„Întrucât
vrăjmaşul firii omeneşti e protivnicul nostru al tuturor, el nu
are alt gând şi altă grijă decât să lovească pe om
unde-l doare, rănindu-l de moarte. Şi care altă rană poate
fi mai mortală pentru oameni decât a-i îndepărta din apropierea
Dumnezeului celui făcător de viaţă şi lăsându- i
să se rostogolească de bună voie spre pierzare? Întrucât, deci,
mulţi se pasionează, din cei ce se îngrijesc de cele trupeşti,
să cunoască viitorul, nădăjduind să-l poată
evita, dacă e rău, sau să şi-l dobândească dacă e
bun, de aceea, pentru a nu-şi anina oamenii privirile numai spre Dumnezeu,
vicleana fire a diavolului a iscodit o mulţime de chipuri mincinoase de a
cunoaşte viitorul, cum sunt: ghicitul din zborul păsărilor,
tălmăcirea semnelor, oracole, cercetarea măruntaielor, chemarea
morţilor, ghicirea în momente de transă, incitarea (ispitirea)
zeităţii, inspiraţia şi alte multe. Şi în ce fel e
ghicirea prin care se lasă omul ademenit ca să afle adevărul, pe
atâta e de sigur că omul cade în ghearele vicleanului şi
înşelătorului diavol. Diavolul e cel care îndeamnă pe cel ce
observă zborul vulturilor, să-şi lege nădejdea de anumite fâlfâiri
mai deosebite sau de palpitările anumite ale ficatului, bâlbâială care
reiese din inflamaţiuni ale ganglionilor, ca şi clipirile din ochi, toate
acestea vădesc tot atâtea moduri de înşelare a omului de către viclenia
aceluiaşi diavol şi aceasta cu scopul ca, depărtându-se oamenii de
Dumnezeu, să caute vindecare prin diavol, de la care şi cred că
o dobândesc…”
Sursa: Ieromonah Arsenie
Boca, Cărarea
Împărăţiei, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române
a Aradului, Deva, 2006.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu