Memoriul ostaşului român umilit Radu Gyr către Mareşalul Antonescu (15 noiembrie 1941)

Sursa:

http://www.miscarea.net/documente/2013/08/04/documente-secrete-radu-gyr-dosar-nr-1241941/#more-29

Paris. Protest urias impotriva casatoriilor homosexuale.

Poliția franceză a folosit gaze lacrimogene pentru a dispersa manifestanții la o nouă serie de proteste anti mariaje gay, desfășurate duminică la Paris. (...)Peste 350 de protestatari au fost reținuți de poliție, a anunțat ministrul francez de Interne.

Peste 350 de persoane au fost reţinute de poliţie în timpul manifestaţiilor ce au avut loc în urmă cu o zi împotriva căsătoriilor între persoane de acelaşi sex, a declarat ministrul de Interne, Manuel Valls la Canal Plus.

Pe străzile Parisului au manifestat duminică între 150.000 de persoane, potrivit autorităţilor, şi un milion, potrivit organizatorilor, manifestanţii protestând împotriva căsătoriilor între homosexuali, devenite legale în Franţa, transmit agențiile de presă.

Mai mulți activiști de extremă dreapta au urcat pe acoperișul sediului central al Partidului Socialist, unde au fluturat un banner pe care scria "Hollande, demisia!"!"

Trei marșuri au fost conduse de mișcarea care militează împotriva căsătoriilor intre persoane de același sex, în timp ce o patra manifestație a fost declanșată de gruparea catolică tradiționalistă de lobby "Civitas".

În timpul manifestaţiei s-au produs mai multe incidente, mai ales în jurul Esplanadei Invalizilor. Oficialul francez a pus altercaţiile pe seama grupurilor de extremă dreapta şi a adăugat că cei arestaţi sunt "indivizi consideraţi periculoşi" care doreau să provoace manifestanţii şi să să atace dispozitivul forţelor de ordine.

Preşedintele Francois Hollande a promulgat, în urmă cu o săptămână, legea care permite căsătoria între două persoane de acelaşi sex. Franța a devenit astfel al-14-lea stat european care legalizează căsătoriile între persoane de același sex.

Anterior, dezbaterea legii în parlament a fost însoţită de manifestaţii masive, marcate de incidente despre care autorităţile afirmă că au fost provocate de extrema dreaptă. Prima căsătorie legală între doi bărbaţi va fi oficiată miercuri, în localitatea Montpellier.

Sursa:

Ziua news

4 Iunie 1945. Cum au fost condamnati la moarte Nichifor Crainic, Pamfil Seicaru si Radu Gyr de catre sotia lui Silviu Brucan, A. Sidorovici. DOC “Lotul Ziaristilor”

“Domnule Preşedinte,
Domnilor Judecători ai Poporului,
În rechizitoriul său de joi seara, Onorata Acuzare a spus răspicat: “Dacă există credinţă adevărată, atunci să fie absolvită”, şi a mai spus acuzarea: “Sunt prăbuşiri de idealuri, de credinţe, dar numai pentru curaţi”.
Într-adevăr, sunt naufragii sufleteşti. Eu am avut o credinţă. Şi am iubit-o. Dacă aş spune altfel, dacă aş tăgădui-o, dumneavoastră toţi ar trebui să mă scuipaţi în obraz. Indiferent dacă această credinţă a mea apare, astăzi, bună sau rea, întemeiată sau greşită, ea a fost, pentru mine, o credinţă adevărată. I-am dăruit sufletul meu, i-am închinat fruntea mea. Cu atât mai intens sufăr azi, când o văd însângerată de moarte.” - 

Radu Gyr, Ultimul cuvant in fata “Tribunalului poporului”, sâmbătă, 2 iunie 1945

Nichifor Crainic si Radu Gyr in dialog dupa eliberarea din inchisoare

Procesul conştiinţelor naţionale

Astăzi este de neînchipuit o societate liberă fără presă, chiar dacă presa nu joacă tot timpul rolul onest de cîine de pază al democraţiei. Deşi au apărut voci care acuză ba în stånga, ba în dreapta că se pune botniţă presei, nici nu realizăm probabil cåt de departe suntem de acest fenomen. Am făcut această scurtă introducere pentru a putea face o incursiune în trecut pentru a exemplifica ce înseamnă pericolul „botniţei pentru presă“ şi teroarea politică a unui regim de tip totalitarist în speranţa că astfel de vremuri vor rămåne doar pagini negre de tristă amintire ale istoriei. Soarta, sau mai degrabă răzbunarea istoriei face ca astăzi, la 66 de ani de la procesul în care au fost judecaţi, condamnaţi la moarte sau la ani grei de temniţă marii jurnalişti ai neamului, acuzaţi de comunişti pentru delict de opinie, ziariştii de la „Curentul“, tributari aceloraşi valori pentru care a fost condamnat la moarte Pamfil Şeicaru, întemeietorul acestui ziar acum mai bine de 80 de ani, au onoarea de a dezvălui genocidul comandat de comunişti asupra marilor conştiinţe ale naţiunii. Deşi în våltoarea anilor nimeni nu a avut timp sau voinţă să reabiliteze memoria marilor jurnalişti condamnaţi pentru convingerile lor, sperăm ca acest text să contribuie, măcar din punct de vedere moral, la repunerea acestor conştiinţe naţionale la locul cuvenit în memoria neamului. Odată cu sfårşitul celei de-a doua conflagraţii mondiale şi venirea pe scena politică a comunismului, ad-hoc a fost creată o instituţie butaforică care mima actul de justiţie. De sorginte sovietică, acest surogat numit „Tribunalul Poporului“, mecanism care trebuia să împartă justiţia în „Romånia sovietică“, a început debarasarea şi pedepsirea în stil stalinist a ultimelor rămăşiţe ale „elementelor duşmănoase“ din politică, armată şi presă, cei care înainte de actul de la 23 august 1944 preferau „hitleriştii“ în locul „staliniştilor“, două elemente la fel de criminale în faţa istoriei. Imediat după instalarea sa la cårma noului guvern comunist, Petru Groza avea să rostească: „Vă spun dumneavoastră, scoateţi din sufletele voastre acea otravă care încă mai dăinuie. Noi dorim să simţim că sunteţi luptători pentru libertate, că doriţi ca noi să făurim o Romånie nouă, liberă, democratică, în locul aceleia călcată de picioarele dictaturii“.

