Patriarhul Nifon, primul sfânt canonizat la noi. Grupul psaltic "Sf. Mare Mucenic Dimitrie" Craiova - Megalinarii la Praznuirea Sf. Ierarh Nifon

Biografia Sfantului Ierarh Nifon o aflam din lucrarea “Viata si traiul sfintiei sale parintelui nostru Nifon, patriarhul Tarigradului (Constantinopolului)”, alcatuita de Gavriil Protul, exarhul manastirilor din Muntele Athos, la porunca lui Neagoe Basarab, in 1520. Conform acestei biografii, Sfantul Nifon s-a nascut in sudul Greciei, in tinutul Peloponez, intre anii 1434-1440, primind la botez numele Nicolae.
A invatat greaca si slavona de la renumiti carturari ai vremii. La o varsta destul de tanara a imbratisat monahismul, fiind calugarit cu numele Nifon si hirotonit diacon. Datorita amenintarii turcilor, s-a refugiat, impreuna cu mai multi calugari din manastirea sa, in Albania. Ei au fost primiti la Kruja, la curtea despotului Gheorghe Kastrioti (Scanderbeg). Aici, Nifon a fost hirotonit preot. Dupa ocuparea Albaniei de catre Mahomed al II-lea Cuceritorul (1466), Nifon si dascalul sau, Zaharia, s-au refugiat in orasul Ohrida, la manastirea inchinata Maicii Domnului. Murind si mentorul sau, Nifon s-a retras in Muntele Athos, oprindu-se in cele din urma la Manastirea Dionisiu.
Mitropolit si patriarh ecumenic
In 1483, a fost ales mitropolit al Tesalonicului. Dupa numai trei ani, invatatul ierarh Nifon a fost ales Patriarh al Constantinopolului. Cucerita de turci, vechea capitala bizantina trecea printr-o situatie foarte grea. Numeroase biserici crestine fusesera transformate in moschei, inclusiv renumita catedrala Sfanta Sofia, iar clerul crestin si credinciosii erau persecutati. Dupa doar doi ani de pastorie, in 1488, sultanul Baiazid al II-lea Fulgerul l-a indepartat din scaun. Smerit, Patriarhul Nifon s-a retras in Manastirea Sfantul Ioan Botezatorul din insula aflata in fata orasului Soyopolis, Bulgaria. Aici, aproape de tarmul Marii Negre, a ctitorit un schit cu hramul Sfantul Nicolae, dependent de manastirea in care se retrasese. In acest schit a petrecut opt ani de rugaciune si nevointa, pana in 1496, cand a fost chemat din nou la conducerea Patriarhiei Ecumenice. Nici a doua sa pastorie nu a fost linistita, caci dupa numai doi ani si cateva luni a fost din nou exilat de turci in orasul Adrianopol, la Biserica Sfantul Stefan.
Reorganizator al Mitropoliei Tarii Romanesti
In acest oras s-a intalnit cu domnitorul Tarii Romanesti, Radu cel Mare (1495-1508). Impresionat de cultura si statura duhovniceasca a marelui patriarh, domnitorul l-a rugat sa vina in Tara Romaneasca, in calitate de mitropolit, pentru a reorganiza Biserica de aici. Obtinand si aprobarea sultanului, patriarhul Nifon a venit in primavara anului 1503 in Tara Romaneasca, stabilindu-se probabil la Targoviste, unde era si curtea domneasca. Patriarhul Nifon este primul din lista lunga de patriarhi si mitropoliti straini care au venit in Tarile Romane, afland sprijin si adapost la curtea domnitorilor romani, in perioada suprematiei turcilor in Orientul mijlociu si Asia mica. Prima masura luata de Patriarhul Nifon in calitate de Mitropolit al Tarii Romanesti a fost cea de a convoca pe toti staretii manastirilor din Tara Romaneasca si reprezentantii clerului si credinciosilor si, impreuna cu domnitorul si boierii tarii, a hotarat infiintarea a doua episcopii, pentru o mai buna organizare bisericeasca. Apoi a hirotonit episcopi pentru cele doua eparhii, pentru a purta de grija preotilor si credinciosilor din eparhiile lor. Chiar daca nu sunt mentionate nominal, in baza dovezilor istorice se pare ca este vorba despre Episcopiile de Ramnic si de Buzau.
Retragerea in Muntele Athos
Buna intelegere dintre patriarhul Nifon si domnitorul Radu cel Mare a fost tulburata insa de hotararea acestuia de a-si casatori sora, domnita Caplea, cu boierul Bogdan, refugiat din Moldova, unde isi lasase sotia si copiii. Intrucat patriarhul Nifon s-a pronuntat pe buna dreptate impotriva acestei casatorii nelegitime, ce contravenea canoanelor Bisericii, a fost nevoit sa paraseasca Tara Romaneasca. Inainte de a pleca, l-a avertizat pe domnitor de nedreptatea pe care i-o facea si l-a afurisit. Obosit si batran, patriarhul Nifon s-a retras din nou in Muntele Athos, la Manastirea Vatopedi si Manastirea Dionisiu. Aici a renuntat la toate onorurile cuvenite functiei sale de patriarh, vietuind asemenea calugarilor de rand. Gavriil Protul descrie astfel vietuirea patriarhului Nifon: “Cat petrecu acolo, in toate era intocmai cu alti frati, si cu mancarea si cu postul si cu osteneala si fara de preget, atata cat le era altor frati rusine de smerenia si de nevointa lui; ca era tuturor chip de invatatura si de mustrare si se nevoia spre toate ascultarile… Si pe multi din pagani, turci, armeni si de alte eresuri, i-a intors de i-a botezat si i-a uns cu Sfantul Mir si i-a adus in credinta cea adevarata a pravoslaviei (Ortodoxiei – n.n.) – mai mult de 4.000 de suflete. Iar pe cati misei au miluit si saraci si cati au scos din robie aceia n-au numar; asa era de milostiv si bun tuturor si dumnezeiesc si drept”. Si-a dat obstescul sfarsit la Manastirea Dionisiu la 11 august 1508.
Trecerea in randul sfintilor
In 1515, domnitorul Neagoe Basarab (1512-1521), care ii purtase de grija patriarhului Nifon in timpul neintelegerilor cu Radu cel Mare si apoi in timpul retragerii in Muntele Athos, a trimis o solie la Manastirea Dionisiu, pentru a cere aducerea osemintelor lui in Tara Romaneasca, “sa curateasca si sa tamaduiasca greseala Radului Voda”. Doi ani mai tarziu, moastele patriarhului Nifon au fost aduse la Manastirea Dealu si au fost asezate deasupra mormantului lui Radu cel Mare, facandu-se rugaciuni pentru iertarea lui. Dupa aceasta, moastele au fost duse la Curtea de Arges, unde, in prezenta mitropolitului Tarii Romanesti, Macarie, si a patriarhului ecumenic Teolipt I a avut loc slujba de sfintirea a bisericii Manastirii Curtea de Arges, la 15 august 1517. A doua zi, pe 16 august, s-a oficiat slujba de canonizare a Sfantului Ierarh Nifon, cu zi de pomenire 11 august, prima canonizare cunoscuta la noi in tara.
Ocrotitor al Olteniei
La indemnul domnitorului Neagoe Basarab, Gavriil Protul a alcatuit “Viata” Sfantului Ierarh Nifon. Din pacate, slujba Sfantului Nifon, alcatuita cu prilejul canonizarii, nu s-a pastrat. Abia la sfarsitul secolului al XVIII-lea, slujba lui a fost alcatuita in greaca de Sfantul Nicodim Aghioritul, fiind tradusa in romaneste de episcopul Iosif al Argesului si tiparita la Sibiu in 1806. Apoi, moastele Sfantului Ierarh Nifon au fost asezate intr-o frumoasa racla de argint poleit cu aur, impodobita cu pietre scumpe si cu email – in forma unei bisericute cu cinci turle – daruita de Neagoe Basarab, dupa care au fost inapoiate Manastirii Dionisiu. Pe langa aceasta racla, domnitorul a facut si alte numeroase danii. In semn de recunostinta, egumenul manastirii i-a trimis capul sfantului si o mana, pe care Neagoe Basarab le-a daruit frumoasei sale ctitorii de la Curtea de Arges. Au stat aici pana in anul 1949, cand au fost duse in catedrala mitropolitana, cu hramul Sfantului Dumitru, din Craiova, fiind considerat astfel ocrotitorul intregii Oltenii.

