Polemică pentru adevăr între Ovidiu Hurduzeu şi Maica Neonila. Cât este de ortodox distributismul propus de Ovidiu Hurduzeu?

Ovidiu Hurduzeu:

In primul rand, distributismul nu este un model doar catolic. Daca maica Neonila ar fi citit "Economia libertatii: Renasterea Romaniei profunde" ar fi vazut ca practicile distributiste se bazeaza pe antropologia crestina a darului si "vecinatatii", pe principiile fratesti ale "cooperarii" care sunt in concordanta cu invatatura bisericii ortodoxe. Distributismul se aplica sferei economice si nu are nici o legatura cu erezia papistasa. A spune ca distributismul este o "ispita" pentru ortodoxul nostru este absurd. Si o mare nedreptate. Dintre toate modelele economice din astazi, distributismul este poate singurul care incearca sa subordoneze pe "a avea" lui "a fi", este singurul care vrea sa-l restaureze pe om in darurile sale primite in Hristos, printre care se numara si darurile materiale (hrana, adapostul). Este singurul model din lumea secularizata care nu-i bazat pe avaritie si profit, ci pe justitie sociala, respect si iubire pentru aproape, singurul care respecta "persoana" si familia "crestina". Si tocmai in acest model maica Neonila a gasit de cuviinta sa dea cu pietre. Sunt foarte mahnit si ma rog lui Dumnezeu ca postul, rugaciunea s-o smereasca ca sa poata descoperi adevarul si-n materie de economie.

Raspunsul Maicii Neonila catre Ovidiu Hurduzeu

Frate iubit de Domnul,

Cu mila lui Dumnezeu, va pomenesc in rugaciunile mele zilnice, precum stiu ca de asemenea si din partea fratiei voastre. Impreuna vorbirea noastra mi-a adus mult folos si pentru aceasta va multumesc. Nu stiu daca va aduceti aminte ca spuneam noi pe aici, mai multe voci nestiutoare in ale economiei ca si mine, cum ca prima varianta a modului de trai crestinesc a fost cel aplicat de Sfintii Apostoli, apoi comunitatile crestine ale primelor veacuri de prigoana, apoi Imperiul Bizantin, apoi modul de viata al strabunilor nostri care si-au pastrat dreapta credinta ca sa ne-o daruiasca noua nevrednicilor urmasi, apoi testamentul ideologic al lui Corneliu Zelea Codreanu care a organizat in amanunt si a eficientizat comunitatea crestina româna, apoi generatia marilor mucenici români prigoniti pentru Adevar, in temnitele comuniste, care ne-au lasat scrieri minunate si amanuntite despre bunastarea sufleteasca si trupeasca pe care, aplicând poruncile lui Dumnezeu si imbinând si ethosul românesc, va duce la biruinta României in Duhul cel Sfânt.

“Modelele economice nu lipsesc absolut deloc pentru crestinul care stie istoria Bisericii

si a neamului sau”.

Asadar modelele economice nu lipsesc absolut deloc pentru crestinul care stie istoria Bisericii si a neamului sau. Cele mai frumoase scrieri despre cum trebuie a se distribui energiile create este nu opera vreunui specialist, ci a Duhului Sfânt in Scripturi, si apoi in toate scrierile sfintilor. Tot Sfânt este si Codreanu, si Vulcanescu, si Virgil Maxim, si mii de minti luminate si straluminate care au scris pentru noi cum trebuie sa ne folosim bunurile daruite de Dumnezeu: capitalul duhovnicesc, cel sufletesc, cel intelectual, cel trupesc si cel al avutiilor dinafara noastra. Deci avem modelul Apostolilor, modelul primilor crestini, modelul Bizantin, modelul Legionar, si modelul monahicesc. Banuiesc ca v-a placut mult modelul distributism pentru ca, nefiind un model autentic/strict ortodox, nu ar sari in ochii celor pe care i-ar deranja aplicarea lui, adica marile corporatii etc, insa precum ne dau marturie Sfintii, nu vom putea birui pe satana pe limba lui, ci numai pe limba Duhului Sfânt.

Singura piatra pe care voiesc sa o tin in mâna este cea a cuvântului Evangheliei.

Stiu ca sunteti de buna credinta, asadar credeti-ma ca, precum scrie si textul, singura piatra pe care voiesc sa o tin in mâna este cea a cuvântului Evangheliei. Pe acesta, ca singurul fiind datator-de-viata si unicul dreptar al vietii crestinesti, nadajduiesc ca prin postul si rugaciunile binecredinciosilor, sa-mi daruiasca Domnul smerenia de a-l intelege si a-l aplica, fiindca aceea este adevarata bogatie si adevaratul dor din cea mai profunda Românie a inimii mele. Acolo unde ne e comoara acolo ne e si inima, cei ce-L cauta pe Domnul vii vor fi inimile lor in veacul veacului. Stiu ca fratia voastra incercati cu dragoste si multa osârdie sa faceti ceva bun pentru tara noastra, si ma bucur de stradania pe care o faceti pentru bunastarea crestinilor romani. Abordarea mea, ca ultima dintre pacatoase, asupra a orice mi se prezinta, este intrebarea: "este acest lucru mântuitor"? Iar in masura in care raspunsul la aceasta satisface dorul sufletului meu catre Hristos, il accept si aplic, sau nu. Este bineinteles o metoda personala pe care nu sunt in masura de a o propune la nivel de intreaga Ortodoxie, caci pentru Biserica hotarasc Sfintii, si nu pacatosii ca mine. Asadar indrazneam o parere si nu o critica, o intrebare si nu o judecata.

In cele duhovnicesti, comparam bunele si alegem pe cea mai buna.

In cele lumesti, comparam relele intre ele si alegem pe cea mai putin rea, dar in cele duhovnicesti, comparam bunele si alegem pe cea mai buna. Intrând in Biserica, citind Scriptura si pe Sfintii Parinti, am inteles urmatorul lucru despre Imparatia lui Dumnezeu: ca este 1. aproape, 2. inlauntrul nostru, 3. nu este din lumea aceasta.
1. Când spune ca s-a apropiat Imparatia cerurilor, Domnul anunta o vreme care traieste vesnicia in clipa care curge, apropiind vesnicia pâna la a nu mai fi asimptotica duhului omului, precum era in Vechiul Testament sau filosofilor greci, ci sa poata fi atinsa si traita, prin harul Sfântului Botez. Asadar raportarea la Timp, si prin urmare la toate lucrurile care exista in lumea aceasta trecatoare prin care se arata, in umbra, cele viitoare, se face nu prin constructe mentale, caci mintea singura nu poate sa uneasca pe Chronos cu Kairon, ci numai Duhul Sfânt.

2. Când spune ca Imparatia este inlauntrul nostru, Domnul innoieste raiul sufletesc al glasului lui Dumnezeu care prin Botez strabate si rezoneaza in toata fiinta omului, din adânc pâna in inaltimi, lepadând cele dinafara, ale simturilor si ale poftelor prin care Satana, ispitindu-l pe om cu bogatiile lumii, vrea sa-l arunce in prapastia nemântuirii.

3. Când spune ca Imparatia nu este din lumea aceasta, ne da legile cele noi ale Iubirii desavârsite: iubirea de vrajmasi, milostenia, lepadarea tuturor avutiilor trecatoare, patimirea pe nedrept, prigoana pentru adevar si toate cele care-l fericesc pe om in sens duhovnicesc, in ciuda tuturor parutelor nefericiri din sens trupesc si lumesc. Virtutea saraciei pentru Hristos incepe de la a vinde totul si a da saracilor. Apoi, referindu-Se la iubirea care ea insasi este o avere, intrucât nu este de la noi ci de la Dumnezeu, (caci toate cele bune si de folos numai de la El sunt si nu din vreun efort omenesc), Domnul cere celor ce vor sa fie desavârsiti, precum porunceste (fiti desavârsiti, precum si Tatal vostru desavârsit este!), ca nici macar aceasta avere sufleteasca sa nu o pastreze pentru sine, si sa nu iubeasca nici pe mama, nici pe tata, nici pe vreun suflet mai mult decât pe Domnul. Si, mai mult decât atât, nici macar averea duhovniceasca, adica descoperirile duhovnicesti care se fac de la Duhul Sfânt, bogatia duhovniceasca, sufleteasca, trupeasca, si lumeasca, de ar curge, sa nu va lipiti inima de ea, zice Domnul, ci lepadându-ne chiar de noi insine, chiar de propriul SUFLET!, singura avere pe care o avem, v o i n t a noastra de mântuire, sa o daruim Domnului, iar El vazând arderea noastra pentru mântuire, sa ne daruiasca Viata, si viata din belsug.

Distributismul nu are credibilitate duhovnicească

Caci belsugul dorit de crestini, de la pustnici, nevoitori, arhierei, cuviosi, mucenici, martiri, marturisitori, sfinti stiuti si nestiuti, si-au dorit cu totii un singur lucru, si pentru un singur lucru au vietuit si au murit: pentru Cuvântul lui Dumnezeu si pentru Dreapta-Credinta, singura avere de nepretuit a fiintei crestinului si a Bisericii. Biserica este UNA singura, nu exista biserici surori, iar o erezie care afirma doua cauze in Sfânta Treime, gresind impotriva Duhului Sfânt, nu poate a primi, printr-un botez pervertit, vreunul din harurile Duhului Sfânt, pe Care Il reinventeaza. Astfel catolicii nu au cum sa fie in posesia vreunui adevar, nici de credinta, nici de fapta de credinta, iar de aceea spuneam ca distributismul nu are, din acest motiv, credibilitate duhovniceasca. Este aceasta sete, aceasta cautare, aceasta fapta si aceasta intelegere, si apoi este orice alt lucru care se refera la iconomisirea energiilor omenesti, create, in planul acesta temporal si spatial in care suntem in trecere, lumea aceasta in care ne dovedim sau nu vointa de vesnicie in Hristos. Caci intâi respir aer, si apoi cuvântez pentru auzul fratilor, intai respir Viata, si apoi ea ma invata cum sa vietuiesc, intai caut Imparatia Cerurilor, si apoi voi birui imparatia mortii in care ma gasesc.

Intâi este credinta si apoi este fapta.

Asadar nu spun ca nu trebuie facuta o fapta, pentru ca credinta fara fapte este moarta, ci ca intâi este credinta si apoi este fapta, stabilind o ierarhie a valorilor crestinesti, precum spune Evanghelia. Asadar textul meu nu denigreaza in nici un fel demersurile fratiei voastre, ci afirma o dorinta de a vedea implinita intrutotul voia Dumnezeiasca.
Fiecaruia, in functie de puterea sa duhovniceasca, Domnul porunceste si sfatuieste intr-un anume fel, ce sa faca cu averea. Celor ce sunt bogati, le e posibil sa faca milostenie si astfel sa se mântuiasca. Celor saraci, sa patimeasca cu multumire catre Domnul, si cu smerenie, si vor avea parte de mântuire. Celor ce pot munci, sa munceasca pentru slava Bisericii, cu ascultare de cei mai mari si cu buna socoteala, si astfel se vor mântui. Celor ce sunt robiti, sa indure robia rugindu-se pentru prigonitorii lor, si astfel se vor mântui. Daca pasarilor le da de mâncare, oare omului pentru care S-a intrupat si a murit pe Cruce, si a inviat, oare nu-i va da? Daca pe crini ii imbraca mai frumos decât pe regele Solomon, oare pe cel botezat intru Numele Sfintei Treimi, Vistieria cea nedesertata, oare nu-l va imbraca? Omul ce se teme pentru sine, pentru ce va mânca, pentru ce va imbraca, pentru ce va face, pentru unde va merge, pentru ce va lucra, pentru ce va spune, acela nu a cunoscut bucuria de a fi in purtarea de grija a lui Dumnezeu, acela nu stie ca pentru Domnul suntem cu totii niste copilasi multiubiti, carora toate le daruieste, intreaga lume, cerurile, pamântul, toate lucrurile create si bune, toate frumusetile pe care ochiul si urechea nu le.au vazut, toate sunt pentru om, ba chiar si Insusi Dumnezeu, Care pe Sine omului Se daruieste, Cel care stiind acestea, se ingrijoreaza de sine si vrea sa-si poarte singur de grija, nu a cunoscut tihna dincolo de lume pe care o da Domnul celor ce I se daruiesc intrutotul. Sa ne rugam Sfintilor sa faca pentru poporul român rugaciune, ca sa ne aducem aminte de cea mai mare bogatie si comoara pe care ne-au lasat-o, de la Sfântul Apostol Andrei pâna la Sfintii de astazi, toti cei ce au pazit si au facut Cuvântul lui Dumnezeu, comoara României profunde, Evanghelia, pâinea vietii vesnice, apa vie, lucrarea mântuirii, imbracamintea harului, slava lui Dumnezeu.

Odata ce avem credinta tare, si lucratoare, Domnul lumineaza constiinta omului ca sa si faca faptele credintei, si il sfatuieste cum anume sa-si foloseasca bunurile spirituale si materiale. Daca nu avem credinta lucratoare, atunci chiar de ar fi un model economic bun, nu se va infaptui, oricât de bun ar fi el, caci fara credinta nu se poate face fapta credintei.

Frate iubit de Domnul, va rog sa ma iertati daca vi s-a parut vreo denigrare in ce am spus. Sunt covârsita de pacate, si pentru aceasta mintea si limba mea sunt pline de pâcla relelor intunericimi ale propriilor neputinte. Primiti cererea mea de iertare si fiti incredintat ca am nevoie de rugaciunile voastre. Iertati-ma si Domnul sa va ajute in lucrarea cea buna, cu indurarile Lui.

Nadajduind in iertare,

Maica Neonila

Vezi punctul de vedere initial al Maicii Neonila:

Rasofora Neonila: O viziune ortodoxă despre aspectele crizei (IV). Un punct de vedere despre distributism.