 de ani parasi Constantinopolul pentru a deveni invatator in insula Chios. Acolo incuraja cu multa sârguinta pe tineri si pe sateni intru milostenie si virtute, nu numai prin cuvintele sale ci mai ales prin exemplul insusi al vietii sale de privatiune si rugaciune. Dorindu-si de mult sa imbratiseze o viata asemeni Ingerilor, deveni calugar sub numele de Lazar, la 7 noiembrie 1876, in renumita manastire din Nea-Moni. Cautând doar lucrurile de Sus, model de blândete si supunere, se facu indragit de toti fratii din comunitate si deveni Diacon un an mai târziu. Prin generozitatea unui locuitor pios din insula, apoi prin protectia Patriarhului Alexandriei, Sofronie, el putu sa isi continue studiile la Atena si sa obtina diploma Facultatii de Teologie.

In 1885 ajunse la Alexandria unde la putina vreme fu hirotonit preot, apoi deveni Mitropolit al Pentapolisului (fosta diocesa corespunzând Libiei superioare). Predicator si secretar patriarhal, el fu trimis la Cairo, ca reprezentant al Patriarhului, in biserica Sf. Nicolae. In ciuda acestor onoruri, Nectarie nu pierdea nimic din smerenia sa si stia sa comunice turmei sale spirituale sârguinta pentru virtutile Evangheliei. Dragostea si admiratia pe care i-o purta poporul se intoarsera insa impotriva lui. Impinsi de diavol, unii membri ai Patriarhiei, invidiosi pe succesele sale, il calomniara, spunând ca ar cauta sa isi atraga favorurile poporului in scopul de a pune mâna pe tronul patriarhal al Alexandriei. Cum Sfântul nu incerca sa se justifice, ci isi punea increderea in promisiunea lui Hristos care spune : " Fericiti veti fi când va vor ocarî si va vor prigoni si vor zice tot cuvântul rau impotriva voastra, mintind, din pricina mea" (Matei 5:11); el fu alungat din scaunul sau si se imbarca pentru Atena unde se trezi singur, nestiut, dispretuit si lipsit chiar de pâinea cea de toate zilele, caci nu stia sa pastreze nimic pentru sine si isi impartea saracilor putina sa avutie. Abandonând proiectul initial de a se retrage in Muntele Athos, blândul si umilul urmas al Domnului nostru Isus Hristos, prefera - in favoarea mântuirii aproapelui sau - sa sacrifice dragostea sa de a se retrage in singuratate. Ramase câtiva ani ca predicator (1891-1894), apoi fu numit director al scolii ecleziastice Rizarios, destinata pregatirii viitorilor Preoti. Profunda sa cunoastere a Scripturilor, a Sfintilor Parinti si chiar a stiintelor profane, precum si autoritatea sa plina de blândete orientata catre oameni aveau sa ii permita sa insufle in scurt timp acestei institutii o inalta calitate intelectuala si morala. Sfântul Ierarh prelua asupra lui conducerea si lectiile Pastoralei, dar nu inceta totusi sa isi traiasca programul de ascet, de meditatie si de rugaciune a unui calugar, adaugând la acestea inaltele functii de predicare si de oficiere regulata a Sfintelor Taine, in sânul scolii dar si in regiunea din jurul Atenei.

Nectarie pastra insa in adâncul inimii sale o dragoste arzatoare pentru linistea si pacea vietii din manastiri, de aceea profita de dorinta exprimata de câteva din fiicele sale spirituale pentru a se retrage din tulburarile vietii mondene si sa puna bazele unei manastiri feminine in insula Eghina (intre 1904 si 1907).

Azi sosesc la Brasov Moastele Sfantului Nectarie

 Credincioşii se vor putea ruga la racla sfîntului numit şi „vindecătorul de cancer“ care va fi depusă la Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“ din Valea Cetăţii • Vineri, sîmbătă şi duminică biserica va rămîne deschisă şi pe timpul nopţii, urmînd ca de luni să fie stabilit un program de pelerinaj

Credincioşii braşoveni se vor putea ruga de azi la racla cu moaştele Sfîntului Nectarie care va sosi după-amiază din Grecia. Despre minunile săvîrşite de Sf. Nectarie în zilele noastre - mai ales vindecări de cancer şi alte boli grave, ce se săvîrşesc la moaştele sale, ori cu untdelemn de la candela sa - s-au scris nenumărate cărţi în Grecia, care în parte au fost traduse şi în româneşte. Începînd de astăzi şi pînă pe 17 februarie Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“ din cartierul Valea Cetăţii, va fi locul de pelerinaj pentru credincioşii care vor dori să se roage la moaştele Sfîntului Nectarie Taumaturgul. Racla cu sfintele moaşte ajunge la Braşov la ora 17.00. Este adusă de către o delegaţie a Bisericii Ortodoxe Greceşti, a Mitropoliei de Mesogheas şi Lavreotikis şi este însoţită de către Gheorghios Stamulis, preotul protopop din oraşul Koropi şi de alţi doi preoţi greci. Delegaţia va fi întîmpinată, la ora 16.30, la intrarea în oraş dinspre Dîrste de către preotul Dănuţ Gheorghe Benga, noul protopop al Protopopiatului Ortodox Braşov, care l-a înlocuit luna trecută pe preotul Zenobie Moşoiu după 40 de ani de nobil serviciu în slujba bisericii Braşovului. „După ce vom prelua racla cu sfintele moaşte, vom înconjura biserica rostind rugăciuni, după care o vom depune în interiorul bisericii. De-a lungul acestor zile vor avea loc, dimineaţa şi seara, slujbe în cadrul cărora se vor rosti acatistele Sfîntului Nectarie, paraclisul Sfîntului Nectarie, vecernia Sfîntului Nectarie şi va avea loc seară de seară, slujba Sfîntului Maslu. Vineri, sîmbătă şi duminică biserica va rămîne deschisă şi pe timpul nopţii, urmînd ca de luni şi pînă joi să stabilim programul de pelerinaj în funcţie de numărul credincioşilor“, a declarat, ieri, preotul Corneliu Gârbacea, parohul Bisericii „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“. Duminică, începînd cu ora 9.00, se va săvîrşi Sfînta Liturghie Arhierească de către Înalt Prea Sfinţitul Părinte Dr. Laurenţiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, alături de un sobor de preoţi şi diaconi români şi greci. Nectarie a trăit între anii 1846-1920 şi a fost Mitropolit al Pentapolei (Libia), director al Seminarului Rizareios şi întemeietor al mănăstirii „Sfînta Treime“ din Insula Eghina. El a fost canonizat în 1961, fiind unul din cei mai iubiţi sfinţi în Grecia de azi.

de: » H.O., Monitorul Expres

 

Despre dragostea dumnezeiasca. Talcuiri

Iar Coresi, talcuind aceasta, zice ca cel ce II iubeste pe Hristos se preface in chipul lui Hristos. [...] De aceea, daca-L iubesti pe Dumnezeu, vei fi Dumnezeu; iar daca-l iubesti pe diavolul, diavol vei fi; daca iubesti trupul, trup vei fi. Ia aminte ca lucrul cel dintai al iubirii dumnezeiesti este a-l uni pe cel ce iubeste cu cel iubit. De aceea a zis dumnezeiescul Dionisie ca numele iubirii dumnezeiesti este unitor de putere, si de tinere impreuna si mai cu deosebire de amestecare intru bine si intru bunatate (Despre numirile dumnezeiesti, capitolul 4). A doua lucrare a iubirii dumnezeiesti este cea deopotriva - precum zice aici Pavel: Asa cum Hristos S-a rastignit pentru mine, tot astfel si eu deopotriva ma rastignesc impreuna cu Hristos. A treia, a-l face pe cel ce este iubit sa-l iubeasca pe cel ce il iubeste si a-l inchipui intru toate cele ce se vad si se gandesc. Iar a patra lucrare a iubirii dumnezeiesti este a pricinui uimire iubitorilor. Pentru aceasta a zis dumnezeiescul Dionisie: „Dumnezeiasca iubire este inca si uimitoare, nelasind pe iubitorii sai a fi ai lor, ci ai celor iubite de dinsii, adica ai darurilor dumnezeiesti" (Despre numirile dumnezeiesti, capitolul 4). Despre aceasta scria, arzandu-se de iubirea lui Hristos, si dumnezeiescul Ignatie, zicand catre Romani: „Dragostea mea s-a rastignit." Pentru aceasta a zis si Sfantul Grigorie al Nissei despre Pavel ca dragostea 1-a facut pe el a nu simti nici indulcire, nici durere, nici frica, nici cat de putina plecare omeneasca, ci a se schimba cu totul in Hristos. Pentru aceasta dumnezeiasca dragoste a lui Dumnezeu, Andrei, osandindu-se la cruce de catre Egheat, ighemonul Ahaei, zicea: „0 cruce! - eu, care de demult te doream, iata, acum dobandesc plinirea dorului meu." Pentru dragostea dumnezeiasca, Petru i-a spus lui Nero sa-1 rastigneasca cu capul in jos. Pentru dragostea dumnezeiasca s-a rastignit Filip, in vremea Chesarului Claudiu - precum zice Evsevie. Pentru dragostea dumnezeiasca s-a rastig­nit Sixtus, in vremea imparatilor Decius si Valerian - dupa Prudentiu. Pentru dragostea dum­nezeiasca s-a rastignit Dionisie, dupa multe munci, in vremea lui Adrian. Pentru dragostea dumnezeiasca s-a rastignit, in ziua Vinerei celei Mari, Sfintul Mucenic Caliopie, ucenicul lui Dionisie - dupa Sirul (Vezi si subinsemnarea zicerii „si pe vrajmasii crucii", Filipeni 2:18, si subinsemnarea zicerii „iar mie sa nu-mi fie a ma lauda decat numai in Crucea Domnului nostru Iisus Hristos", Galateni 6:16). (n. aut in “ Talcuiri la Galateni  “, 2, 19-20, Sf. Teofilact)

- text cules de Dan Fagaraseanu

Apariţie editorială la Fundaţia Justin Pârvu: Ne vorbeşte Părintele JUSTIN

Cartea are un număr de 268 de pagini şi este disponibilă în două variante:
- cu copertă cartonată şi scris auriu + supracopertă şi semn de carte tricolor; preţ: 12 RON.
- cu copertă broşată; preţ: 7 RON.

Pentru comenzi, accesaţi această pagină.

92 de ani sub ocrotirea celui mai bogat in ani mucenic, Sfântul Haralambie. Întru mulţi ani, Părinte! Sa ajungeţi măcar la vârsta Sf. Haralambie! Minunea săvârşită de Sfântul Haralambie cu Părintele Justin

Relatam aici o minune petrecută cu Părintele Justin la puţin timp după întoarcerea sa din inchisoare…
„Cu sănătatea zdrobită, dar cu sufletul viguros, se întoarce în satul natal, unde are marea bucurie de a vedea că locurile şi oamenii de aici rămăseseră nealteraţi de arşiţa ateismului. Întâmpină însă o mare întristare – mama era grav bolnavă de pelagră şi nu a putut nicicum să o convingă că s-a întors acasă, că fiul ei cel mai iubit trăieşte. Rugăciunile mamei pentru fiul ei, nenumăratele parastase făcute de mama, care credea că fiul ei nu mai trăieşte, l-au întărit mult pe Părintele în închisoare, dar acum nu mai avea cui să-i mulţumească. A aşteptat ca mama să se stingă din viaţa aceasta pământească şi abia apoi s-a întors în mănăstire, adică după un an jumătate. În acest timp Părintele a încercat să se angajeze undeva, dar nu reuşea nicicum datorită legitimaţiei de deţinut. În cele din urmă reuşeşte să se angajeze ca muncitor în construcţia şoselei din această zonă.

Muncind din greu, istovit de puteri, Părintele se îmbolnăveşte încât abia mai putea urca o scară. Mama îi murise, dar se întâmplă o minune prin care această demnă mamă îşi arată recunoştinţa şi dragostea către fiul ei, stingând astfel amărăciunea Părintelui. Era în noaptea Sf. Mucenic Haralambie, ziua de naştere a Părintelui Justin. În acea noapte Părintele priveghează în cinstea Sf. Haralambie împreună cu celelalte rude care mai erau în viaţă. Cu multă evlavie îşi aminteşte Părintele de acel moment în care citea acatistul înaintea icoanei Sf. Haralambie şi cum a simţit prezenţa Sfântului, care nu a întârziat să-l ajute. Astfel că abia aţipind, o vede pe mama cum îl binecuvintează pe cap, după care Părintele se trezeşte şi uimit, se vede sănătos şi plin de puteri noi, tămăduindu-i-se orice boală căpătată de pe urma închisorii. Îi mulţumeşte Sfântului Haralambie şi mamei şi porneşte din nou spre mănăstire”.

extras din cartea „Parintele Justin Parvu si bogatia unei vieti daruita lui Hristos”

 

Sursa: siteul Revistei Atitudini

Parintele Justin Parvu: "Antihristul e pe teren si lucreaza. Lucrurile sunt destul de inaintate". VIDEO

Parintele Justin Parvu a implinit 92 de ani. Intru Multi Ani, Parinte drag! Cuvantul Parintelui: "Nimic nu mai intarzie mania lui Dumnezeu decat rugaciunea. Acum e timp sa ne punem cenusa in cap si sa plangem pacatele noastre si ale neamului. Sa ne ferim de cei ce vaneaza sufletele noastre". VIDEO