Daniela LIVADARU, in Flacara Iasului.

Sursa: http://psaltiicatedraleipatriarhale.wordpress.com/2011/08/10/2310/

CEDARE. Academia Română recunoaşte că a greşit cu cuvântul „jidan" în DEX şi îl va schimba

Academia Română va modifica definiţia cuvântului "jidan" în Dicţionarul Explicativ al Limbii Române (DEX) pentru a fi limpede că acest cuvânt este peiorativ, scriu „Washington Post" şi „New York Times", două zile după ce Centrul pentru Monitorizarea şi Combaterea Antisemitismului a solicitat schimbarea definiţiei în dicţionar astfel încât să reiasă clar că termenul are conotaţie antisemită. Ştirea a fost preluată, printre altele, de „The New York Times", „The Washington Post", „Forbes", „The Seattle Intelligencer", Yahoo! News şi Fox News şi a făcut valuri în Statele Unite, provocând o reacţie din partea Anti-Defamation League şi a altor grupuri din America.
Academia Română a trimis miercuri o scrisoare la Centrul pentru Monitorizarea şi Combaterea Antisemitismului, declarând că cuvântul „jidan" ar trebui descris ca peiorativ, scrie Associated Press. Conform DEX, termenul este folosit într-un sens "familiar", dar omite faptul că are o conotaţie antisemită, adaugă agenţia americană. În scrisoarea Academiei se spune: "Vom face tot ce putem pentru a face o corecţie imediată şi permanentă în definiţia cuvântului".

Sursa: Cotidianul

Ştefan Doru Dăncuş îi da o replica lui Serghei Markov: Maramureşul a înfiinţat Moldova, nu Rusia!

 

Deputatul rus Serghei Markov (foto), membru al partidului lui Putin, “Rusia Unita”, a declarat in cadrul dezbaterii “Rusia, in contextul relatiilor moldo-romane”, organizata de agentia de stiri Ria Novosti, ca: “Dupa ce i-am avertizat pe partenerii nostri europeni de ce a fost in stare Saakasvili sa faca in urma cu trei ani, cred ca acum nu vor dori ca Basescu sa procedeze la fel ca liderul georgian si sa submineze securitatea europeana. Este necesar ca Basescu sa fie avertizat ca nu are voie sa faca asa ceva. Nu noi trebuie sa-l avertizam, ci acele forte care il sustin financiar. Cine il plateste, acela trebuie sa-l tina si in frau”. Tot el a mai afirmat ca Basarabia este o provincie ruseasca, si ca “Rusia este tatăl României”. Scriitorul Stefan Doru Dancus ii da o replica.

Maramureşul a înfiinţat Moldova, nu Rusia!
de Ştefan Doru Dăncuş

 

