Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu care S-a nascut ca om nu dupa
legile firii obisnuite; El S-a nascut depasind legile oarbe ale
nasterii obisnuite a oamenilor, si de aceea El a putut sa fie fara de
pacat si a putut sa moara nu pentru pacatele Lui, ci pentru pacatele
noastre. Astfel, Crucea lui nu ar avea nici un rost. De aceea, in mod
logic, refuzand nasterea Lui din Fecioara, refuzam si valoarea Crucii.
Noi vedem valoarea Crucii in faptul ca El nu e un om de rand, care s-a
nascut in mod obisnuit dupa legile oarbe ale acestei existente, ci El
este Fiul lui Dumnezeu care Si-a luat trup din Fecioara Maria. Or,
daca ea este trupul din care Si-a luat El trupul Lui, pe care l-a
transfigurat si pe care l-a inviat, el nu putea sa lase trupul ei sa
putrezeasca, sa se strice, sa se corupa asa cum sunt trupurile
celorlalti oameni. Daca El a inviat, El a vrut sa dea o doavada ca si
noi vom invia, dar in mod special si in primul rand va invia ea. Noi
vom afla la sfarsit, cand toata randuiala, toate legile lumii acesteia
se vor shimba, insa a voit sa arata ca nu numai El, ca Fiul lui
Dumnezeu facut om, a inviat, ci ca invie si cineva dintre oameni - o
reprezentanta a oamenlilor, si anume aceea din care Si-a luat El
sangele Lui, trupul Lui, viata Lui omeneasca. E propriu Ortodoxiei sa
nu o prezinte pe Maica Domnului niciodata separata de Hristos, cum se
intampla in Occident cu tablourile Madonei. Totdeauna este in legatura
cu Iisus Hristos. De aceea ea este cel mai aproape de El. Cine poate
fi mai aproape de fiul ei decat o maica ? El se face fiul unei mame,
iubeste o mama omeneasca asa cum o iubim noi pe mama noastra, asculta
rugaciunile ei cum ascultam noi rugaciunile mamei noastre. Ea palpita
pentru tot ce palpita El. El a venit ca sa ne iubeasca pe noi, sa Se
rastigneasca pentru noi, deci nu poate sa nu ne iubeasca si ea pe noi,
nu poate sa nu aiba si ea toate durerile pe care le are El pentru
nenorocirile noastre. Nu poate sa nu sara si ea in ajutorul nostru, cum
vine El in ajutorul nostru, dar numai de la El este toata puterea ei.
El este Mantuitorul, ea este numai cea care din legatura cu El
primeste si ea putere sa ne ajute in diferite necazuri, in diferite
greutati. De aceea este bine sa ne rugam - asa cum face Biserica, cum
fac si credinciosii - si Maicii Domnului, cerandui nu ca sa ne
mantuiasca, ci ca sa ne scape din diferite nevoi, sa ne ajute in
diferite greutati, sa-L roage pe Fiul ei sa ne mantuiasca. El nu e
singur, El are o mama dintre noi; si avand o mama dintre noi, ne are
pe toti aproape. Si ea, avandu-L pe El ca Fiu si iubindu-l ca Fiu,
iubeste tot ce iubeste si El. Iar El, intrucat S-a facut fratele
nostru, atunci ea este intr-un anumit fel si mama noastra, mama
tuturor fratilor Lui. De aceea mare ascultare are ea la rugaciunea pe
care i-o adresam ei. Sa o facem aceasta cu toata inima, cu toata
convingerea. Sa nu-l socotim pe Hristos venit om si ramas separat de
oameni, ramas singur, ci in legatura cu noi, mai ales prin mama Lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu