“Marele oras este centrul Fugii. Strazile sunt asemenea cu niste tevi in care au fost absorbiti oamenii; odata cu oamenii, in oras au fost tarati si cativa copaci. Acestia stau tematori pe marginea strazilor. Ei nu mai stiu drumul de intoarcere la tara si de aceea, incet, incearca sa creasca in jos, prin asfalt si, astfel, sa dispara.”
Eugene vedea cum in epoca in care traia totul se va sfarsi intr-o fundatura, in nebunie si in disolutie. Iata ce a scris intr-o zi :
Stim prea multe ca sa ne dam seama ca iarna este unicul anotimp, pentru ca este acum si intotdeauna.
Orasul, desi inevitabil, este totusi o masina de barbarizare; insa , dincolo de oras, ramane orbirea noastra. Era inevitabil ca pamantul sa fie asfaltat si omul sa se dezumanizeze, dar vai de aceia prin care vin aceste rele! Este chiar o ironie ca in zilele noastre nimeni nu mai crede in damnare, dar cu toate acestea toti privesc catre “viitor”. Deasemenea, este interesant de constatat ca imaginatia noastra s-a ingustat intr-o asemenea masura incit nu ne putem imagina ceva mai "groaznic" decit o "minunata lume noua" , sau " 1984" sau un " razboi nuclear". Probabil ca avem enorm de multe de invatat, pentru ca am uitat atit de multe...
O, minunata fundatura noua!”
Dincolo de fundatura lumii moderne, Eugene, vedea iadul si osanda vesnica. Insa, cu toata respingerea lumii, el era totusi parte din ea , inca prins in capcana deznadejdii ei insinuante. Insa iesirea ii fusese la indemana in tot acest timp. Cativa ani mai tarziu, dupa ce, in fine, o va fi recunoscut, va scrie: “Hristos este singura iesire din lumea aceasta; toate celelalte iesiri – extazul sexual, utopiile politice, independenta economica, etc. – nu sunt decat niste drumuri infundate pe care putrezesc lesurile nenumaratilor oameni care le-au incercat!”
- cules de Dan Fagarasanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu