Avva Dorotei :
«Dumnezeule, ajută fratelui meu şi mie prin rugăciunile lui».
Şi aşa se află rugîndu-se pentru fratele său, ceea ce
este o dovadă de compătimire şi de dragoste, şi smerindu-se prin faptul că
cere ajutor prin rugăciunile aceluia.
Păr. Stăniloae:
Numai apelul prin rugăciune la cineva, care e
mai presus de amindoi, adică la
Dumnezeu, poate să-i vindece pe amîndoi deplin de rana
supărării şi a ţinerii de minte a răului. Numai aşa se pot depăşi amîndoi în
raporturile dintre ei. De aceea, unul rugîndu-se lui Dumnezeu pentru celălalt
cere lui Dumnezeu ca să-i dea şi celuilalt rugăciune pentru el. Dar aceasta e o
nouă smerenie atît faţă de Dumnezeu, cît şi faţă de celălalt. Dar cerînd lui
Dumnezeu rugăciunea celuilalt, îi mai cerem lui Dumnezeu ca şi acela să ajungă
la smerenie, la depăşirea lui însuşi, îmbinată cu dragostea faţă de sine. Avem
nevoie şi de celălalt pentru tămăduirea deplină a noastră. Dar avem nevoie de
el într-o stare de smerenie şi de dragoste. Iar în smerenie deplină nu putem
ajunge unul faţă de altul decît întărind această smerenie a unuia faţă de altul
din smerenia faţă de Dumnezeu. Numai în raportul cu Dumnezeu ne putem smeri
pînă Ia capăt şi numai din această smerenie pînă la capăt în faţa lui Dumnezeu,
putem ajunge şi în smerenia pînă la capăt unul faţă de altul. Căci celălalt îşi
descoperă valoarea nesfîrşită în faţa noastră numai pentru că este acoperită de
valoarea infinită a lui Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu