Reportaj Tiberiu Lovin: Victoria, fostul oraş ateu. Bisericile mobile au sfărâmat lacătul ateu.

Cu un curaj nebun, un simplu paznic s-a opus comunistilor care au interzis constructia de biserici sau sustinerea de slujbe religioase in orasul Victoria. Gheorghe Albaceanu a riscat puscaria, concedierea, exmatricularea copiilor sai din scoala si chiar moartea. Nu l-a oprit nimic sa faca biserica in casa sa de pe Strada Viitorului 10.

Batranii isi amintesc ca in 1949 trebuia sa fie construit primul oras ateu din Romania. Asta a fost decizia conducerii partidului, iar cei care traiau acolo trebuiau sa uite de Dumnezeu si de biserica. Cei care aveau curajul sa ridice capul din pamant riscau inchisoarea sau moartea. Mai erau si alte masuri, dar aceste doua sperietori erau aratate credinciosilor. Cei mai multi s-au multumit sa-si spuna rugaciunile in gand si sa faca semnul crucii doar pe intuneric. In mod normal, din Victoria trebuia sa plece un curent care sa sfarseasca prin scoaterea din mintea romanilor a cel putin doua cuvinte: Dumnezeu si biserica. O vreme s-a pastrat regula de aur, iar oamenii nu au indraznit sa se revolte.


MARTURIE. Buletinul este una dintre putinele amintiri despre paznicul-constructor de biserici pe care le au fiul si nepotul, amandoi preoti acum

PAZNICUL. Gheorghe Albaceanu a fost angajat la inceputul anilor ’50 ca paznic la Combinatul Chimic. Mic de statura, putin peste un metru si jumatate, sarac si cu responsabilitatea de a intretine o familie. Asa l-a descris fiul cel mare, Nicolae. Avea insa frica de Dumnezeu si nu a vrut sa renunte la ea. Paznicul si-a construit o casa pe Strada Viitorului la numarul 10, iar in doua din cele patru camere a amenajat o biserica unde era chemat sa slujeasca pe ascuns preotul Ion Serban. Oamenii se adunau mai ales noaptea, pentru a nu atrage atentia comunistilor. Evident ca slujbele din biserica improvizata au ajuns sa fie cunoscute de primarul orasului. Acesta l-a chemat pe Albaceanu si l-a avertizat sa "scoata afara biserica din casa".

Nicolae isi aminteste si acum ce i-a spus tatal sau dupa ce s-a intors de la Consiliul Popular. "Mai, copii, primarul mi-a spus sa arunc biserica pe geam, ca oricum nu exista Dumnezeu. Eu i-am raspuns ca nu ma ating de nici un lucru si ca, daca vrea, nu are de facut decat sa-si trimita oamenii sa distruga ce-am vrut eu sa realizez.

M-a amenintat ca ma da afara de la munca si ca va exmatriculeaza. A spus chiar ca ma omoara, dar sa stiti ca eu nu renunt", ne-a povestit Nicolae, ajuns acum preot, care-si aminteste cum a fost la un pas de a fi dat afara din scoala.

MOSTENIRE. Fiul paznicului a ajuns preot dupa ce a trait de la 5 ani in bisericile improvizate de tatal sau

BISERICILE. Puterea locala s-a tinut de cuvant si l-a concediat de la combinat. Mai mult, paznicul a fost amendat cu 2.000 de lei, suma enorma atunci. Albaceanu si-a cautat de lucru si a ajuns la Barajul Vidraru. Facea naveta, iar intre timp a adunat bani pentru o noua biserica. Fostul paznic a cumparat o casuta din lemn pentru a locui, cum a justificat atunci autoritatilor montarea ei in curte.

A mobilat-o cu icoane, iar slujbele tinute de preotul Serban au continuat in noua biserica improvizata. Povestea se petrecea in 1968. Cativa ani mai tarziu, batranul a construit peste casa de lemn o alta locuinta din caramida si beton. Biserica din lemn a fost scoasa pe fereastra, iar cea de beton a ramas pana astazi. Icoanele sunt pe pereti ca in vremea comunistilor, altarul a rezistat pana acum, dar paznicul care a facut toate acestea a murit. Cateva poze alb-negru si buletinul sunt singurele amintiri palpabile. Credinta nu s-a pierdut insa si fiul sau, Nicolae, slujeste intr-o comuna din apropierea Victoriei, iar Marius, nepotul paznicului, a terminat si el Teologia. Nu are parohie, dar preda la scoala tot ceea ce partidul unic a vrut sa interzica.

Slujbele din depozit

SIMBOL. Una dintre bisericile mobile construite de paznicul Gheorghe Albaceanu
Preotul Cornel Codrea a fost un alt credincios care a refuzat sa asculte de directiva comunista potrivit careia nu ar exista Dumnezeu. Era deja preot cand a ajuns in Victoria, iar primarul Vasile Rosoiu i-a dat voie sa-si inalte casa parohiala. Nu insa si biserica.
Dupa ani buni, inainte de 1989, comunistul care-i spunea paznicului Albaceanu ca nu exista Dumnezeu venea la parintele Codrea sa se spovedeasca. "Eu nu am avut pretentia sa fiu duhovnicul dumnealui, dar...", ne-a spus preotul cu un zambet timid, ce abia se vedea prin barba alba.

Tanarul parinte de atunci a inceput nu numai constructia casei, ci si a unei biserici. Improvizate, evident. Locatia: depozitul de materiale de sub casa parohiala. Pas cu pas, biserica a fost terminata in octombrie 1989, iar slujba de sfintire a fost tinuta de patriarhul Romaniei.
Lucrarile au inceput in anul 1980, iar in ultimii trei ani – pana la finalizare – a fost pictat interiorul. Artistul care a realizat extraordinara munca a fost o maicuta. De loc din comuna Rasinari, Cretu Viorica a stat pe schele cu o pensula si acuarele pana cand a reusit sa acopere orice milimetru de pe peretii depozitului de materiale. Pe pereti ni s-a aratat o alta opera: Sfantul Ioan Iacob Hazevitul, care la momentul in care a fost pictat nu fusese declarat sfant. "

A lucrat doar in tempera, ca si copiii de la scoala. Uitati-va ca pictura arata ca si cum a fost terminata acum o luna. Este poate un alt semn de la Dumnezeu", ne-a aratat mandru cateva sute de scene cel care acum slujeste oficial in biserica infiintata in fostul depozit de materiale. Preotul a tinut sa citim textul scris la intrarea in biserica, cuvinte care poate l-au schimbat poate si pe fostul primar comunist: "Oricine se inalta pe sine se va smeri, iar cel ce se smereste se va inalta".

Tot ce a fost facut acolo s-a putut realiza doar cu sprijinul credinciosilor care lucrau noaptea la locul unde s-au rugat ani la rand la Dumnezeu. Si ei au riscat, ca si preotul. Au riscat tot pentru credinta lor, pentru a nu pierde singura speranta din orasul inventat de comunisti. Localnicii par ca realizeaza pericolul prin care au trecut doar acum, cand vorbesc cu noi. Au dovedit insa ca nici macar un partid unic nu poate sa-i ingenuncheze. Locuitorii de la poalele Fagarasului au fost invatati altfel. Stiau ca oamenii stau in genunchi doar in fata Lui, in fata lui Dumnezeu.

articol aparut in Jurnalul National, 16 noiembrie 2005

de TIBERIU LOVIN