Cuviosul Serafim Rose spune in " Semnele sfarsitului lumii " :
" Din nou puteţi vedea cum discernământul ne îngăduie să apreciem alte fenomene neidentice cu fenomenele ortodoxe, care sunt lucruri noi. Când vă uitaţi la ele, vă miraţi de cum ar putea fi acestea. Este o atitudine obişnuită modelor intelectuale: circulă ceva printre oameni, toată lumea pune mâna pe acel ceva deoarece vremurile s-au copt pentru aceasta (...), iar apoi toată lumea începe să vorbească despre el şi astfel devine moda timpului. Nimeni nu ştie exact cum; doar că toţi erau gata pentru aceasta, şi, deodată, cineva îl remarcă, iar chestia începe să circule peste tot."
Ma gandesc daca "inteleptii" din spatele cortinei nu cumva l-au studiat pe Cuviosul Serafim Rose inainte de a lansa la timpul potrivit fenomenul de trista amintire. Trista, dar sa speram ca vindecatoare ! Partea buna consta si in aceea ca invatam sa ne intarim in iubire. Ceea ce a facut Sfantul Apostol Pavel cu desfranatul din Corint a facut-o din dragoste. In povestea noastra ( inceputa in articolul Corintul si Aiudul ) desfranarea nu inseamna curvia ! Este diferenta. Aici am avut in vedere lipsa de a te infrana de la bunatatile , nu trupesti, pe care ti le intind paganii si ereticii lumii acesteia, adica " mama vitrega". Si evident ca nu pot fi comparate cu faramiturile care cad de la ospatul Sfintilor Parinti. Noi sa ramanem cu aceste faramituri iar ei cu un soi de Codex Alimentarius !
Tarziu scrie ca Parintele Justin se afla pe marginea prapastiei si se roaga sa nu cada! Doamne, cat orgoliu! In loc sa-si plece genunchii in fata acestui sfant in viata..
RăspundețiȘtergere