Preoţi martirizaţi în închisorile comuniste: Părintele Ioan F. Coliţă (ucis în 6 octombrie 1959)

Preot în Cetate, Dolj, unde a slujit 34 ani, având 9 copii, vrednicul preot Coliţă se încadrase în Mişcarea Legionară pentru care va fi arestat la 15 august 1952 de securitate şi eliberat în 1954, fără judecată. A fost arestat când era la pat, după o operaţie de ulcer. Îmbrâncit pe scări, a căzut rostogolindu-se până în curte apoi l-au urcat într-un camion. Trece prin închisorile Jilava, Bragadiru şi Lugoj.

În iunie 1959 este arestat din nou şi trimis în lagărele de exterminare de la Ostrov şi Salcia (Măcin). Mărturiile unor supravieţuitori sunt cutremurătoare. Ioan Coliţă a suferit bătăi la tălpi cu funia udă, i s-au smuls unghiile şi dinţii cu cleşte de cuie, a fost ars cu fierul roşu şi atârnat cu capul în jos de către ofiţerii de securitate lt. Molnar, lt. Kelemen şi cpt. Anton.

Plăcerea lui Molnar era să treacă, călare pe calul său alb, peste trupurile deţinuţilor culcaţi cu faţa la pământ, unul lângă celălalt. Fără a ţine cont de vârsta sau suferinţele lor, călăii îi băteau zilnic, cu pumnii şi cu picioarele. Părintele era bătut, pentru că nu reuşea să-şi facă norma. Este omorât în lagărul de exterminare de la Salcia. 

Într-o zi a fost călcat în picioare de un caraliu, lovit cu cizmele în cap, murind la infirmerie în scurt timp. Se crede că ucigaşul a fost lt. Kelemen, o brută cu chip de om. Era 6 octombrie 1959. Certificatul de deces seria MD, nr. 176571, a fost eliberat după 10 luni, la data de 8 august 1960, sub nr. 386/1960, de către Primăria comunei Ostrov.

(cf. V. Manea, Preoţi ortodocşi…, p.79; O. Bjoza, Victime şi călăi, vol. 1, Braşov, 2008)

- extras din lucrarea lui Fabian Seiche - "Martiri şi mărturisitori români din secolul XX. Închisorile comuniste din România"