La Antim nu s-au organizat doar simple seminarii culturale, Sandu Tudor, împreună
cu apropiaţii săi colaboratori, au căutat să instituie o şcoală de educaţie.
Auditoriului treptat i s-a cultivat gustul pentru literatură, poezie, mistică,
pictură, muzică sacră şi simfonică, matematică, sociologie, fizică, medicină,
arhitectură. Conform gândirii mentorului, toate disciplinele aveau ca punct de
plecare o idee sau un fapt de natură Divină. Participanţii au căutat să
dezvolte în fiecare ins în parte, în funcţie de zestrea şi talentul pe care le
deţineau, dorinţa de a deveni un autodidact, studiul individual reprezentând
punctul de plecare în traseul de desăvârşire al fiecărui novice. Se urmărea ca fiecare membru să se aplece asupra
unei discipline, pe care de-a lungul vieţii, să o studieze, cautând astfel a-i
dezlega tainele. Şi în felul acesta diletantul, în urma sârguinţei sale, urma
să devină un desăvârşit.
De exemplu, doctorul Gheorghe
Dabija, membru al grupului Rugul Aprins,
a adus o importantă contribuţie electrofiziologiei şi teoriei celulare în
medicina românească. În chip paradoxal la acea vreme, profesorul de la Facultatea de Medicină
a încercat să demonstreze, ajutându-se de câteva studii de factură mistică, că
rugăciunea inimii accentuează activitatea nervoasă. El a ţinut şi un curs de
Fiziologie generală, refuzând să
utilizeze orice experiment de tipul vivisecţie.
Îmbinarea ştiinţelor exacte cu spiritualitatea creştină o întâlnim şi în
activitatea matematicianului Anton Dumitriu. Vreme de câteva luni, la mănăstirea
Slatina, împreună cu părintele Petroniu Tănase, matematician la rândul său, au
lucrat împreună timp de trei luni, la demonstrarea „teoremei lui Fermat.“
Antonie Plămădeală, prezent în acea vară la mănăstire îşi aminteşte că „Am
văzut vreo cincizeci de caiete pline numai cu formule şi credeam [...] că erau
aproape de rezolvare. Dar teorema a rămas tot nerezolvată.“[1]
(Este vorba de teorema numerelor din anul 1637 a lui Pierre de Fermat.
Demonstrația completă a fost găsită de-abia în anul 1994 de către
matematicianul Andrew Wiles.)
Alexandru Mironescu, fizician, doctor la Sorbona cu
teza Sur l´action des
organomagnésiens sur le furfurol et l´éther pyromucique, lucrare de
pionierat în biochimie, a fost întotdeauna pasionat de descoperirile
științifice care arătau legătura dintre rugăciunea inimii și vindecarea
corpului uman. Distinsul profesor urmărea cu mult interes ultimele descoperiri
și demonstrații ale renumitului savant Alexis Carrel. Atât în cadrul
conferințelor de la Antim cât și în articolele pe care le-a scris, în 10 ani a
publicat peste 500 de studii științifice, Mironescu a căutat să înțeleagă și să
explice implicarea divinului în planul uman, atât din punct de vedere teologic,
cât și științific.
Prin urmare, membrii grupului de la Antim au căutat fiecare în parte, în funcție
de zestrea spirituală și intelectuală, să înfăptuiască dictonul Rugului Aprins: roagă-te, munceşte şi desăvârşeşte-te într-un domeniu în care poţi
excela.
Dar, la Antim
se născuse şi o şcoală literară ortodoxă. „Cunoscându-se valoarea condeielor înjugate,
nu mă tem să afirm că ea ar fi putut dobândi în timp un preţ la fel de mare cu
aceea a celebrilor poeţi şi prozatori catolici din Franţa inter – şi posbelică,
mă refer la curentul literar susţinut de un Peguy, un Mauriac, un Claudel, un
Maritain, continuaţi astăzi de un Bernanos, ar fi putut, dacă nu se insinua din
umbră prigoana anti-intelectuală şi anti-creştină ce a curmat acel avânt
vestitor al unui posibil rasist, înecat în bezna unui cataclism neaşteptat:
atragerea ţării în patul lui Procust, scurtător de capete şi picioare.“[2]
(Mihai Rădulescu)
Dorinţa de însingurare, de pătrundere în tainele ortodoxiei, de adâncire a
ştiinţelor exacte, din partea unor intelectuali nu este o preocupare nouă.
Dostoievski şi Gogol obişnuiau să vină la mănăstirea Optina unde, în liniştea lavrei,
îşi desăvârşeau romanele. Tolstoi adeseori se retrăgea, în acelaşi locaş,
căutând o mai mare însingurare.
Dr. Camelia SURUIANU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu