Despre MONOFIZISM — Răspunsuri la 100 de întrebări, o nouă carte a profesorului Ioan Vlăducă, apărută sub egida Fundaţiei Justin Pârvu.

Zilele aces­tea a iesit de sub tipare o noua carte sem­nata de teo­logul Ioan Vla­d­uca si edi­tata de edi­tura Fun­datiei Justin Parvu. Aceasta lucrare vine sa lamureasca fap­tul ca monofizis­mul este o erezie, con­damnata clar de catre Sfin­tii Par­inti, iar cei care o imbra­tiseaza se fac par­tasi aces­tei erezii si cad sub anatema Sfin­tilor Par­inti de la al 4-lea Sfant Sinod Ecu­menic — Cal­cedon, 451. Mai departe va impar­tasim cuvan­tul de inceput al Par­in­telui Justin Parvu, la al carui indemn a fost scrisa aceasta carte.

“In veacul acesta, cu atatea fra­man­tari politice, eco­nom­ice, mate­ri­ale, nu este lip­sita nici Bis­er­ica de aceste grele incer­cari si intre­bari fara raspun­suri, incer­cari con­cretizate in erezii si fel si fel de rat­aciri. Erezia monofizis­mu­lui este una din erezi­ile aspru com­bat­ute si con­damnate de Sfinti mari ai Bis­ericii noas­tre, incepand de la Sfanta Eufimia, Sfan­tul Eftimie cel Mare, Sfan­tul Sava cel Sfin­tit, Sfan­tul Theo­dosie Chi­noviarhul, Sfan­tul Ioan Dam­aschin, Sfan­tul Maxim Mar­tur­isi­torul si multi alti Sfinti Par­inti si teologi de renume. A spune ca monofizis­mul nu este erezie si ca armenii, cop­tii, iaco­bitii, care sustin in con­tin­uare erezia monofizita, impar­tasesc ade­varul Bis­ericii Orto­doxe, inseamna a-i anula pe toti acesti Sfinti Par­inti si a te impotrivi Duhu­lui Sfant care a lucrat si a grait prin aces­tia. Intre­bari nu se pun si raspun­suri nu se dau, iar lumea ia de bun tot ce se scrie, la nivel ofi­cial. Dar prin nere­zolvarea aces­tor prob­leme de ordin dog­matic se sed­i­menteaza incet, incet nead­e­varul in Bis­er­ica noas­tra crestin orto­doxa. Toate incer­car­ile ecu­meniste, de uni­ficare a celor­lalte comu­ni­tati cres­tine aflate in erezie, dia­loguri care s-au dez­voltat si in cadrul Bis­ericii noas­tre crestin orto­doxe, de cand cunosc eu, de alt­fel, n-au ajuns la niciun rezul­tat, pen­tru ca au temeiuri false, sunt nead­e­varuri si nu fac altceva decat sa tul­bure viata crestina aut­en­tica.

Bis­er­ica crestina nu a mers nicio­data dupa mul­time; nu cei multi con­duc sau detin ade­varul, ci cei putini, dar alesi, in cal­i­tatea aceasta de pur­ta­tori ai Duhu­lui Sfant. Noi nu lucram decat in temeiul acesta al ade­varu­lui Sfin­tilor Par­inti, al Evanghe­liei Dom­nu­lui si in Tra­di­tia Bis­ericii noas­tre Orto­doxe.

Sa fim atenti la ce citim. Tot ceea ce apare tiparit in bro­suri ori in carti tre­buie citit cu multa aten­tie si bine stu­diat, pen­tru ca acolo se pot stre­cura o mul­time de nead­e­varuri fata de care noi tre­buie sa fim cu multa dis­cernere. De pilda, intr-o sin­gura carte, de trei, patru sute de pagini, in care sunt scrise lucruri duhovnicesti si reale, daca numai un sin­gur cuvant este impotriva dog­melor Sfin­tilor Par­in­tilor, impotriva ade­varu­lui Evanghelic, un sin­gur cuvant care sa nu fie la locul lui sau un comen­tariu nead­ec­vat, care sa mod­i­fice sub­til inte­le­sul, atunci toata cartea a cazut si ade­var in ea nu mai este. Sa fim foarte atenti! Nu avem voie sa ple­cam ure­chea la ade­varuri aparute peste noapte.
Astazi asis­tam la cea mai grea incer­care abatuta asupra Bis­ericii Orto­doxe, pen­tru ca nici in primele veacuri ale cres­tin­is­mu­lui nu exista atata vicle­sug si atata eroare de a putea suci mintile oame­nilor ca acum. Acum sunt parca sustinuti si platiti chiar din cadrul — cu parere de rau spun aceasta — chiar din cadrul Bis­ericii noas­tre. Dar asa cum au fost 12 apos­toli si unul s-a pier­dut, asa si in Bis­er­ica noas­tra, sa imi fie cu iertare, sunt ast­fel de ele­mente platite foarte bine si intro­duse pen­tru a deforma ade­varul orto­dox. In Bis­er­ica noas­tra, de-a lun­gul isto­riei, lucrurile aces­tea s-au tot petre­cut, rat­ac­iti si apo­s­tati au tot fost, incer­cari cu intere­sul de a lovi Bis­er­ica Orto­doxa si care con­tinua si azi sub forme diferite.
Aceasta carte, scrisa de fratele nos­tru, Ioan Vla­d­uca, vine sa raspunda la intre­bari la care nu se vrea sa se raspunda despre erezia monofizis­mu­lui si peri­colul reac­ti­varii ei. S-a ajuns pana intr-acolo incat niste eretici sa fie numiti ortodocsi. Pai daca ereticii sunt ortodocsi, ortodoc­sii ce mai sunt? Rat­acir­ile nu au inc­etat nicio­data, ele au menirea sa poata mic­sora si dis­truge uni­tatea aceasta a ade­varu­lui orto­dox, dar noi sa fim cu luare aminte sa nu ne infrup­tam din alu­atul ereti­cilor fari­sei de azi.”

Inainte cuvantare, de Arhi­man­drit Justin Parvu