Proces „kafkian“

Între 22 iunie şi 4 mai 1945, la circa 20 de ani de la apariţia romanului „Procesul“ al lui Franz Kafka, acest episod, de data aceasta în realitate, avea să se reediteze într-un mod morbid cu jurnalişti români care nu zâmbiseră către noua stăpânire. Acest nou „Tribunal al poporului“ inventase şi un nou tip de proces, acolo unde principiile esenţiale de drept erau eliminate cu o lejeritate debordantă: se abolea prezumţia de nevinovăţie şi doar faptul că fuseseşi arestat însemna că actul condamnării era inevitabil, iar „litera stacojie“ a vinovăţiei devenise laitmotiv. Toate principiile juridice cunoscute erau răsturnate, la fel ca şi valorile societăţii muribunde cu orientate pro-occidentală care se pregătea pentru o jumătate de secol de beznă. „Justiţiarii“ noii stăpâniri erau nouă persoane, dintre care doi erau magistraţi, iar şapte făceau parte din, cum s-ar numi acum, societatea civilă, adică „oameni de bine“ care ştiau foarte bine ce partitură au de interpretat în acest spectacol grotesc, persoane denumite oficial „judecători ai poporului“. Această nouă instanţă se substituia astfel Consiliului de Miniştri, singura instituţie abilitată să trimită în judecată oameni care se făceau vinovaţi de „crime de război sau de dezastrul ţării“.

Cine erau „criminalii“? De la Pamfil Seicaru si Nichifor Crainic la Radu Gyr

Cel mai interesant lot al persoanelor judecate pentru „dezastrul ţării“ a fost cel al jurnaliştilor, cei care nu simpatizaseră cu tătuca Stalin şi erau filogermani. În fapt erau doar jurnalişti cu un pronunţat condei naţionalist, care aveau anumite convingeri neconcordante cu ideile Moscovei, de rearanjare a noii ordini mondiale instituite după cel de-al Doilea Război Mondial. Printre ziarele care au deranjat noua putere proaspăt venită pe tancurile sovietice prin trădări şi proaste decizii politice se numărau cele mai mari ziare ale acelor vremuri, printre care „Universul“, „Curentul“, „Porunca Vremii“, „Gândirea“. Aceste ziare au primit rapid eticheta de promotoare ale naţionalismului, antisovietismului sau antidemocrate. În plan politic, acestea erau acuzate că ar fi sprijinit legionarismul, fascismul şi hitlerismul, iar ziariştii au devenit brusc „criminali de război“. Nu mai puţin de 14 jurnalişti, cei mai prestigioşi din perioada interbelică, aveau să fie citaţi în faţa unui „pluton moral de execuţie“. Printre aceştia se regăseau Pamfil Şeicaru (fondatorul şi şeful cotidianului „Curentul“), Nichifor Crainic (revista „Gândirea“), Stelian Popescu (fondatorul „Universului“), Ilie Rădulescu („Porunca Vremii“), Romulus Dianu, Radu Gyr, Ion Dumitrescu, Gabriel Bălănescu, Romulus Seişanu, Ilie Popescu-Prundeni, A. Cosma, Justin Iliesu, Nicolae Iliescu şi Alexandru Hodoş.

Vinerea neagră

În data de 1 iunie 1945, într-o „vinere neagră“, cei enumeraţi mai sus erau aduşi în faţa completului de judecată, unde soţia lui Silviu Brucan, pe numele ei de domnişoară Alexandra Sidorovici, avea să măture pe jos cu aceşti „criminali de război“. „Eri dimineaţă a început în faţa Tribunalului Poporului procesul celui de al doilea lot de acuzaţi: ziarişti. Numai şapte din ei sunt prezenţi, restul urmează a fi judecaţi în lipsă. La ora 8,3 membrii tribunalului intră în sala de şedinţe. Sunt aceiaşi care au judecat primul lot de criminali de război. Acuzarea e susţinută de: d. av. C. Vicol, prodecan al baroului de Ilfov şi acuzator public, av. I. D. Ioan şi d-na ing. Alexandra Sidorovici (soţia lui Silviu Brucan – n. red.), acuzator public. D. preşedinte Ilie Ţabrea deschizând şedinţa, aduce la cunoştiinţa lui Ilie Rădulescu că actul de acuzare împotriva sa a fost extins şi asupra faptelor de instigare şi participare la crimele de război, pasibile de pedeapsa cu moartea“, scria ziarul „Universul“, de data aceasta trecut de partea comuniştilor, în ediţia din 1 iunie 1945. Vom reda în continuare textul „nealterat“ al acestui ziar, articol care este în fapt un fel de „necrolog al ziariştilor nealiniaţi“ comunismului:

APELUL INCULPAŢILOR: Ziaristi luptatori si genii ale Romaniei

Se face apelul inculpaţilor, fiind prezenţi: Ionel Dumitrescu, zis Dimitrescu, Romulus Dianu, Romulus Seişeanu, Ilie Rădulescu, Ilie Popescu-Prundeni, Alexandru Hodoş, Radu Demetrescu-Gyr; fiind absenţi: Pamfil Şeicaru, Stelian Popescu, Grigore Manoilescu, Gabriel Bălănescu, Pan M. Vizirescu, Aurel Cosma şi Dobre Ion zis Nichifor Crainic.
IONEL DUMITRESCU, zis DIMITRESCU, 40 de ani, născut în Bucureşti, avocat, ziarist. ROMULUS DIANU: Vârsta 40 ani, născut în Bucureşti, de profesie ziarist şi scriitor, domiciliat în Bucureşti, str. Arhitect Mincu nr 9. ROMULUS SEIŞEANU: Vârsta 60 de ani, născut în Tecuci, de profesie ziarist, domiciliat în Bucureşti. ILIE RĂDULESCU: Vârsta 46 ani, născut în 1898, în comuna Mihăiţă-Dolj, de profesie ziarist, domiciliat în Bucureşti. ILIE POPESCU-PRUNDENI:Vârsta 38 ani, născut în comuna Prundeni-Vâlcea, de profesie ziarist, domiciliat în Bucureşti str. Mitropolitul Iosif nr. 1. ALEXANDRU HODOŞ: Vârsta 51 ani, născut în Bucureşti, profesiunea ziarist, domiciliat în str. Ciprian nr.14. RADU DEMETRESCU-GYR: Vârsta 40 ani, născut în CâmpuLung, jud. Muscel, profesiune fost conferenţiar universitar, scriitor, fără domiciliu. D. PREŞEDINTE: Să se dea citire actelor de acuzare. Se dă citire jurnalului Consiliului de Miniştri de trimitere a acuzaţiilor în judecata Tribunalului Poporului. Se dă citire actului de acuzare privind pe acuzaţii: Pamfil Şeicaru, Ionel Dumtrescu, Romulus Dianu, Romulus Seişeanu, Ilie Rădulescu, Ilie Popescu-Prundeni, Alexandru Hodoş, Radu Demetrescu-Gyr, Grigore Manoilescu, Gabriel Bălănescu, Pan M. Vizirescu şi Aurel Cozma. Se dă citire actului suplimentar de acuzare privitor la Ilie Rădulescu. Se dă citire actului de acuzare împotriva acuzaţilor: Dobre Ion, zis Nichifor Crainic şi Stelian Popescu.

Interogatoriul Acuzaţilor

Trecem la interogatoriu. Dumitrescu Ion, câtă vreme aţi exercitat profesiunea de ziarist şi la care ziar? Dumitrescu I.: Am început în 1928, am fost redactor la „Curentul“, iar în Septembrie 1940, când a venit „revoluţia“ legionară, am hotărât să mă retrag din presă; au fost unele stăruinţe din partea „camarazilor“ gazetari ca să scriu din nou, am scris două articole generale despre legionari. PREŞEDINTELE: Aţi publicat în ziarul „Curentul“ din 10 Ianuarie 1938 „Primii noştri zece ani“ care conţinea elogii la adresa lui Pamfil Şeicaru? DUMITRESCU I.: Erau aduse elogii directorului, redactorilor, etc. PREŞEDINTELE: Din Iulie 1943 până în Iunie 1944, l-aţi urmat pe Antonescu în inspecţiuni în interiorul ţării şi aţi scris reportagii de război? AC. ION DUMITRESCU: Da. PREŞEDINTELE: Este exact că făceaţi apologia lui Ion Antonescu? AC. ION DUMITRESCU: Nu, domnule preşedinte. „Mareşalul“ îşi făcea singur apologia. Eu reproduceam „numai“. PREŞEDINTELE: Recunoaşteţi că aţi scris articole în ziarul „Curentul“ în care atacaţi Liga Naţiunilor şi instituţiile democratice? AC. ION DUMITRECU: Am denunţat infirmităţile Ligii Naţiunilor. AC. ROMULUS DIANU: Am debutat în 1925 şi am fost cronicar literar la ziarul Rampa. Mai târziu am fost timp de un an redactor al ziarului naţional-ţărănesc „Dreptatea“. După aceia mi-am făcut stagiul militar şi înapoindu-mă din armată mi s’a oferit un loc la „Curentul“ unde am rămas până în preajma evenimentului dela 23 August 1944.

AL TREILEA ACUZAT: Romulus Seişeanu

PREŞEDINTELE: Acuzatul următor: GREFIERUL COLAC: Romulus Seişeanu PREŞEDINTELE: Este exact că în timpul războiului aţi scris cronici de război şi din când în când articole de fond? ROMULUS SEIŞEANU: Da. În ziarul Universul şi în „Curentul“ din 1943-44 PREŞEDINTELE: Este exact că făceaţi la radio cronica militară săptămânală? ROMULUS SEIŞEANU: Da, în urma invitaţiei directorului general al Radio- Difuziunii PREŞEDINTELE: Recunoaşteţi că în cursul anului 1943 şi al anului 1944 aţi încercat în diverse articole, în cronica războiului dela radio să minimalizaţi rezultatele tactice şi strategice obţinute de Aliaţi pe câmpul de luptă, pentru a susţine războiul împotriva Aliaţilor, deşi în acel moment orice om de bună credinţă era convins că războiul Axei era pierdut? ROMULUS SEIŞEANU: Spune că era „sincer“ în cele ce scria şi vorbea cu privirea la „lipsa de importanţă“ a succeselor aliate.

AL PATRULEA ACUZAT: Radu Gyr

Să fie interogat Radu Demetrescu-Gyr. Câtă vreme aţi exercitat profesiunea de ziarist, şi la ce ziare aţi colaborat? RADU DEMETRESCU-GYR: Colaborarea mea în presă a fost din luna Octombrie 1937 şi până la 15 Aprilie 1938, în paginile „Bunei Vestiri“. Am mai avut apoi o epocă de gazetărie, de 4 luni fără ceva, în 1943, epoca August-Noembrie. PREŞEDINTELE: La ce ziar? RADU DEMETRESCU-GYR: „Capitala“ PREŞEDINTELE: Pentru activitatea legionară aţi fost pedepsit? RADU-GYR: Recunoaşte că a fost membru al mişcării legionare, şi că a fost condamnat, după vechime. PREŞEDINTELE: Recunoaşteţi că la 3 Ianuarie 1941 aţi trimis o adresă Ministerul Artelor în care arătaţi că, în prezent – datorită măsurilor dvs energice- nu funcţionează ca trupe minoritare de teatru decât una germană în Sibiu? RADU GYR: În faţa actului trebuie să recunoască. PREŞEDINTELE: Recunoaşteţi că în articolul „Amurgul unei bestii“ din 15 Ianuarie 1933 atacaţi pe ministrul Iamandi? RADU-GYR: Era un ton violent de polemică, nu un îndemn la asasinat. PREŞEDINTELE: Recunoaşteţi că în articolul „Fabricanţii de venin“ apare evidentă tendinţa pentru dictatură, dvs. arătându-vă antidemocrat şi antisemit? RADU-GYR: „Evreismul în cultură“, nu am atacat pe omul evreu, n’am atacat o rasă pe bază de „misticism“ PREŞEDINTELE: Recunoaşteţi că sunteţi autorul unor versuri şi imnuri, care îndeamnă tineretul la asasinate şi atrocităţi? RADU-GYR: Versurile mele sunt strict „lirice“. AC. PUBLIC VICOL: Este acuzatul autorul cântecelor legionare, pe care le cântau legionarii pe toate străzile? RADU-GYR: Da. AC. PUBLIC VICOL: Care au fost consecinţele acestor cântece, o să vedem la proces. RADU-GYR: Patru sunt ale mele.

Consoarta lui Brucan: „Ei sunt doar nişte vânduţi, nişte nemernici“

În ziua de 3 iunie 1945, în acest proces şi-a făcut simţită prezenţa acuzatorul public Alexandra Sidorovici, cea care avea să-i devină soţie unui dintre creierele loviturii de stat din ‘89, Silviu Brucan, redactor-şef la „Scânteia“ şi presupus agent KGB. Despre această Alexandra Sidorovici se ştie că a ajuns ulterior adjunct-şef de catedră la Catedra de marxism-leninism de la Institutul Politehnic din Bucureşti, dar a mai ocupat şi funcţiile de secretar general al Ministerului Minelor şi Petrolului (1948-1958) sau, culmea, secretar general al Uniunii Femeilor Democrate Române din 1948. Dar mai bine se vedem exact ce reda presa vremii despre această zi când, în stil bolşevic, viitoarea doamnă Brucan vitupera asupra ziariştilor: „În şedinţa de Vineri dim., are cuvântul d-na acuzator ing. Alexandra Sidorovici. D-sa începe arătând cum a încercat propaganda hitleristă să insufle poporului numai câteva idei simple, adică mai exact, una singură: ura. Ura pentru englezi, ruşi; evrei, ura faţă de democraţie. Pentru a face pe oameni să urască, a inventat pericole cari trebuiesc distruse, spre a nu fi noi distruşi de ele. Şi această propagandă a fost făcută la ordinul lui Hitler şi al slugii lui, Antonescu, de aceşti ziarişti care s-au numit «naţionalişti», dar cari, punându-se în slujba unei cauze străine de neamul nostru, au susţinut distrugerea poporului român, târându-l într-un război la remorca hitlerismului. Ei au fost puşi în mişcare de banul străin transmis prin călăul Killinger. Ei poartă vina pieirii a sute de mii dintre cei mai buni fii ai ţării. Nu se poate ca ei să nu fi ştiut că oamenii pe cari îi preamăreau erau jefuitori şi criminali. Ei nu pot invoca o ideologie. Ei sunt doar nişte vânduţi, nişte nemernici, tocmiţi să răspândească ideea hitleristă. Şi cât de odioasă pare fapta ziariştilor din faţa dumneavoastră şi a celor plecaţi în Germania ca să se pună la adăpost de răsplata cuvenită – unde totuşi pedeapsa îi va ajunge – atunci când comparăm atitudinea lor cu atitudinea eroică a ziariştilor patrioţi, a ziariştilor democraţi. Dar nu trebuie să ne ducem departe, în străinătate, în Uniunea Sovietică sau în Franţa, ca să găsim exemple eroice. Să evocăm exemplul luminos al lui Alexandru Sahia, ziarist şi luptător; n-avem decât să evocăm exemplul plin de dârză conştiinţă patriotică şi cetăţenească al ziaristului şi luptătorului Miron Constantinescu, care a înfruntat teroarea Siguranţei şi a temniţelor şi şi-a pus talentul condeiului în serviciul poporului! Voi trece acum la analizarea crimelor lotului de acuzaţi, care-mi revin mie“, scria în ediţia de la 3 iunie 1945 ziarul „Universul“.

Petiții către instituțiile statului cu privire la noile acte de identitate ale românilor – 23 de O.N.G-uri semnatare

INIȚIATOR – ASOCIAȚIA PENTRU LIBERTATEA ROMÂNILOR

Descarca petițiile aici :
2014-05-31 PETITII (format DOC)
2014-05-27 PETITIE CNCD (format DOC)
Petiții către instituțiile statului cu privire la noile acte de identitate ale românilor :

Asociaţia Pentru Libertatea Românilor,
Bacău, Str. Decebal, nr.6, sc.A, ap.11, cod 600283
http://asociatialibertatearomanilor.ro/
Tel. 0744.590.721,e-mail: asociatialibertatearomanilor@gmail.co

CĂTRE
GUVERNUL ROMÂNIEI,
MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE,
MINISTERUL AFACERILOR INTERNE,
MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ŞI ADMINISTRAŢIEI PUBLICE, MINISTERUL FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ŞI PERSOANELOR VÂRSTNICE ,
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE ,
MINISTERUL DE JUSTIȚIE,
MINISTERUL SĂNĂTĂȚII,
CONSILIUL LEGISLATIV,
DEPARTAMENTUL PENTRU  RELAŢIA  CU PARLAMENTUL,
AVOCATUL POPORULUI,
DIRECŢIA  DE EVIDENŢĂ A PERSOANEI A JUDETULUI…..

      Asociaţia Pentru Libertatea Românilor, împreună cu asociaţiile cosemnatare menţionate mai jos, în temeiul OUG nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, aprobată prin Legea nr. 233/2002:

Luând în considerare faptul că un număr însemnat de persoane de cetăţenie română ale căror interese le reprezentăm, nu sunt de acord să solicite  eliberarea actelor de identitate  în formatul stabilit prin Legea nr. 235/2013 privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 82/2012 pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind evidenţa persoanelor, actele de identitate ale cetăţenilor români, precum şi actele de rezidenţă ale cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European rezidenţi în România si Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

Luând în considerare faptul că dispozitivul electronic integrat în actele de identitate în format nou conţine informaţii nevolatile şi este emiţător de unde radio care permit localizarea în spaţiu a persoanei şi, mai ales, localizarea acesteia în momentul în care acceseaza un serviciu medical decontat prin FNUASS, şi luând în considerare faptul că orice persoană trebuie să aibă libertatea de a decide dacă doreşte sau nu să deţină asupra sa un dispozitiv emiţător de unde radio care admite interferenţe care pot cauza operaţiuni nedorite,

Luând în considerare faptul că aceste măsuri reprezintă, în fapt, ţinerea sub observaţie a vieţii private precum şi atingerea vieţii private prin diseminarea datelor de identificare, precum şi a datelor de sănătate, probleme de diagnostic, prognostic, tratament, investigaţii paraclinice,

Luând în considerare faptul că orice persoană are dreptul la nume, domiciliu, reşedinţă, precum şi la o stare civilă, dobândite în condiţiile legii,[1]

Luând în considerare faptul că nimeni nu poate fi îngrădit în capacitatea de folosinţă sau lipsit, în tot sau în parte, de capacitatea de exerciţiu, decât în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege şi că nimeni nu poate renunţa, în tot sau în parte, la capacitatea de folosinţă sau la capacitatea de exerciţiu,[2]

Luând în considerare faptul că rasa, culoarea, naţionalitatea, originea etnică, limba, religia, vârsta, sexul sau orientarea sexuală, opinia, convingerile personale, apartenenţa politică, sindicală, la o categorie socială ori la o categorie defavorizată, averea, originea socială, gradul de cultură, precum şi orice altă situaţie similară nu au nicio influenţă asupra capacităţii civile,[3]

1. Vă solicităm să identificaţi din contextul legislaţiei actuale o soluţie administrativă concretă şi fundamentată juridic prin care să asiguraţi deplina exercitare a drepturilor civile patrimoniale şi nepatrimoniale, precum şi a drepturilor constituţionale şi electorale persoanelor  care nu vor deţine un act de identitate valabil din punct de vedere legal.

2. Vă solicităm să ne comunicaţi dacă statutul juridic al persoanelor care nu vor solicita eliberarea actelor de identitate în formatul prevăzut de Legile nr. 235/2013 si 95/2006 va fi identic cu cel al persoanelor care vor utiliza noile acte de identitate sau, în caz contrar, să ne comunicaţi o situaţie completă a drepturilor şi libertăţilor constituţionale, inclusiv civile şi electorale care vor fi restrânse din acest motiv, precum şi modalitatea în care aceste restrângeri vor opera, cu indicarea temeiurilor de drept incidente.

3. Vă solicităm, totodată, în cazul în care o soluţie administrativă bazată pe actuala legislaţie nu poate fi intrevăzută, să faceţi uz de dreptul de iniţiativă legislativă pentru a reglementa situaţia acestor persoane.

În concluzie, obiectul prezentei petiţii îl constituie în principal pretenţia de a fi informaţi cu privire la statutul legal pe care îl vor avea în toate domeniile vieţii lor sociale, publice şi private persoanele care vor refuza actul de identitate cu mediu de stocare electronic integrat.

Cu deosebită considerație,

Asociaţia Pentru Libertatea Românilor
prin Președinte Profesor
Nicolae Livadă

Asociaţii cosemnatare
1.       Asociaţia Naţionala a Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere – Filiala Vrancea „Ştefan cel Mare”, prin preşedinte Chirica Aurelian
2.       Asociaţia Bucovina Profunda, prin preşedinte doctor Mircea Puşcaş
3.       Alianţa Familiilor din România, prin preşedinte Bogdan Mateciuc
4.       Asociatia “PRO-VITA pentru Născuţi şi Nenăscuţi”, Filiala Bucureşti, prin preşedinte Bogdan Stanciu
5.       Asociaţia Prietenii Sf. Efrem cel Nou , prin preşedinte – preot doctor Ciprian-Ioan Staicu
6.       Asociaţia ProTinereţe Alba Iulia, prin preşedinte Florin Croitoru.
7.       Fundaţia „Sfinţii Martiri Brâncoveni” – Constanţa, prin preşedinte Marcel Bouroş
8.       Asociaţia Predania, prin preşedinte Gurgu Ionuţ
9.      Asociaţia „Ortodoxia Tinerilor” prin preşedinte Claudiu Balan
10.    Fundaţia Creştină „Părintele Arsenie Boca”, prin reprezentant Cristian Filip
11.    Fundaţia Sfinţii Închisorilor, prin preşedinte Ioan  Şuţă
12.    Asociaţia Meşterilor Populari din Moldova – Iaşi, prin preşedinte Marcel Lutic
13.    Asociaţia Basarabii prin vice-preşedinte Mihail-Răzvan Vastea
14.    Asociaţia Civic Media, prin preşedinte fondator Victor Roncea
15.    Asociaţia Medicală Concordia 2006, prin preşedinte dr. Cristian Păsălău
16.    Asociaţia Creştin Ortodoxă Mama Olga, prin preşedinte Ciprian Arsene
17.    Fundaţia Sfinţii Martirii Brâncoveni Suceava, prin vicepreşedinte inginer Constantin Barariu
18.    Asociaţia ProVita Bucovina prin preşedinte avocat Marcel Balaţchi
19.    Mişcarea Naţională de Rezistenţă – filiala Mehedinţi, prin preşedinte magistrat Alexandru Moleanu
20.    Asociaţia Tradiţia Românească, prin reprezentant Elena Alexa
21.    Asociaţia Tinerilor Ortodocşi „Orthograffiti”, prin membru fondator Laurenţiu Dumitru
22.    Asociaţia „În Munţii Neamţului”,  prin preşedinte Neculai Luca

---

[1] art. 59 cod civil
[2] art.29 cod civil
[3] art. 30 cod civil

Norman, ’telectualu’ lu’ Pazvante sau Norman fara de tara

Numai şi pentru afirmaţia: „Am plecat din România că era prea interesantă”, Norman Manea ar trebui decorat de Băsescu. Pe când noi decoraţii pentru ’telectualii lui Pazvante? Criteriul este clar, dacă eşti amartaloi, dacă îţi înjuri ţara, Băsescu te premiază. Nu ştiu cine îl premiază pe el, fiindcă văd că românii de la Constanţa l-au „decorat” altfel. Cu atât rămân ăştia, cu ironia. Sigur că România era interesantă pentru Manea, şi probabil că mai este, fiindcă dacă n-ar fi fost, nu ar fi scris despre ea atâtea cărţi, citite şi lăudate de liicheni. Precizare: Manea e nimeni în America, e departe de a fi cunoscut chiar şi pe strada lui. Singura lui şansă e România, dar dacă mai continua cu ironiile la adresa ţării noastre, va fi şters şi de pe harta ei. Se plânge peste tot că a fost nevoit să părăsească ţara pentru că a dat un interviu cu două tăişuri; sigur, pentru aşa ceva nimeni nu te deportează. Nimeni nu l-a obligat să plece, a plecat la neamul lui, credea că o să se căpătuiasca acolo, dar e mai sarac decât atunci când a plecat. Dacă România e „prea interesantă”, de ce a pleacat? De ce nu a rămas? Aţi înţeles, pleacă fiindcă nu mai e interesantă, fiindcă nu mai are ce ciupi. Fiindcă România nu mai e generoasă cu jigodiile. Ar trebui să puna osul la bătaie, dar Manea e pomanagiu din vocaţie, el nu ştie ce e munca, a fost inginer de ape şi s-a lăsat, fiindcă îi era frică să nu se înece. A dat-o pe scris, fiindcă i s-a spus că asta nu e muncă, e sinecură. Românii i-au dat de toate, iar el îi înjură. Treptat, românii se deşteaptă, nu-şi mai vând aşa de uşor propunerile la Premiul Nobel. Orice tinichea costă. 
 

Porţi deschise jigodiile nu mai au, deocamdată, decât la Cotroceni, dar aceşti ’telectuali ai lui preşedintelui se vor termina curând, pe cine vor îmbraţişa ei oare, fiindcă nu pot trăi pe propriile lor picioare, trebuie să aibă o sinecură, ei trebuie să stea de-a dreapta unui preşedinte, s-au obişnuit cu pomeni. Dacă alde Liicheanu nu ar mai primi pomană de la stat, care e o vacă de muls nesecată pentru ei, ar fi morţi. Trăiesc din mila statului, în timp ce restul intelectualilor români se chinuie, rezistă, luptă să supravietuiască. Norman nu e normal, el e o haimana, aşa cum s-a autodefinit, un maidanez care schelălăie din când în când pe la uşa mai marilor ţării să-i mai dea un ciolan de ros. Ca evreu rătăcitor, el nu-l va întelege niciodată pe Mircea Eliade, pe care îl considera „învechit”, depăşit. Nu va înţelege nici românismul adevărat (e greu cu ateismul masonit). Dar alde Niki au făcut din Norman reprezentantul scriitorimii române, l-au propus la Nobel, când românii au zeci de scriitori mai talentaţi decât Manea, un scriitor modest, al cărui talent e meseria de a înşira vorbe. Nu depăşeşte nivelul unui şcoler bătut cu nuiau, e un fel de Bondarescu, e tenace, a învşţat lecţia de la neamul lui, că dacă scrie continuu, o să iasă ceva şi din mâzgălelile sale. Dar n-a ieşit! Nu a apărut nicio revelaţie. E şters. Fabrica de scriitori evrei funcţionează însă, dar pe poarta Manea e o decoraţie scuipată.

Ce mai vrea Pomanagiul de Manea? România e prea interesantă pentru el, să vadă dacă America e la fel de interesantă, dar ea e intesată de evrei, nu are loc de ei acolo. Trebuie să se dea drept un român exotic, probabil şi cu concursul I.C.R., unde e o oaza de Romanica, însă aici nu are loc de Urticaria, care ia tot, mă mir că nu e şi europarlamentară. Dacă te laşi de scris, cum s-a lăsat Diaconu de actorie, ajungi europlanat, dar Manea nu vrea să se lase de scris, el îi dă înainte, deşi persiflează ideea de „mândrie” românească, o să rămână cu semnul lui Băsescu de pe frunte, să nu mai ia în băşcălie limba română, fiindcă scrie în aceasta limbă, iar limba se răzbună! El îi consideră pe români frustraţi, incapabili să exporte altceva decât prostituate. E idiot şi pueril să fii mândru că esti român, domnule Manea, dar nu e idiot şi copilăresc să nu fi mândru că eşti evreu? Dacă ai fi fost mândru de aşa ceva, nu ai mai fi fost cinic cu mândria de a fi român, cu naţionalismul românesc şi cu dragostea de ţara. Aceste calităţi îţi lipsesc, fiindcă îţi lipseşte credinţa, adică eşti taman bun pentru a primi o decoraţie scuipată de la domnul preşedinte, care, jucător cum e, tocmai şi-a sters semnul de pe frunte şi ţi-l pasează. 

Vă jucaţi de-a scuipatul, domnilor, scuipaţi tot ce e sfânt, dar nu uitaţi însă, şi lingăii au o limită! A dovedit-o Herta Muller. Sper că Manea să înveţe lecţia, deşi el e făcut să dea mereu lecţii şi să ia premii. Cum scuipă ceva, ia un premiu! Are mai multe premii decât pagini a scris despre Burdujenii natali! Dar Manea nu le are cu patriotismul, el nu are ţară, e Norman fără de ţară. E făcut doar să ia premii, chiar şi decoraţii scuipate!

Grid Modorcea

Increstinatorul fostului oras rosu Victoria, parintele Corneliu Constantin Codrea, fiu duhovnicesc al Parintelui Arsenie Boca, a trecut la cele vesnice.

Părintele Corneliu Constantin Codrea, primul preot din oraşul Victoria, a trecut la cele veşnice zilele trecute. De mai mulţi ani părintele Codrea, aşa cum îl cunoaşte tot oraşul, s-a retras la mănăstirea Sâmbăta de Sus, acolo unde îşi trăieşte călugăria băiatul său, părintele Casian.
Slujba de înmormântare va fi oficiată mâine, la Biserica Sfânta Paraschiva din Victoria, o bisercă ridicată de părintele Codrea cu multă jertfă şi cu preţul vieţii şi a sănătăţii sale. Va fi prezent însuşi Mitropolitul Ardealului, ÎPS Laurenţiu Streza.
Vom reveni cu amănunte.

(Alexandru Socaciu)

Sursa: Radio Star Fagaras

Cuvant al Parintelui Ilie Cleopa la Duminica Sfintilor Parinti de la Sinodul I Ecumenic

Trei sunt care marturisesc in cer: Tatal, Cuvantul si Duhul Sfant si Acesti trei Una sunt! (I Ioan 5, 7)

Iubiti credinciosi,

Astazi, in Duminica a 7-a dupa Sfintele Pasti, Biserica Ortodoxa praznuieste primul Sinod Ecumenic al lumii crestine, care a avut loc in anul 325 in orasul Niceea, pentru a condamna erezia, adica invatarea gresita, eretica a lui Arie. Sinodul s-a organizat de Sfantul Imparat Constantin cel Mare cu mama sa Elena, la cererea Sfintilor Parinti de atunci, fiind primul imparat crestin din lume (306-337).

