Criticul virulent de astăzi al comunismului Vladimir Tismăneanu nu a avut o atitudine similară în trecutul apropiat sau îndepărtat.
O parte dintre ideile mai vechi ale noului şef al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului au fost adunate de publicistul Vladimir Alexe. Boc l-a numit pe Tismăneanu în locul istoricului Marius Oprea.
În teza sa “Noua Stângă şi şcoala de la Frankfurt”, apărută la Editura Politică a Partidului Comunist Român în 1976, Vladimir Tismăneanu vorbea despre putreziciunea sistemului capitalist, aşa cum era reliefat de Ceauşescu. Adică tovarăşul de ideologie al părinţilor săi. Sau cel pe care avea să-l condamne în Raportul final publicat peste exact 30 de ani.
Marxistul creator şi tirania inspirată de fixaţii ideologice
30 de ani mai târziu, în Raportul final al Comisiei prezidenţiale pentru analiza crimelor comunismului, pe care a Tismăneanu a condus-o, stă scris că “Socialismul lui Ceauşescu, urmaş direct al celui construit sub Gheorghiu-Dej, a fost extrem de autoritar, paternalist şi manipulator. A fost o tiranie inspirată de aceleaşi fixaţii ideologice ca şi cele ale fondatorilor regimului (între care N. Ceauşescu însuşi): rolul conducător al partidului unic, anihilarea şi demonizarea proprietăţii private şi a pieţei, batjocorirea drepturilor omului, geneza omului nou-constructor devotat al societăţii socialiste”.
În 2004, în cartea de memorii a lui Ion Iliescu pe care a scris-o împreună cu acesta, Vladimir Tismăneanu nota la pagina 23 (este vorba despre "Marele Şoc - Din finalul unui secol scurt. Ion Iliescu în dialog cu Vladimir Tismăneanu". Editura Encicopedică, 2004): "Pentru cititorii acestei cărţi, aş vrea să precizez că ideea de la care am plecat este că personalitatea lui Ion Iliescu este o personalitate de extremă importanţă nu numai pentru tranziţie, ci şi pentru ceea ce a fost în toate perioadele. (…) După ruptura cu Ceauşescu şi eliminarea dumneavoastră din structurile decizionale ale puterii, aţi continuat să fiţi un reper pentru foarte mulţi dintre noi".
Tot în cartea din 2004, pe când nu se prefigura anticomunismul din 2006, îi mărturisea lui Ion Iliescu: ”Îndrăznesc să spun că noi avem şi anumiţi prieteni comuni, şi anumite lucruri biografice în comun. Părinţii dumneavoastră au făcut parte din mişcarea comunistă clandestină, părinţii mei au făcut parte din mişcarea comunistă clandestină".
Stalin umanistul
Dialogul de la pagina 66 a aceleiaşi cărţi nu are nevoie de comentarii în ceea ce-l privşte pe noul şef al Institutului de Investigarea Crimelor Comunismului: "Vladimir Tismăneanu: Cel puţin din ce reiese astăzi, Stalin fusese simbolul a tot ce putea să fie mai pur, mai frumos, mai antifascist, mai umanist, pentru multă lume – a fost un mit extraordinar de puternic.
Ion Iliescu: Cultivat cu putere şi considerat expresia sintetică a teoreticianului, care emitea nu păreri, ci adevăruri absolute.
Vladimir Tismăneanu: Comunicate divine".
În 2006 părerile despre Ion Iliescu nu mai sunt aceleaşi, conform Raportului final de condamnare a comunismului: ”La fel de adevărat este faptul că succesorii acestui regim (comunist), grupaţi în Frontul Salvării Naţionale, conduşi iniţial de gruparea Ion Iliescu-Petre Roman, au continuat să cultive metode similare cu cele practicate de comunişti”.
“Adevărurile” despre Senior
Ideile exprimate în cartea din 2004 scrisă de Tismăneanu-Iliescu, "Marele şoc”, şocau şi în privinţa viziunilor despre istoria postdecembristă. PNŢCD atrăgea atunci atenţia: ”Ne deranjează afirmaţiile clasice, la care credeam că a renunţat după 14 ani. De la ceea ce domnia sa numeşte «acţiunea civică» a minerilor până la afirmaţia că seniorul Coposu ar fi recunoscut că s-au fabricat «cocteiluri Molotov» la sediul PNŢCD, sau că Ion Raţiu ar fi fost finantaţorul mişcării din Piaţa Universităţii se pare că nu a fost decât un pas. Aceste afirmaţii nu au nici o legătură cu realitatea“.
Cotidianul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu