Părintele Arsenie Papacioc: Nu trebuie să-ţi pleci capul şi să abdici, oricare şi oricum ar fi păcatul.

Ce sfaturi mai de folos dati celor care vin la sfintia voastra?

Ca fii ai lui Dumnezeu, am indraznit sa le spun la cat mai multi si despre o pozitie strategica duhovniceasca in lupta noastra cu cel din afara – diavolul. Neputinta lui mare asupra noastra se daoreaza faptului ca noi suntem si dorim mult sa fim cu Dumnezeu. Diavolul tinteste acest mare obiectiv: sa ne desparta de Dumnezeu. Nu-i va fi usor s-o faca direct, ca asa s-au incununat multi crestini care au simtit in ei puterea credintei, stiind ca omul e facut de Dumnezeu si nu se poate desparti de El. Satana – care n-are o clipa de ragaz – gandeste ca indirect sa-l poata desparti pe om de Facatorul lui. Lupta cu orice chip sa-l bage pe om in pacat, pacat de tot felul, si, daca reuseste, nu inseamna ca si-a atins marele obiectiv, ci doar atunci ii da o mare intristare: sa se considere pierdut si, cu neputinta de a mai fi iertat, sa se descurajeze. Abia atunci singur se desparte omul de Dumnezeu, si, iata, acesta e scopul atins de vrajmasul.

Nu trebuie sa-ti pleci capul si sa abdici, oricare si oricum ar fi pacatul. Recunoaste-L mai departe pe Dumnezeu ca Stapanul tau Milostiv, ca nici o nenorocire nu inseamna ceva daca ai credinta de stanca Nu te deznadajdui cu nici un chip. Satana si poate slabiciunea ta te-au inselat, dar inima nu i-ai dat-o si numele lui Dumnezeu din tine nu l-ai sters. Asa pacatos cum esti, Dumnezeu e cu adevarat mult iubitor si, pentru ca Il recunosti, Milostiv si Iertator, te va cauta El Singur, te va gasi, te va imbratisa, te va lua pe umerii Lui, te va duce la stana si te va iubi mai mult decat pe alte oi, pentru ca tu de fapt nu L-ai parasit. Aceasta ar fi o mare pozitie duhovniceasca, si marile tale caderi raman simple accidente.