Românul absolut Petre Ţuţea despre poporul său vs detractorii cu Rost şi fără rost. Daca mă puneţi la zid pentru poporul român, strig: Excelsior!

“O sa se bată cu noi şi morţi, iar noi o să fim alături de voi ca să ne apăraţi. Şi morţi vom izbândi!”

Părintele Gheorghe Calciu

Deunăzi m-a întrebat cineva din vechiul exil anticomunist ce mai cred despre Horia-Roman Patapievici – eu, care am polemizat dur cu acesta – la 10 ani [textul datează din 2006] de la scandalul declanşat de apariţia Politicelor, unde definea în termeni atît de cruzi poporul român (“o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării” etc.). N-am găsit alt răspuns mai potrivit decît că în tot acest răstimp, poporul român n-a făcut altceva, din păcate, decît să-l confirme pe d-l Patapievici…

(Răzvan Codrescu - Recurs la “Cadavrul din debara”)

Fraţilor, dacă murim aici în lanţuri şi în haine vărgate nu noi facem cinste Poporului Român, ci Poporul Român ne-a făcut onoarea să murim pentru el! (Petre Ţuţea, adresându-se camarazilor săi în Penitenciarul Aiud)

Adevărul tragic şi paradoxal este pînă la urmă acela că adevăratul nostru “cadavru din debara”, de care nu se pune problema să ne debarasăm, ci cu care vrem cu orice preţ să accedem în Uniunea Europeană, nu este nefericitul Eminescu, ci însuşi acest popor român de azi, decerebrat, nevertebrat, pervertit, leneş şi sterp, care, vorba poetului, numai “din mila Sfîntului” mai face “umbră pămîntului”.

(Răzvan Codrescu - Recurs la “Cadavrul din debara”)

... daca mă scoateţi şi mă puneţi la zid pentru poporul român, strig: Excelsior! (Petre Ţuţea, într-o rezervă a spitalului „Christiana” din Bucureşti, cu puţin timp înainte de trecerea sa la cele veşnice)