Evident, un cretin încălţat ca Serghei Markov, deputat al Dumei de stat ruseşti, nu putea să dea în alte străchini decât în cele româneşti (care, dacă sunt din lemn şi sunt sparte, se transformă în cuţite).
Spaima că Basarabia s-ar putea lipi de România (în contextual noilor mişcări geopolitice şi strategice ale Europei şi Americii) a isterizat “poporul conlocuitor” ce comandă ţara numită Rusia (pentru că rusul de rând nu mai are chef de violenţe şi războaie fabricate “de sus”).
Markov acesta, pus de alţi dobitoci cu funcţii mai mari, desigur, emite următoarea incredibilă axiomă (despre România): “Această ţară există graţie faptului că mii de soldaţi de-ai noştri au eliberat-o de sub jugul otoman. Cum poate să se întoarcă împotriva celui care a creat-o, care i-a făcut bine? Istoric, Rusia este tatăl României”. E democraţie – putem spune orice, dar orice axiomă trebuie demonstrată mai întâi.
Delirul acestuia nu se opreşte aici, dar cititorii mei ştiu din alte surse media ce a mai spus împotriva istoriei universale, nu naţionale (adică istoria noastră).
Dar să revenim la istoria noastră: cine a creat Moldova, până la urmă? Nu Dragoş Vodă, care urmărind un zimbru, a ajuns în acea “Moldovă” nelocuită de nimeni (şi unde a lăsat un pâlc de oşteni, pentru a-şi lărgi proprietatea?); nu s-au izbit oştenii aceia de urdiile tătare şi au cerut ajutor voievodului? N-a întărit acesta graniţa aceea atunci?
Ei, acum e rândul meu să afirm: maramureşenii au fondat Moldova. Dragoş Vodă a plecat din Maramureş în fabuloasa lui vânătoare. În consecinţă – Mihai Eminescu este un produs al Maramureşului, nu al “republicii” Moldova de la Chişinău.
Mă înţeleg perfect în limba noastră cu scriitorul Leo Butnaru, de exemplu (eu fiind maramureşean) în timp ce românul de pe stradă se uită la noi cu gura căscată, neştiind ce spunem. Cum explicăm, ştiinţific sau istoric, acest fapt?
Markove, treci la colţ, prostănacule!, vorba lui Iliescu – râde lumea de tine bre prostovane, care zici că ai salvat România de otomani! Alianţele făcute de Petru Rareş sau Dimitrie Cantemir cu ţarii ruşi au expirat de mult! Pleacă în cuşca ta repede, până nu se debarasează ai tăi de tine, că ştii cum o fac: mortul nu mai deschide gura!

Revista Singur 

preluat de pe Ziaristi Online

 

Moscova crede că România are un plan de anexare a Moldovei

RIA Novosti, agenţia rusă de presă, a organizat aseară o dezbatere la care au participat istorici şi experţi în politică de la Moscova şi de la Chişinău, informează NewsIn. Tema discuţiilor a fost ”Rusia, în contextul relaţiilor moldo-române”, la dezbatere fiind prezenţi şi Liviu Iurea şi Doru Dendiu, corespondenţii TVR la Moscova şi respectiv Chişinău. Aceştia au declarat că ideea principală a discuţiilor a fost că România are un plan de anexare a Republicii Moldova. Planul nu va putea fi pus niciodată în aplicare, mai ales că, susţin experţii, Rusia susţine statalitatea Moldovei.
Experţii cred că moldovenii ar avea de suferit dacă teritoriile de peste Prut ar aparţine României, istoricul Aleksandr Diukov spunând că acest lucru s-a întâmplat şi în perioada interbelică. „Ştim din perioada interbelică la ce poate duce politica unui naţionalism agresiv - o românizare agresivă şi dorinţa de a înfăptui România Mare. O repetare a unui asemenea scenariu acum, chiar şi într-o formă mai uşoară, cred că nu şi-ar dori nimeni nici în Rusia, nici în Republica Moldova, şi nici într-o ţară din Uniunea Europeană”, menţionează Diukov.
Mai mult, Mihail Garbuz, preşedintele partidului „Patrioţii Moldovei”, spune că o parte din teritoriile din partea de nord-est a României aparţin Republicii Moldova. Astfel, avocaţii formaţiunii politice vor pregăti „documentele necesare pentru câteva organizaţii internaţionale pentru reîntoarcerea teritoriilor care au fost cândva în componenţa Moldovei Mari”, menţionează Garbuz.

Dragoş Secărea
Sursa: Transilvania Expres 

Maica Teodosia (Laţcu) – dulceaţa lacrimii ce izvorăşte din iubire

17 martie 1917, Braşov – † 8 august 1990, Mănăstirea Vladimireşti
 

Există oameni pentru care suferinţa se face umbră permanentă a vieţii lor, umbră care însă nu întunecă ci luminează, îndulceşte şi sfinţeşte sufletul lor. Pentru aceşti oameni, suferinţa se împleteşte cu rugăciunea, iar singurătatea devine întâlnire cu Hristos, mai presus de cuvânt şi închipuire. Un astfel de om al durerilor a fost Maica Teodosia (Laţcu).

Hărăzită din pruncie suferinţei, căci a avut încă de la naştere o anume infirmitate trupească, ea şi-a purtat crucea cu seninătatea şi înflăcărarea pe care numai dragostea lui Dumnezeu ţi-o poate da. De altfel, iubirea a fost singura armă cu care s-a apărat în toată viaţa sa.
Zorica Laţcu, după numele ei din lume, s-a născut în 1917 într-o familie de ardeleni refugiaţi în Ungaria în timpul Primului Război Mondial. Absolventă a Facultăţii de Filologie, secţia Limbi Clasice (greacă şi latină), lucrează după absolvire ca preparator universitar la Institutul Român Lingvistic din Bucureşti, unde, împreună cu Sextil Puşcariu, participă la editarea Dicţionarului Limbii Române. Cu o energie sufletească rară, publică poezii în revista „Gândirea” condusă de Nichifor Crainic, poezii adunate în trei volume şi tipărite între anii 1944-1949: „Insula Albă”, „Osana Luminii” şi „Poemele Iubirii”.
A făcut parte din generaţia formată şi hrănită duhovniceşte în atmosfera plămădită la Mănăstirea Sâmbăta în jurul Părintelui Arsenie Boca, cel ce i-a fost povăţuitor şi bun îndemnător spre lepădarea de lume, căruia Zorica îi închină ultimul volum de versuri –„Poemele Iubirii”.
În 1948, Zorica îşi închină desăvârşit viaţa lui Hristos, intrând în obştea Mănăstirii Vladimireşti şi primind la călugărie numele de Teodosia. După opt ani de nevoinţe monahale, în 1956, Dumnezeu o cheamă mai sus, pe o altă treaptă a suferinţei, astfel încât Maica Teodosia ia calea temniţei şi mărturisirii, după „rânduiala” acelor vremuri. După trei ani de închisoare la Miercurea-Ciuc şi în alte temniţe este eliberată, dar nu va mai fi primită în mănăstire. Urmează ani de pribegie, în care maica scrie poezii şi face importante traduceri din Sfinţii Părinţi (Sf. Grigorie al Nyssei, Sf. Isaac Sirul, Sf. Simeon Noul Teolog), ajutându-l pe părintele profesor Teodor Bodogae. Maica Teodosia a avut o însemnată contribuţie şi la tălmăcirea primelor volume de Filocalie, editate de părintele Dumitru Stăniloae.
Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, după 1990, încărcată de ani, se întoarce la Mănăstirea Vladimireşti, iar la scurt timp se mută cu sufletul senin, la Domnul, fiind înmormântată în cimitirul mănăstiririi.
Înaintea mormântului său, Aspazia Oţel-Petrescu, mulţumindu-i Maicii Teodosia pentru că a „învăţat-o dulceaţa lacrimii ce izvorăşte din iubire”, spunea:
„Există în viaţa omului întâlniri providenţiale fără de care viaţa acelui om ar fi fost mai săracă, lipsită de iluminare, ar fi luat alt curs. O astfel de întâlnire a fost pentru mine apariţia Zoricăi, la ceas de răscruce în viaţa mea. Ea a fost cea care mi-a spus:
- Din stradă până în curtea lui Pilat nu este decât un singur pas. Pasul acesta să nu-l faci niciodată tu, prietena mea!
Zorica întindea cărări de simpatie de la o inimă la alta, cu o prietenie care mărturisea că cine iubeşte poate totul. Cuvântul ei era un cuvânt de iubire izvorât din dumnezeire. Mărturisesc că nu am cunoscut un suflet mai clocotitor ca al Zoricăi. Era un rug aprins, un rug de iubire ce se mistuia, dar, prin harul poetic, focul acesta interior se calma în versul ei atât de perfect… Poezia Maicii Teodosia ne duce pe căi de frumuseţe la întâlnirea cu Dumnezeu”. (Aspazia Oţel Petrescu – In Memoriam. Spice)




Dragoste
Maica Teodosia (Zorica Laţcu)

Pentru Tine, Doamne, numai pentru Tine
Am cules argintul nopţilor de mai,
Am legat în cântec zumzet de albine,
Glas de alăută, dulce viers de nai.
Am aprins în suflet tinere văpăi,
Străluciri de aur, flăcări de rubine,
Am cătat în noapte luminate căi
Către Tine, Doamne, numai către Tine.

Am cetit din file vechi, cu slovă ştearsă,
Stih de preaslăvire, Sfânt Numele Tău,
Am ţesut în pânză Jertfa Ta nearsă,
Ce-a zdrobit tăria veşnicului rău,
Am cântat iubirea sfintelor femei,
Care-au mers la groapă, ca să Ţi se-nchine,
Am cusut din raze râuri de scântei
Pentru Tine, Doamne, numai pentru Tine.

Ţi-am trimis spre ceruri tainică solie,
Dragoste curată, dor nepătimaş,
Să-mi găteşti de nuntă, haină argintie
Şi-n sclipiri de soare să-mi găteşti sălaş.
Dragoste curată, dorul din solii,
Cu miros de smirnă-n rugă să se-mbine,
Ca să urce fumu-n valuri viorii
Către Tine, Doamne, numai către Tine.

Pentru Tine, Doamne, numai pentru Tine
Vreau să-mi frângă, albe, oasele sub roţi,
Vreau să-mi curgă, rumen, sângele din vine,
Trupul meu cel fraged să mi-l rupă toţi.
Învelită-n haina marilor dureri,
Suflet plin de taina lumilor divine,
Să păşesc pe calea grelelor tăceri
Către Tine, Doamne, numai către Tine.

Sursa: Familia Ortodoxa

Agentul 000, protectorul impostorilor Revolutiei

 

de Maria Petrascu

“Românul care a primit prima adeverinţă de revoluţionar a fost informator al Securităţii. Potrivit unei hotărâri a Curţii de Apel Bucureşti, Costin Ţugui a semnat 22 de note informative în care şi-a turnat colegii de serviciu.” Asa suna o recenta informatie de presa.
Ţugui are certificatul de revoluţionar nr. 001 si incă din primele momentele ale Revoluţiei a fost în studioul 4 al Televiziunii Publice si a transmis populatiei un mesaj care a semănat panică în rândul celor care se uitau la televizor în acele zile: „Nu întrerupeţi emisiunea! Spre Televiziune se înaintează cu 2.000 de terorişti. Ajutaţi-ne! Ieşiţi populaţia, veniţi aici! 2.000… 2.000 de terorişti vin! Armata, ajutaţi-ne!…Să ne apere cineva!”, striga Costin Ţugui.
Afirmaţiile lui au fost întărite şi de Teodor Brateş: „Detaşamentele acestea de terorişti sau cum se intitulau ei antiterorişti se îndreaptă spre Televiziune. Trebuie apărată. Armata să-şi facă datoria. Şi să anunţe Radioul din 5 în 5 minute acest lucru şi să informeze şi ce se va întâmpla în continuare”, striga Brateş.
În documentele descoperite de CNSAS, Ţugui este lăudat de ofiţerii de securitate care-l coordonau. Este caracterizat drept un om care are calităţi de informare, si care a mai sprijinit Securitatea în armată şi în perioada în care a lucrat în Călăraşi. Problema este ca Tugui, “agentul 001”, nu este singurul impostor care a cerut si a primit certificat de revolutionar beneficiind de indemnizatie si alte drepturi conferite de lege. Ca el mai sunt mii. Nu toti au colaborat cu Securitatea. Categoriile de impostori sunt foarte diverse. Unii, de pilda, sunt fosti militieni, securisti, cadre militare, cadre de partid, directori de intreprinderi,etc, care , la momentul Decembrie ’89, se aflau de cealalta parte a baricadei si multi dintre ei au dat sau au executat ordine represive aupra populatiei neinarmate, care au dus la uciderea sau ranirea de oameni nevinovati.
Acesti “ Tugui “ au declansat nu doar panica si teroarea ci si focul impotriva manifestantilor, la Tmisoara, la Bucuresti, la Brasov, la Cluj, la Sibiu si in alte parti. Ei sunt de fapt teroristii, cu certificat de revolutionar si beneficii, care sunt vinovati de moartea, ranirea, maltratarea si retinerea abuziva a mii de persoane civile.
Se mai adauga la acestia impostorii oportunisti din administratia locala si centrala, Parlament, prefecturi, consilii judetene, primarii, oficii de cadastru, Parlament, etc care, deindata ce s-au vazut in functii, dupa ’89, au cerut sau li s-a oferit, drept mita, certificatul de revolutionar si benefiicile aferente pentru ca, la randu-le, le-au facilitat accesul la terenuri si spatii nu atat revolutionarilor de rand, dar adevarati, care au fost marginalizati, umiliti si hatuiti, nu urmasilor de erou-martir care nu stiu nici acum cine sunt criminalii, nu ranitilor, ci, indeobste, falsilor revolutionari.
Despre toti acesti impostori, copartasi la crima, copartasi la mita, copartasi la fals, copartasi la cascaval, mass-media a tot scris si a tot vorbit, din 90 incoace. Zadarnic!
“Agentul 000“, l-am numit aici pe Ion Iliescu, a patronat, cu buna stiinta, impreuna cu clica sa, marea fabrica clandestina de falsi revolutionari -copartasi. O armata de falsi revolutionari, criminali, tortionari, turnatori, detractori, oportunisti si fripturisti cu care si-a acoperit si urmele de sange din Decembrie 89, si tradarile ulterioare de tara, si cu care vrea sa intre si in istorie. Daca e lasat!

Sursa: Ziare.ro

Din ispravile asa-zisei guvernari pro-romanesti, atat de laudata de catre mass-media din Romania. În Basarabia nu se va mai preda Istoria Românilor

Elevii nu vor mai studia disciplina „Istoria românilor" începând cu acest an. Anunțul a fost miercuri de către ministrul Educației, Mihai Șleahtițchi, relateaza Unimedia.md.
Fosta guvernare comunistă a promovat constant excluderea istoriei românilor ca disciplină de studiu din şcolile din Republica Moldova, fapt ce a generat protestele elevilor şi istoricilor. Începând de la 1 septembrie 2006, cursul de „Istorie Integrată" a fost introdus în şcoli ca disciplină obligatorie. Romanii si moldovenii sunt doua popoare separate, cu istorii şi limbi separate, iar unificarea Basarabiei cu România reprezintă o "ocupaţie fascistă", susţinea acel manual. După trei ani, în 2009, Istoria Românilor a revenit în școli. Acum dispare din nou, sub o guvernare proioccidentală.
Ministrul Educației a precizat că disciplina va consta din trei compartimente – istoria universală (50%), istoria națională – 45%, istoria locală sau regională, adică istoria lacalității unde e situată acestă școală ( 5%). În acest an vor fi tipărite trei manuale de istorie: pentru clasa a 5-a, pentru a 10-a și pentru clasa a 12-a.
„În acest an de studii, 2011-2012 vor fi trei manuale de istorie: pentru clasa a 5-a, pentru clasa a 10-a și pentru clasa a 12-a. Manualul de Istorie a românilor va fi oferit opțional și va fi recomandat de către profesori în anumite situații, pe anumite segmente. Noi cu plăcere acceptăm orice alt manual, care ar putea servi drept sursă suplimentară", a declarat Șleahtițchi.
„În 2010 a fost elaborată concepția educației istorice. În baza acelei concepții a fost elaborat curiculumul școlar la disciplina istoria. Acel curiculum ne obligă să respectăm standardele europene și punctul de vedere al organismelor internaționale", a explicat Șleahtițchi. Ministrul face parte din Partidul Liberal Democrat, al premierului Vlad Filat.

Sursa: Cotidianul