Alte idei importante date la iveala de Eugene in
aceasta perioada se afla in jurnalul sau filosofic care numara saptezeci si
doua de pagini si cuprinde perioada 30 iulie 1960 - 3 aprilie 1962. Aici el
vorbea despre arta autentica ca reflectare a relatiei dintre artist si
realitatea ultima; despre secolul al XX-lea ca „veac al superstitiei";
despre Fiara Apocalipsei ca apoteoza a iubirii de sine, in care fiece om se va
inchina lui insusi; despre jocurile olimpice ca o alta modalitate de a unifica
lumea pe temeiuri exterioare; despre national-socialismul lui Hitler ca produs
al revolutiei moderne, mai curand decat ca reactie la ea; despre parabola
fiului risipitor ca o paralela instructiva pentru epoca moderna; despre Iuda ca
primul „om modern". De asemenea, mai scria despre utilizarea sexualitatii
ca o „forta impersonala" pentru a-l stapani pe om: „Asa cum omul modern a
fost transformat intr-un ”animal politic”, tot astfel a fost si “sexualizat” -
adus la o asemenea preocupare pentru sex, incat acesta sa se dovedeasca a fi o
forta dezintegratoare pentru el. Si astfel asteptam «liderul» in stare sa
canalizeze aceasta noua energie pierduta, exact asa cum a procedat si
Hitler".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu