27.12.13

INEDIT MAICA TEODOSIA (ZORICA LAŢCU). NOAPTEA DE CRĂCIUN.

Persoanele:
Bunica
Janett – nepoata ei

Îngerul I

Îngerul II
O voce în culise
Scena reprezintă o cameră în casa bunicii
          ACTUL I
          Tabloul I
La ridicarea cortinei, bunica - îmbrăcată în capot lung, aranjează nişte pungi într-un coşuleţ.
La intrarea Janettei, bunica doseşte coşuleţul. Este îmbrăcată în palton, pe care îl dezbracă şi-l depune în garderobă. Rămâne în uniformă de şcolăriţă.
          Scena I
Janett:   Sărut-mâna, bunicuţo!…
Bunica: Bine ai venit drăguţo!
Janett:   Vai, că tare-i frig afară
           Şi-i senin în astă seară!  
Bunica: Dar la şcoală ce-ai făcut?
Janett:   Păi prea bine n-am ştiut:
            M-antrebat la Naturale
            De stamine şi petale.
Îşi rânduieşte cărţile pe masă şi îşi face lecţiile (pauză).
Bunica:
          Doamne, ce frumos era
          În copilăria mea
          De Sfintele Sărbători,
          Ne veneau colindători
          Şi cântau cu glas duios
          Despre Pruncul Luminos!
          Şi Părintele venea,
          Toată casa o sfinţea
          Şi umbla din casă-n casă
          Cu icoana prea frumoasă,
          Şi era o bucurie
          Care n-are să mai fie.
          Uite, tu nu poţi să ai
          Bucuria ca din Rai,
          Şi nu crezi că-n astă seară
          Sfântul Prunc se naşte iară.
Janett:
          Taci bunico, ce vorbeşti
          Astea toate sunt poveşti!
          Noi am învăţat curat
          Că Christos n-a existat,
          Astea toate-s născociri
          Aiureli şi năluciri
          Că pe-atunci bietul popor
          Era tot neştiutor,
          Iar boierii, uite-aşa
          Ca să-l poată exploata,
          Născocit-au pe Iisus.
          Dânsul cică le-ar fi spus
          Robilor nedreptăţiţi,
          Că o să fie răsplătiţi,
          Zacă, tac şi rabdă toate:
          Exploatare, nedreptate.
          Deci tot basmul despre Cer
          Născocit e de boier!
Bunica:
          Ştiu că azi aşa gândiţi,
          Tare vă mai rătăciţi
          Căci sunt mulţi ce cred aşa.
          Pentru mine adevereşte
          Că, cuvântul se-mplineşte,
          Cele ce s-au proorocit
          Despre vremea ce-a sosit,
          Astăzi toate se-mplinesc
          Şi prea mult se-adeveresc.
          Tu nu vrei să crezi nimica,
          Dar Măicuţa Veronica
          Cea de Domnul Sfânt aleasă
          În Lume a fost trimeasă
          Ca să-L propovăduiască
          Şi ca să adeverească
          Mila Lui cea negrăită
          Spre făptura cea greşită!
          Eu am fost la Mănăstire
          Şi păstrez în amintire
          Toate sfintele cuvinte
          Ce s-au spus mai dinainte
          De duhul ce-l proorocesc
          Care astăzi se-mplinesc!
Janett:
          Păi matale te ţii scai
          Şi tot înainte-mi dai
          Cu sfintele proorociri;
          Astea toate sunt prostii.
Bunica:
          Vai, Janett, cât mă mâhneşti!
          Cum de tu nu te gândeşti
          Că azi e seara de Ajun
          Iar tăticul tău cel bun
          E lipsit de libertate,
          Să se bucure nu poate!
          Şi de marea Sărbătoare
          El, poate nici pâine n-are.

Janett:
          Ei, şi dacă mă gândesc
          Pot ceva să-i folosesc?
Bunica:
          Dac-ai vrea să te smereşti,
          Ai putea să-l foloseşti!
          Uite, hai să-ngenunchem
          Şi pe Domnul să-L rugăm
          Să ne dea o bucurie
          Şi tăticul tău să vie,
          Ca să prăznuim frumos
          De Naşterea lui Christos.
Janett:
Eu, bunico, zic aşa:
Ne putem noi tot ruga,
Dumnezeu e închipuire
N-are văz, nici auzire.
Ci te rog mult pe mata
Nu mă mai tot supăra,
Că am lecţii de făcut
Destul capul mi-am bătut.
          Bunica (cu blândeţe):
                   Draga bunicuţei, bine
                   Nu vrei să mă crezi pe mine
                   Dar eu nu sunt supărată,
                   Ai să înţelegi şi tu odată.
         
                    Tabloul II
          Janett învaţă; bunica scoate o Sf. Scriptură şi Ceaslovul şi se aşează în genunchi şi se roagă, face din când în când închinăciuni şi metanii aparte.
                   Scena a II-a
          Janett închide cartea şi o pune deoparte:
                   Ce problemă încâlcită
                   Tare mai sunt obosită!
                   Să mă culc, că e târziu
                   Mâine dimineaţă scriu.
                   Eu mă culc, bunico dragă
                   Mi-e un somn, de nu-i de şagă!
          Bunica:
                   Bine, culcă-te, dar vezi
                   Haina să nu o şifonezi.
                   Noapte bună, puişor!
                   Tabloul III
          Janett doarme în pat, bunica stinge slumina şi la candela aprinsă se roagă adâncită în rugăciune. Din când în când face metanii şi închinăciuni.
          Bunica:
                   O, Doamne, Tu, Cel fără de - nceput!
                   Cel Care în iesle astăzi Te-ai născut
                   Ascultă rugăciunea roabei Tale
                   Căci vin la Tine cu nespusă jale.
                   Tu ştii, Iisus al meu cât Te iubesc
                   Şi-aş vrea cu toţi ai mei să Îţi slujesc,
                   Dar astăzi Pruncule Dumnezeiesc
                   În casa asta singură-Ţi slujesc,
                   Căci fiul meu iubit e dus departe,
                   Janett cu-nvăţăturile deşarte
                   Cu înţelepciunea lumii cea drăcească
                   Nu poate Ţie, Doamne, să-Ţi slujească!
                   Ci Tu Iisuse, care-ai poruncit
                   Să ne iubim aşa cum ne-ai iubit,
                    Numai Tu singur poţi să înţelegi
                   Durerea mare a vieţii mele - ntregi.
                   Când văd că sânge din sângele meu
                   Astăzi hulesc Numele Tău mereu
                   Şi nu vor să-Ţi slujească Ţie
                   De Praznicul Tău sfânt nu vor să ştie.
                   Cu ale lumii gânduri se dezmierd
                   Şi astfel sufletele şi le pierd.
                   Şi eu Te rog cu sfântă îndrăzneală
                   Să curmi Tu blestemata învoială
                   Din sufletul copilei mele dragi,
                   Şi înspre Ceruri mintea să-i atragi!
                   Fă Doamne o minune şi-i arată
                   Puterea Ta cu totul minunată
                   Ca ea să vadă Sfânta Ta Lumină
                   Şi să-Ţi slujească în dragoste deplină!
                   Măicuţa Domnului, Tu, care
Eşti proslăvită fără de asemănare
La Fiul Tău Cel Sfânt să mijloceşti
Şi cererea aceasta să-mi plineşti!
ACTUL II
E întuneric, candela arde, bunica şi Janett aud deodată din culise o voce cântând:
În astă noapte iarăşi vii
Prea Sfinte Copilaş,
Şi-acum în orele târzii
Îţi cauţi un sălaş.
Dar tot Pământul cufundat
În moarte şi în somn,
Nu simte că l-a cercetat
Al Îngerilor Domn!
Tu treci străin din loc în loc
Şi-n Lumea ce-ai zidit,
Nu ai nici vatră şi nici foc
Nici pat de odihnit.
Odinioară, cel puţin,
Păstorii Te-au primit,
Dar astăzi Pruncule Divin
De toţi Eşti prigonit.
Şi astăzi nici o iesle n-ai
Într-însa să Te culci,
Şi nici măcar un fir de pai
Nici boi cu ochii dulci.
Doar câte un creştin, arar
În sufletu-i smerit,
Ca unui scump mărgăritar
Locaş Ţi-a pregătit.
Acolo vii cu Cerul Tău
Şi-ntr-însul locuieşti,
Biserică lui Dumnezeu
Tu inima-i sfinţeşti.
Şi cei ce-n taină Te-au primit
Şi nu Te pot uita,
Cu suflet cald şi umilit
Îţi cântă Ţie aşa:
Tu, Cel Ce astăzi Te-ai născut
Din sânul Prea curat
Cuvinte fără de-nceput
În veci fii lăudat!
Rămâi în noi Iisuse blând,
Cu Cetele cereşti
Strigăm la Tine toţi, cerând:
Să nu ne părăseşti!
Scena a III-a
Intră Îngerul 1 cu ieslea în care este culcat Pruncul. Îngerul 2, cu bradul aprins.
Îngerul 1:
În noaptea asta clară şi geroasă
Cu Pruncul am umblat din casă-n casă
Dar vai, abia ici-colo în oraş
I S-a pregătit Pruncuţului sălaş,
Căci mai în toate casele, creştinii
Uitat-au azi de Praznicul Luminii
Şi-şi văd de treburile lor lumeşti
Şi grijă n-au de cele sufleteşti.
          Îngerul 2:
                   Dar vezi, bătrâna asta de colea
                   Cu sufletul şi părul ca de nea
                   Pe Pruncul Sfânt cu dor L-a aşteptat
                   Şi ca să-i vie-n casă s-a rugat!
          Îngerul 1:
                   Şi a venit Pruncuţul Cel Ceresc
                   Sfinţind cu Harul Lui Dumnezeiesc
                   Această casă şi pe cei din ea,
                   Pe veci cu binecuvântarea Sa.
          Îngerul 2:
                   Şi aşa precum bătrâna s-a rugat
                   Minunea îndoită s-antâmplat
                   Odată cu a Pruncului venire,
                   Un suflet s-a întors din rătăcire.
         
          Bunica (se ridică, stă o clipă uluită, şi zice):
                   O, Doamne, ce-mi văd ochii păcătoşi:
                   Aceştia sunt doi Îngeri prea frumoşi!
                   Şi oare ce-au adus cu ei? O, iată:
                   E Pruncul Sfânt în ieslea luminată!
                   Ci scoală-te, copilă, haide vezi
                   Cu ochii tăi minunea, ca să crezi!
          Janett (trezindu-se):
                   Ce-i, ce-i bunico?
                   Ce minunţie!
                   Oare ce ai spus matale, aşa să fie?
          Bunica se duce la colţul de icoane, ia tămâia şi aprinde, tămâiază pe Prunc, apoi îngenunche la iesle.
          Janett:
                   Şi eu vreau către Pruncul Sfânt să vin
                   Şi către El cu dor să mă închin!
                   O, iartă-mă copilule Iisus
                   De vorbele ce-aseară Ţi le-am spus,
                   Dar până azi eu nu Te cunoşteam
                   Şi în cuvântul sfânt eu nu credeam.
                   E drept, bunica multe mi-a mai spus
                   De Tine, Sfinte Pruncule Iisus,
                   Şi ştiu că Tu eşti blând şi iertător
                   Cu cei ce lasă drumul pierzător
                   Şi cei ce vin la Tine umiliţi,
                   Zicea bunica, că vom fi primiţi.
                   Şi eu acum la Tine vin, înfrântă
                   Şi cad la Tine în Noaptea asta Sfântă,
                   Primeşte-mă ca pe acel tâlhar
                   Şi-mi dăruieşte Doamne şi un dar:
                   Adu-mi acasă pe iubitul tată
                   În Noaptea asta binecuvântată!
          Îngerul 1:
                   Copilă, Pruncul Cel Dumnezeisc
                   Primeşte pe toţi cei ce se căiesc.
                   Şi iată, sunt trimis din Cerul Sfânt
                   Ca să-ţi aduc acest cuvânt:
                   Tăticul tău cel drag este pe drum
                   Şi va sosi acasă acum, acum.
                   Ca-n bucuria cea desăvârşită
                   Să simţi milostivirea cea negrăită
                   A Acelui Care-I fără de-nceput
                   Şi azi, ca acum, în iesle s-a născut!
                                             I
                   Cerul azi e-ntunecat
                   Şi Pământul s-a spurcat
                   O, Iisuse vin, Pruncule Divin!
                                   II
                   Vino Tu ca să sfinţeşti
                   Inimile româneşti
                   O, Iisuse vin, Pruncule Divin!
                  
                                  III
                   Tu cu Maica Ta Să vii
                   Şi n suflet Te-om primi
                   O, Iisuse vin, Pruncule Divin!
                  
                                 IV
                   Ca păstorii-n Betleem
                   Către Tine noi cădem
                   O, Iisuse vin, Pruncule Divin!
                  
                               V
                   În Lume nu ne lăsa
                   Du-ne colo-n casa Ta
                   O, Iisuse vin, Pruncule Divin!
                  
                                                SFÂRŞIT.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts with Thumbnails