INEDIT. Varianta originala a poeziei lui Eminescu, “Criticilor mei”, cenzurata de Maiorescu: “Si c’o singur-creatoare/ Trasatura de condei/ Unor sa le dai viata/ Altor viata sa li iei”

 

La 122 de ani de la moartea controversata a lui Mihai Eminescu, inca nu stim totul despre opera sa. Noroc ca exista insa, pe langa niste Manolescu si Plesu sau Patapievici si Cartarescu, si oameni care studiaza in continuare tot ceea ce a scris ganditorul Eminescu, la virgula. Astfel, eminescologul Nae Georgescu, caruia i-am publicat cartea sa despre Boala si moartea si lui Eminescu pe site-ul Mihai-Eminescu.ro, creat de noi la 120 de ani de la uciderea poetului si jurnalistului national, a descoperit ca versiunea arhi-cunoscuta a poeziei “Criticilor mei”, asa cum apare in volumele editate pana acum, nu este cea reala, integrala. Doua strofe, cu un continut care poate avea o simbolistica aparte, au fost pur si simplu cenzurate de Titu Maiorescu la publicarea poeziei. Descoperirea profesorului Nae Georgescu va fi cuprinsa intr-o lucrare de referinta pentru eminescologie, aflata inca in lucru, in care sunt prezentate, inclusiv in facsimil, versiunile originale ale unor poeme comparativ cu cele cunoscute noua. In premiera, cred, nationala, va prezint astazi, de 15 iunie 2011, varianta originala a poeziei “Criticilor mei”, publicata cenzurat in decembrie 1983, la sase luni dupa arestarea si incarcerarea lui Eminescu, inceputul mortii civile a jurnalistului si luptatorului pentru romanism, in data fatidica de 28 iunie a acelui an, sub acuzatia de… nebunie si “terorism”.

Cu rosu sunt redate versurile cenzurate

CRITICILOR MEI

Multe flori sunt, dar putine
Rod în lume o sa poarte,
Toate bat la poarta vietii,
Dar se scutur multe moarte.

E usor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune,
Insirând cuvinte goale
Ce din coada au sa sune.

Dar când inima-ti framânta
Doruri vii si patimi multe,
S-a lor glasuri a ta minte
Sta pe toate sa le-asculte,

Ca si flori în poarta vietii
Bat la portile gândirii,
Toate cer intrare-n lume,
Cer vestmintele vorbirii.

De-unde iei privire clara,
Care’n liniste alege,
La gandiri menite vietii
Viata’n floare sa le-o lege.

Si c’o singur-creatoare
Trasatura de condei
Unor sa le dai viata
Altor viata sa li iei.

Pentru-a tale proprii patimi,
Pentru propria-ti viata,
Unde ai judecatorii,
Nenduratii ochi de gheata?

Ah! atuncea ti se pare
Ca pe cap îti cade cerul:
Unde vei gasi cuvâtul
Ce exprima adevarul?

Critici voi, cu flori desarte,
Care roade n-ati adus
E usor a scrie versuri
Când nimic nu ai de spus.

Mihai Eminescu

decembrie 1983

(ea este citata si anterior de Eminescu, intr-o scrisoare catre Slavici)

Sursa: Roncea.ro