Părintele Justin Pârvu:
Între occidental si oriental e diferenţă mare. În viaţa noastră ortodoxă mai întâi este trăirea, adică confuzia vieţii omului cu cea a credinţei. Dincolo, occidentalul nu ia lucrurile în trăire, ia lucrurile în raţiune. El întâi trebuie să cerceteze, să vadă cum stau lucrurile. În cadrul Bisericii Catolice, facultăţile de teologie au catedră specială de ortodoxie, sunt profesori care o studiază în mod special. Au mers la Sfântul Munte, au venit şi la noi în România să cerceteze centrele astea frumoase ale ortodoxiei. Îl întrebau catolicii pe părintele Ioanichie: “Ce tot staţi voi în România, cu ortodoxia voastră?”. “Stau cu oamenii mei”, le răspundea părintele. “Dar cum sunt oamenii tăi?”. “Gândim la fel, trăim la fel, ne simţim bine la fel.”. Aceasta este esenţa ortodoxiei noastre.
Să-l duci pe catolic la un pustnic undeva, să vadă în luna lui februarie bârnele ridicate una de alta, să vâri pumnul prin uşă, şi el face trei tăciuni într-o vatră ca să-şi încălzească numai nasul şi să fiarbă o fasole sau un cartof. Dar apoi ia pune-l pe un romano-catolic să vadă această trăire a credinţei! Pentru ei e absurd.
Teologia este trăire, convorbire cu Dumnzeu. Teologia nu înseamnă să pui doctorate peste doctorate, licenţe peste licenţe. Ortodoxia se trăieşte. Dacă reuşeşti să trăieşti ortodoxia, apoi poti să faci şi studiu teologic.
Dacă dai să citească Filocalia unui catolic, nu înţelege nimic. E mare deosebire între unii şi alţii. Ortodoxul crede nemărginit. Catolicul mai întâi cercetează, după aceea crede. Ori Dumnezeu nu se cercetează. Unde mai e taina? Ortodoxia este credinţa tainei. Câtă frumuseţe, câtă rugăciune este în toată măreţia Agheazmatarului, spre exemplu. Toate sunt minunate şi depăşesc mintea omului. Câtă frumuseţe există în convorbirea ortodoxului cu Dumnezeu! În ortodoxie totul este bazat, aşa cum ne arată izvoarele, pe profunzimea trăirii, nu pe raţiune. Raţiunea nici nu mai încape.
Părintele Crăciun Oprea:
Dragostea evanghelică sau dragostea agapei totuna este. Se câştigă prin Sfintele Taine. Dacă te spovedeşti des şi te impărtăşeşti îţi seamănă Dumnezeu în tine următoarea dragoste: dacă eşti bărbat, să te poţi uita la orice femeie ca şi cum ţi-ar fi mamă, soră sau fată de-a ta; dacă eşti fată să te uiţi la bărbat tot aşa. Aşa se cheamă dragostea agape. Cum se transformă dragostea eros în dragoste agape? După ce ai copii, nu mai iubeşti nevasta pentru că e femeie, o iubeşti pentru că e mama copiilor tăi. Vezi cum lucrează Dumnezeu în viaţa noastră? Dacă Îl laşi! Dacă nu-L laşi, îţi răpeşti libertatea. Cum îţi aşterni, aşa dormi.
În Rai nu se doarme însă. În iad iară nu se doarme. Are cine sa te sâcâie şi cine să-ţi facă focul. În Rai luminează şi încălzeşte lumina lui Dumnezeu. Şi noi avem liberul arbitru, sa ne-alegem calea. Viaţa ne este dată atâta vreme cât eu pot să-mi aleg locul, şi să mă decid: ori pentru Hristos, ori pentru poftele mele şi ale satanei.
- fragmente consemnate de Florin Palas
Craciun fericit!
RăspundețiȘtergere