Alcatuind o critica exhaustiva a mentalitatii moderne, Eugene intentiona sa faca mai mult decat sa arate cititorilor ca aceasta este falsa si ca crestinismul traditional este adevarat. El credea ca, pe langa marturisirea Adevarului crestin, omul trebuie sa recunoasca in sine insusi neadevarul, nihilismul pe care cu totii il ,,respiram" in aceste vremuri cumplite. „Nihilismul epocii noastre", scria el, „exista in toate, iar aceia care nu se hotarasc sa-l combata, cu ajutorul lui Dumnezeu, in numele deplinatatii fiintei Dumnezeului Celui viu, sunt deja inghititi de el. Am fost adusi pana la marginea prapastiei nimicului si stam aici, pe pamantul gata sa se surpe; si fie ca recunoastem sau nu natura lui, in virtutea afinitatii cu atotprezentul nimic din noi, vom fi absorbiti in el fara nici o nadejde de izbavire, daca nu ne lipim cu deplina si neclintita credinta (o credinta care, indoindu-se, nu se indoieste) de Hristos, fara de Care nu suntem cu adevarat nimic".
Eugene lucra la Imparatia omului si Imparatia lui Dumnezeu intr-o vreme cand multi ganditori, printre care si unii crestini, cum ar fi Thomas Merton, incepusera sa vorbeasca despre „criza" epocii moderne. Pentru Eugene, aceasta criza - ca un corolar direct al lepadarii de Adevarul absolut si al uitarii lui Dumnezeu.- putea fi depasita numai pe campul de bataie al sufletului omenesc individual. El scria: „Lumea e plina de interpretari facile ale «crizei», ale «alegerii» ce ne sta inainte; insa oricare dintre interpretarile acestea amagitoare am alege deznodamantul este osanda vesnica. Adevarata criza, acum si in toate timpurile, este in noi; este vorba despre primirea sau lepadarea lui Hristos. Hristos este criza noastra; El ne cere totul sau nimic, iar «problema» aceasta pe care El ne-o pune inainte este singura la care trebuie sa raspundem... Il alegem oare pe Dumnezeu, Care singur ESTE, sau ne alegem pe noi insine, care, fara Dumnezeu, suntem nimic? Aceasta este singura noastra alegere. Epoca noastra ar vrea sa tagaduim, sa uitam, sa neglijam aceasta intrebare; ceea ce e totuna cu a ne alege pe noi insine, nimicul, abisul, iadul. Epoca noastra este intemeiata pe nimic; insa acest nimic, inexplicabil pentru noi, infatiseaza celor ce inca mai pot pricepe, criza tuturor oamenilor din toate epocile cu cea mai mare limpezime si fara nicio indoiala. Epoca noastra ne spune, celor ce putem auzi, sa-L alegem pe Dumnezeul Cei Viu".
- text cules de Dan Fagarasanu
Bravo !
RăspundețiȘtergere