Ce este un sinod ecumenic? Este adunarea tuturor marilor ierarhi ortodocsi - episcopi, mitropoliti si patriarhi din toata lumea, cu scopul de a discuta unele invataturi de credinta crestina neclare inca, si de a le fixa in legi fixe, neschimbabile, numite dogme. De asemenea, un sinod ecumenic judeca si condamna toate abaterile de credinta, straine de invatatura Sfintei Evanghelii si a Sfintilor Parinti si exclude din Biserica, adica da anatema, pe toti ereticii care sfisie unitatea de credinta a Bisericii, simbolizata prin camasa de in a Domnului, facuta dintr-o sigura bucata, cum zice in Sfanta Evanghelie: Camasa era fara cusatura, de sus tesuta in intregime (Ioan 19, 23). Prin cuvantul "sinod" intelegem adunare, consiliu; prin cuvantul "erezie" intelegem parerea sau invatatura particulara a cuiva despre Dumnezeu, impotriva invataturii adevarate a Bisericii lui Hristos.

De ce a avut loc Sinodul I Ecumenic? Care a fost pricina care i-a silit pe Sfintii Parinti sa se adune la un loc si sa apere dreapta credinta? Pricina a fost aparitia unui mare eretic, anume Arie, care invata pe crestini o credinta noua, zicand ca Fiul lui Dumnezeu nu ar fi de o fiinta cu Tatal si ca a "fost un timp cand Fiul nu era". El numea pe Iisus Hristos "creatura superioara", "cea dintai dintre creaturi". Acest eretic era un preot din Alexandria Egiptului, foarte mandru si neascultator, insa bun predicator, care a trait in secolele III-IV. Erezia lui s-a raspandit in cativa ani atat de mult incat rupsese Biserica in doua si ameninta sa se raspindeasca in tot imperiul roman de rasarit si de apus.

Sfintii Parinti, nemaiputand rabda hulele lui Arie impotriva Mantuitorului si a Preasfintei Treimi, au cerut ajutorul drept credinciosului imparat Constantin cel Mare, ca sa contribuie cu puterea sa imperiala la linistirea Bisericii lui Hristos si condamnarea invataturii hulitoare a lui Arie si a discipolilor sai. Inspirat de Duhul Sfant, marele imparat crestin a hotarat sa organizeze primul Sinod Ecumenic la Niceea in anul 325 pe cheltuiala imperiului, fiind invitati toti marii ierarhi ai Bisericii crestine din Rasarit si din Apus. Astfel au luat parte 318 Sfinti Parinti la care s-a adaugat si o delegatie a Papei Silvestru I al Romei, pentru ca pana in anul 1054, Biserica crestina era una, nedespartita in doua - cea Ortodoxa de Rasarit si cea Romano-Catolica de Apus. De aceea si sinoadele pana la dezbinarea Bisericii se numesc "ecumenice", adica generale, pentru ca au luat parte la ele si ierarhi din partea Bisericii Romei.

Sinodul de la Niceea a fost deschis chiar de Sfintii Imparati Constantin si Elena si a durat toata vara. In timpul sinodului, la care a fost de fata si ereticul Arie cu ai lui, Sfintii Parinti s-au ostenit mult sa intoarca pe eretici la ortodoxie, dar ei n-au vrut sa asculte. Ba s-a intamplat ca in timpul discutiilor, Sfantul Ierarh Nicolae sa-i dea o palma lui Arie caci nu putea rabda hulele lui. Atunci Sfantul Constantin cel Mare a poruncit sa i se ia omoforul si Evanghelia si sa fie aruncat in temnita pentru ca a indraznit sa loveasca. Noaptea insa i s-a aratat Mantuitorul in temnita si i-a dat din nou Evanghelia in maini, iar Maica Domnului i-a pus omoforul pe piept. Dimineata, auzind imparatul acestea, l-a adus pe Sfantul Nicolae iarasi la sinod si isi cereau iertare toti de la el, vazand ravna si rabdarea lui pentru credinta.

La fel si Sfantul Ierarh Spiridon, cautand sa lamureasca pe Arie despre taina Preasfintei Treimi si cum ca toate cele trei persoane sunt de o fiinta si de aceeasi cinste, a luat o caramida arsa si, facand semnul sfintei cruci, cand a strans caramida, focul care a ars-o s-a ridicat in sus, apa a curs pe pamant si lutul a ramas in mana lui. Caramida era simbolul Preasfintei Treimi. Focul inchipuia pe Tatal, lutul pe Fiul intrupat si apa pe Duhul Sfant, Mangiietorul care a fost trimis in lume.

In timpul sinodului cei 318 Sfinti Parinti au dat anatema pe ereticul Arie si invataturile sale hulitoare de Dumnezeu. Parintii au dogmatisit ca cele trei persoane ale Preasfintei Treimi: Tatal, Fiul si Duhul Sfant, sunt de o fiinta si nedespartite. Tot la acest sfant sinod s-a intocmit partea intai a Crezului, primele sapte articole despre Tatal si Fiul. Ultimile cinci articole despre Sfantul Duh aveau sa se intocmeasca la Sinodul II Ecumenic din anul 381. Crezul cuprinde pe scurt dogmele credintei ortodoxe, si se rosteste zilnic in biserici si prin casele crestinilor ca o marturisire a dreptei credinte apostolice.

Desi Arie a fost surghiunit in sudul Dunarii el nu a vrut sa asculte de Biserica, ci mai mult cauta sa semene intre crestini invatatura sa hulitoare. De aceea a fost greu pedepsit de Dumnezeu, incat i s-au varsat maruntaiele si a murit cumplit, spre vesnica osanda in gheena iadului.

Iubiti credinciosi,

Cu toate ca ereticul Arie, cel mai mare eretic din lumea crestina, ca si eresul sau, au disparut, de-a lungul secolelor Biserica lui Hristos a fost lovita mereu de noi secte si erezii, unele mai periculoase decit altele. Cea mai grea dezbinare a Bisericii crestine a fost in anul 1054 cind a avut loc marea schisma (ruptura) intre Rasarit si Apus, luand astfel nastere doua Biserici separate: cea Ortodoxa cu centru la Constantinopol si cea Romano-Catolica cu centru la Vatican (Roma). La randul ei Biserica Catolica a mai fost lovita de inca doua eresuri si sciziuni. Este vorba de eresul lui Luther, al doilea Arie, si de Calvin din secolul al XVI-lea, urmati dupa aproape un secol de schisma anglicana din secolul al XVII-lea.

Primul eres a cuprins aproape integral tarile din nordul Europei, asa numitele tari protestante; iar religia anglicana s-a raspandit in Anglia, America de Nord si Australia, formand Biserica anglicana.

Vedeti cum a reusit satana sa rupa camasa lui Hristos, adica sa dezbine si sa sfasie unitatea Bisericii intemeiata de El? Noi toti marturisim "o credinta, un Domn, un botez", insa datorita mandriei si incepatorilor de eresuri, care au schimbat invatatura de credinta ortodoxa, apostolica, cu dogme noi dupa mintea lor, precum si din cauza pacatelor noastre ale tuturor, au aparut in ultimele secole mai multe Biserici crestine - doua apostolice - cea Ortodoxa si cea Catolica si trei fara succesiune apostolica: protestanta, reformata si anglicana.

Dar dezbinarile religioase nu s-au oprit aici. Incepand din secolele XVIII si mai ales XIX, au aparut in America si in apusul Europei noi grupari religioase rupte din trupul Bisericii apostolice, numite "secte".

Astazi, in lume se afla pana la o mie de secte si grupari religioase crestine, unele mai fanatice, mai periculoase decat altele, cum ar fi "martorii lui Iehova", "templul satanei", cu asa numita "liturghie neagra", in care se adora diavolul in locul lui Dumnezeu. Ei cauta sa-si faca noi membri in randul credinciosilor interesati, a celor certati cu disciplina Bisericii lui Hristos, a celor saraci, carora le promit ajutoare materiale si mai ales a tinerilor, pe care ii pot corupe mai usor.

Sa luam deci aminte la noi si la familile noastre ortodoxe. Inmultirea sectelor este un semn vazut apocaliptic, care prevesteste sfarsitul veacurilor.

Prima datorie a fiilor Bisericii Ortodoxe este aceea de a cunoaste cat mai bine Sfinta Scriptura, Sfanta Traditie, Catehismul si operele principale ale Sfintilor Parinti. A doua datorie, daca nu cea dintai, este sa traim cu mare credinta in Dumnezeu si sa ducem cu ravna si evlavie viata noastra religioasa de familie, in desaviasita moralitate. Sectele cer teorie, ne ataca cu texte din Sfanta Scriptura. Noi sa le raspundem, nu cu vorbe, nu cu atat cu texte din Biblie, cat mai ales cu viata morala smerita, curata, sfanta. Vorbele nu pot inlocui faptele. In fata unor crestini corecti, milostivi si evlaviosi, ei se rusineaza si tac.

A treia mare datorie ce ne revine este sa ne crestem copiii in frica de Dumnezeu, cu mare grija si atentie. Caci daca nu-i educam noi cum trebuie sau ii smintim cu viata noastra, a parintilor, ii pierdem sufleteste pe fii, nu ne mai apartin si foarte usor ii pot amagi sectele, patimile, betia, desfraul si necredinta. Un tanar o data cazut, greu mai poate fi salvat, tras de la secta. Copiii, ca si parintii, trebuie sa stie de mici Tatal nostru, Crezul si Psalmul 50, si sa invete cunostintele religioase principale din Catehismul ortodox. Cine nu stie pe de rost macar aceste trei rugaciuni nu poate fi impartasit cu Sfintele Taine.

Alta mare datorie a crestinilor ortodocsi este sa fie oameni de rugaciune ca fara ea nu putem face nimic. Sa nu lipseasca in sarbatori nimeni de la Sfanta Liturghie si de la predica, afara de mare nevoie. Rugaciunea cu credinta, cu post si lacrimi este viata noastra, painea noastra duhovniceasca, mantuirea noastra. Apoi trebuie sa traiasca in dragoste cu toti oamenii, mai ales cu cei din familie si sa faca dupa putere milostenie, care "acopera multime de pacate".

O alta datorie principala este ca fiecare sa aiba un duhovnic bun, intelept, la care sa-si marturiseasca pacatele in cele patru posturi, sa-i ceara sfaturi pentru toate si sa-l asculte ca pe Insusi Hristos. Crestinii nostri nu trebuie sa mearga la adunarile sectante, nici sa-i primeasca in casa, si nici sa discute cu ei, daca nu vor sa cada in cursele lor. Cine face aceasta nu va fi amagit niciodata de diavol, nici de patimi, nici de cursele oamenilor rai.

Iubiti credinciosi,

Astazi este Duminica Sfintilor Parinti de la Sinodul I Ecumenic, care au aparat dreapta credinta, au dat anatema pe eretici si au formulat Crezul ortodox. Sa ramanem credinciosi Evangheliei lui Hristos si Bisericii Ortodoxe, ai carei fii suntem. Ea ne-a nascut prin baia Botezului, ea ne-a crescut si invatat calea mantuirii. Sa cinstim Biserica Ortodoxa care ne-a nascut. Sa cinstim pe toti sfintii si icoanele lor ca cei ce sunt "prietenii Domnului" si se roaga pentru noi la cer. Sa traim in dragoste unii cu altii, singura cale care mai poate salva lumea de la pierzare. Sa crestem copiii in iubire de Dumnezeu, ca de ei depinde cel mai mult mantuirea noastra si sa pastram cu sfintenie dreapta credinta ortodoxa, fara de care nu ne putem mantui oricite fapte bune am avea.

Inchei cu o scurta istorioara.

Un parinte cu viata sfanta a intrat noaptea sa se roage in biserica si prin minune dumnezeiasca a vazut altarul deschis, iar langa sfinta masa sedea un prunc luminat cu camasa rupta. Si l-a intrebat cuviosul: "Copile, cine esti tu?" Iar el a raspuns: "Eu sunt Hristos, Mantuitorul lumii!" "Dar cine ti-a rupt camasa?" intreaba sihastrul. Iar Domnul i-a raspuns: "Mi-a rupt-o Arie, ereticul!" si S-a facut nevazut.

Oricine propovaduieste alta Evanghelie decat cea vestita de Hristos, de Apostoli si de Biserica, sfasie camasa Domnului si-si agoniseste osanda vesnica, fara iertare.

Sa cadem deci in genunchi si sa slavim cu evlavie si dreapta credinta pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, Treimea cea de o fiinta si nedespartita. Amin.

Parintele Cleopa Ilie