De ceva vreme, virtualitatea românească ortodoxă şi cea mai puţin ortodoxă se arată ahtiată după noul, unicul, irepetabilul, lunghinianul film “Ţarul” (transliterat nu se ştie din ce motive ca “Tsar” sau “Tzar”). Creştini ca Laurenţiu Dumitru, Apologeticum, Vasile Călin Drăgan, Alex Rădescu (cu menţiunea că unii dintre ei au luat distanţă faţă de poziţia iniţială - nota noastră) ş.a. au recomandat (unii ca şi “cadou de anul nou”) cu tărie această “nouă capodoperă a inegalabilului regizor ortodox” Lunghin. În afara listei (încă) mai rămîne părintele Savatie, Saccsiv şi încă cîţiva…
Problema constă în următoarele: românimea (ortodoxă) nu cunoaşte Rusia (nu Federaţia Rusă), nu vrea s-o cunoască şi ia de bună orice otravă “rusească” pe care scrie “ortodox”. Nimeni dintre cei care au promovat şi promovează filmul respectiv nu s-au obosit să caute măcar cîteva detalii despre ce reprezintă cu adevărat acest film “ortodox”, despre care este realitatea istorică pe care pretinde să ne-o arate Pavel Lunghin (evreu, de altfel) sau despre care este reacţia ruşilor la acest film. Majoritatea ruşilor sînt îngreţoşaţi de creatura lui Lunghin, şocaţi de tupeul acestuia de a scuipa porceşte (a se citi “artistic”) în istoria reală a Rusiei ortodoxe şi în tot ceea ce înseamnă Monarhia ortodoxă şi Biserica Ortodoxă. Internetul de limbă rusă ţipă de analize şi reacţii dure şi pertinente ale unor oameni de calibru la adresa “Ţarul”-ui evreiesc; românimea tace şi priveşte, aplaudînd orbeşte “halucinaţiile” bine orchestrate şi direcţionate ale lui Lunghin, ajutat de un oarecare “ţaro-călugăr” Mamonov. Nimeni nu s-a întrebat de ce filmul respectiv poartă o denumite cvasi-generală ca “Ţarul” şi nu una mai particulară, întrucît în film ni se povesteşte doar despre un fragment din viaţa unui ţar şi a unui mitropolit din Rusia? Răspunsul la această întrebare este: pentru că intenţia regizorului Lunghin este să detoneze completamente ideea instituţiei rînduite de Dumnezeu a Monarhiei ortodoxe. “Ţarul” = Monarhia ortodoxă, în percepţia publicului. “Ţarul” este nebun, paranoic, sîngeros, tiran, barbar – rezultă că şi Monarhia ortodoxă este sîngeroasă, sălbatică, barbară, inadmisibilă în ale noastre vremuri iluminate.
La uşă ne bate NOM (Noua Ordine Mondială). Ca să fim integrabili în NOM, trebuie să scăpăm de jugul “cadavrului din debara” (cum îl numeşte “românul” Patapievici pe Românul Eminescu), de trecutul “întunecat”, de “prejudecăţile stagnante” ale tradiţiei noastre pe care Apusul nu o înţelege…
Cineva dintre fanii “ortodoxiei artistice” (sufletiste, nu duhovniceşti) poate întreba: Dar ce, nici Ostrov-ul nu e bun?La moment, mă limitez la a mărturisi că, deşi am fost impresionat de acest film chiar după prima vizionare, revăzîndu-l ulterior în detaliu şi analizînd ce spun analiştii ortodocşi mai profunzi, mi-am dat seama (după o auto-osîndire critică) cît de slab pregătit sînt să observ şi să simt cele mai subtile înşelări pe care diavolul postmodernist le ţese pentru creştinii vremurilor de pe urmă. În categoria aceasta intră şi Ostrov-ul “ortodox”. Dar întrucît aceasta este o temă complexă, cu multe nuanţe şi aspecte, o las pe altă dată. (Hristofor)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu