Despre nadejde, rabdare si fericire. Talcuiri ale Sfantului Teofan Zavoratul

Marcu 6

45. Şi îndată a silit pe ucenicii Lui să intre în corabie şi să meargă înaintea Lui, de cealaltă parte, spre Betsaida, până ce El va slobozi mulţimea.

46. Iar după ce i-a slobozit, S-a dus în munte ca să Se roage.

47. Şi făcându-se seară, era corabia în mijlocul mării, iar El singur pe ţărm.

48. Şi i-a văzut cum se chinuiau vâslind, căci vântul le era împotrivă. Şi către a patra strajă a nopţii a venit la ei umblând pe mare şi voia să treacă pe lângă ei.

49. Iar lor, văzându-L umblând pe mare, li s-a părut că este nălucă şi au strigat.

50. Căci toţi L-au văzut şi s-au tulburat. Dar îndată El a vorbit cu ei şi le-a zis: Îndrăzniţi! Eu sunt; nu vă temeţi!

„Indrăzniţi! Eu sunt; nu vă temeţi." Iată temeiul nădejdii noastre! Prin orişice nevoie şi necaz ar trebui să treci, adu-ţi aminte că Domnul e aproape şi însufleţeşte-te, răbdând bărbăteşte. Aşa cum El a apărut atunci înaintea Apostolilor care se chinuiau vâslind pe mare, arătat îţi va face şi ţie deodată, care te chinuieşti, ajutorul şi ocrotirea sa. El este pretutindeni şi tot­deauna gata să ocrotească. Trebuie doar să stai împreună cu El sau înaintea Lui prin credinţă, rugăciune, nădejde şi încredinţare în sfânta Lui voie. Va avea loc atunci unirea sufletului cu Domnul, iar de aici îţi va veni tot binele. To­tuşi, asta nu înseamnă că deodată vor veni îndată şi mărirea, şi slava, şi cinstea dimpreună cu cele asemenea. Pe din afară poţi rămâne la fel ca mai înainte, dar ţi se va adăuga răbdarea bărbătească şi cu inimă bună a acelei rânduieli a lucrurilor care a fost plăcută Domnului în privinţa ta: şi acesta este lucrul de căpetenie pe care trebuie să-1 cauţi.

Fericirea este înlăuntru, nu în afară; iar cel aflat în legă­tură vie cu Domnul are fericirea lăuntrică întotdeauna.

(Sf. Teofan Zavoratul)

- material cules de Dan Făgărăşanu