Fostul ofiter de informatii Liviu Turcu, sef al serviciului operativ pentru SUA/Canada si sef al serviciului Europa de Vest, grupul de spatii Germania, Austria, Elvetia din cadrul Centrului de Informatii Externe (CIE, actualmente SIE), cu azil politic in SUA via CIA din ianuarie 1989, fost condamnat la moarte de regimul comunist, in prezent consultant in Statele Unite ale Americii, a transmis in exclusivitate pentru Ziaristi Online o analiza pertinenta asupra apropiatului sfarsit al “sforarilor societatii civile”, “anticomunistii de parada” coordonati de V.V. Tismaneanu si H.R. Patapievici. Concluziile analizei se refera la “scancetele” emise de cei doi ideologi-sefi ai corectitudiinii politice dupa ce volumul generalului (r) Aurel Rogojan, “Fereastra Serviciilor Secrete“, aparut recent la Editura Compania, ii deconspira pe acestia drept agenti aflati “sub steag strain” in Romania. Schema de actiune evidentiata de sociologul Liviu Turcu este urmatoarea: “Dispunind cvasi-discretionar, prin infiltrare, de umbrela aparatului de stat, (a se citi controlul locurilor de munca in domeniul academic, al stiintelor sociale si a celor de profil cultural, specializari in strainatate, participarea la schimburile culturale, etc.); un larg acces la mijloacele mass-media de mare vizibilitate si obtinerea prin prezenta ad nauseam a statutului de formatori de opinie; controlul direct al unor publicatii de profil ideologic si cultural; intrari privilegiate la edituri capabile sa editeze in ritm accelerat si neconditionat propriile productii ‘telectuale’ sau materiale de serviciu. Cu alte cuvinte un adevarat complex ideologico-industrial care a devenit in ultimele decenii tot mai mult un adevarat ‘stat in stat’ in domeniul planificarii si implementarii noii ‘corectitudini ideologice’ in societatea romaneasca”. Redam textul analizei, integral, mai jos. Sublinierile si intertitlurile apartin redactiei.
MINISTERUL PROPAGANDEI
Confruntata in deplina consonanta cu restul lumii cu o profunda criza economico-financiara, societatea romaneasca este pe punctul de constata ca s-a mai procopsit cu o structura guvernamentala ce va fi curind institutionalizata: Ministerul Propagandei. Si pentru ca in perspectiva istorica atributiile sinistre ale acestui tip de mecanism politico-ideologic au fost percepute de opinia publica ca fiind intrinsec asociate cu regimurile totalitare, ‘parintii fondatori’ ai noului produs marca Frankenstein i-au gasit un ‘nom de guerre’: Muzeul Comunismului. In fapt, cum se spune prin trimitere la un dicton frantuzesc ‘o alta Marie cu aceeasi palarie’.
Pentru oamenii de buna credinta ce vor fi tentati sa ia la propriu din punct de vedere semantic raportul intre firma si atributii am o veste proasta. Nu, nu este vorba – asa cum incearca sa acrediteze autorii -, despre ideea unui model structural, de tipul Muzeului Antipa, ci de un adevarat ‘holding’ ideologic ce va reuni sub o comanda unica toate structurile academice de cercetare dar si de propaganda activa pe manoasa team a reeducarii cadentate a neamului romanesc supravietuitor al fostului regim comunist. Si avind ca punct de plecare epurarea cercetatorilor si activistilor care au avut proasta inspiratie de a se alinia altor grupuri de interese decit cel al noilor patroni (precum cei de la Institutul patronat de Ion Iliescu, dar si cei din Institutul nascut sub pulpana fostului prim ministru liberal Popescu Tariceanu); sau vae victis cei putini care au incercat sa gindeasca cit de cit independent.
Mecanismul dresajului ideologic al unei parti a intelectualilor romani in ultimii 20 de ani a inclus utilizarea armonioasa a metodei ‘morcovului si bitei’, adica crearea reflexului pavlovian prin recompensarea fruntasilor pe ramura stahanovista si aplicarea de corectii dure, de regula publice, pentru recalcitranti. Cum? Dispunind cvasi-discretionar, prin infiltrare, de umbrela aparatului de stat, (a se citi controlul locurilor de munca in domeniul academic, al stiintelor sociale si a celor de profil cultural, specializari in strainatate, participarea la schimburile culturale, etc.); un larg acces la mijloacele mass-media de mare vizibilitate si obtinerea prin prezenta ad nauseam a statutului de formatori de opinie; controlul direct al unor publicatii de profil ideologic si cultural; intrari privilegiate la edituri capabile sa editeze in ritm accelerat si neconditionat propriile productii ‘telectuale’ sau materiale de serviciu. Cu alte cuvinte un adevarat complex ideologico-industrial care a devenit in ultimele decenii tot mai mult un adevarat ‘stat in stat’ in domeniul planificarii si implementarii noii ‘corectitudini ideologice’ in societatea romaneasca.
“Impostorii fara opera”
De mai bine de 20 ani o clica de manipulatori oportunisti ce s-a instalat la cirma ‘societatii civile’ – indivizi pe care regretatul jurnalist si istoric Mihai Pelin ii califica drept ‘impostori fara opera’ -, s-a insinuat pe culoarele sinistre al puterii politice post-decembriste luind in posesie cu de la sine putere prin rapt rolul model de ‘noua constiinta a neamului romanesc’. In prezenta si cu acceptul fie el si defensiv al intelectualilor de reala valoare asupra carora trona precum sabia lui Damocles potentiala acuzatie, utilizata adesea abuziv, de fosti colaborationisti ai regimului lui Nicolae Ceausescu. De frica sau cel mai adesea de lehamite si sila acesti intelectuali au lasat sub spectrul intimidarii intregul spatiu cultural si ideologic noilor politruci pe post de heralzi ai ‘luminii’ venite de la apus.
Cindva, cu siguranta, pe post de obiect de disectie politico-ideologica la morga istoriei, sectia malformatii congenitale, se vor clarifica pentru viitorime cauzele performantei nefaste a acestui nucleu malefic de a transcede pe post de falsa stea polara toate regimurile post-decembriste. Indiferent de eticheta aflata pe borcanele partidelor politice aflate la putere sau identitatea exponentilor prezidentiali ale acestora.
Infiltrarea agentilor “societatii civile” in spatiul politic decizional
Fara a anticipa analiza acestui studiu de caz trebuie remarcata gama absolut fenomenala de mijloace frauduloase utilizate pentru a deveni o constanta de prim plan a vietii social politice romanesti. Folosind un arsenal, ce aminteste intr-o sinteza demna de o cauza mai buna experiente istorice universale precum: controlul sectorial al centrului politic decizional dupa modelul guvernului hooverian din bucatarie al anilor ’30 si care in Romania a dat nastere binomului organic intelectuali-putere politica (in traducere libera o mina spala pe alta); stilul lumpenar de actiune a la Chicago, asa cum deja am mentionat, in care armele de foc au fost substituite cu mijloace de presiune psihologica asupra intelectualilor ce au refuzat sa se alinieze grupului si noii linii oficiale de reeducare anticomunista dupa tiparul ‘carticicii rosii a lui Mao’; selectionarea, recrutarea si crearea din rindul tinerei generatii de intelectuali a unui grup restrins dar galagiosi de propagandisti de tip jdanovist cu semn ideologic schimbat pentru a deveni garda pretoriana pseudo-academica si mediatica a marilor pontifi; valorificarea, inclusiv la cel mai inalt nivel al piramidei politice a modelului ‘da-mi, ca sa te sprijin’ si atunci cind fost nevoie modelul seicarian ‘santajul si etajul’; asigurarea prin sistemul barter de servicii, inclusiv de ordin financiar, de PR si spalare imagologica tip ‘Nufarul’ pentru unii magnati capitalisti de sorginte autohtona; monopolizarea abuziva si tranzactionarea la bursa intereselor meschine, a politicii culturale interne si externe. Si lista poate continua inca mult.
Mostenitorii lui Trotki revendica Romania
Sa confisti drama si durerea generatiilor ce au suferit direct represaliile fostului regim si sa le transformi intr-o trambulina egoista detestabila pentru a accede la putere, bani si vizibilitate publica e un act care nu va trece neobservat viitorimii. Si pentru a pune sare pe rana acestora, cum se spune in popor, cei care au facut-o si o fac in continuare sint descendentii directi ai fostilor comanditari ideologici de sorginte stalinista. E un fapt si nu o presupunere, ce desfide orice criteriu de autoritate morala nu pentru ca acestora trebuie sa li se refuze la nivel individual dreptul de a se reconverti ideologic ci pentru ca s-au instalat ca si inaintasii lor prin impostura la cirma procesului de remodelare a constiintei traumatizate a natiei abia iesite din spectrul sumbru al fostului regim totalitar. Va veni timpul, nimeni nu trebuie sa se indoiasca de acest lucru, cind un grup de intelectuali seriosi, sobri si obiectivi vor rescrie Raportul prezidential pe tema regimului comunist. Sine ira et studio, adica cum spuneau romanii ‘fara ura si partinire’. Incultura politica si mercantilismul celor ce s-au aflat la conducerea statului roman dupa 1989 au fost o prada usoara pentru profesionistii ‘anticomunismului de parada’. Unii, inclusiv fosti presedinti, au manifestat regrete tardive pe aceasta tema; dar asta nu schimba cu nimic raul facut intregii societati si mai ales fara nici un efect la nivelul statutului si marjei de manevra a celor ce vor acum sa monopolizeze definitiv si discretionar atributiile unui fie si formal acoperit minister al propadandei.
Integral la Ziaristi Online.RO
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu