- Lui Mihai Eminescu -
Ştiu: cândva, la miez de noapte,/
Ori la răsărit de Soare,/
Stinge-mi-s-or ochii mie/
Tot deasupra cărţii Sale./
Am s-ajung atunce, poate,/
La mijlocul ei aproape./
Ci să nu închideţi cartea/
Ca pe recile-mi pleoape./
S-o lăsaţi aşa deschisă,/
Ca băiatul meu ori fata/
Să citească mai departe/
Ce n-a reuşit nici tata./
Iar de n-au s-auză dânşii/
Al străvechii slove bucium,/
Aşezaţi-mi-o ca pernă/
Cu toţi codrii ei în zbucium./
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu