Primaria Sectorului 2 despre “Monumentul lui Mircea Vulcănescu, una din cele mai reprezentative personalităţi ale perioadei interbelice”: “Si-a găsit un loc bine-meritat”

Am aflat din presa ca un grup de criminali de pace a luat la tinta statuia marelui roman si martir crestin-ortodox Mircea Vulcanescu, realizata de regretata sculptorita Valentina Bostina, si ridicata in 2009 de catre Primaria Sectorului 2 in Piata Sfantul Stefan din Bucuresti, aflata chiar langa casa filosofului, din strada Popa Soare 16 A. Ne-am gandit asadar, urmand sfaturile Doamnei Mariuca Vulcanescu, sa prezentam pentru mintile incetosate ale teroristilor culturali Apararea marelui roman la simulacrul de proces in care a fost judecat si condamnat, practic, la moarte, scrie portalul MARTURISITORII.RO. Noi, la randul nostru, ne-am gandit sa republicam ceea ce sustinea Primaria Sectorul 2 in urma cu cinci ani, in caz ca vrea sa se razgandeasca astazi. Oricum, mai multe asociatii civice pregatesc atacarea in contencios administrativ a vreunei decizii aberante si imorale de indepartare a statuii marelui filosof si martir roman. Primaria are cuvantul:
Monument dedicat lui Mircea Vulcănescu, în sectorul 2
Monumentul lui Mircea Vulcănescu, una din cele mai reprezentative personalităţi ale perioadei interbelice, şi-a găsit un loc bine-meritat în sectorul 2, începând de duminică, 1 noiembrie a.c., când a fost dezvelit bustul în bronz, amplasat în piaţa Sfântul Ştefan din strada cu acelaşi nume, prin grija şi la iniţiativa primarului Neculai Onţanu.
După amplasarea monumentelor dedicate lui Petre Ţuţea şi Mircea Eliade în parcuri din sectorul 2, era obligatorie întregirea „triadei” elitei româneşti cu bustul lui Mircea Vulcănescu, conceput acum aproape 25 de ani, de regretata sculptoriţă Valentina Boştină.
La 57 de ani de la moartea sa (s-a stins din viaţă pe 28 octombrie 1952), Primăria Sectorului 2 amplasează bustul lui Mircea Vulcănescu, sculptură donată administraţiei locale a sectorului 2, fără pretenţii de drept de autor, de fostul soţ al sculptoriţei, scriitorul şi eseistul Ion Papuc.
Prin înmulţirea monumentelor cu valoare artistică în spaţiul sectorului 2, primarul Neculai Onţanu urmăreşte păstrarea vie în memoria locuitorilor a marilor personalităţi care au marcat generaţii întregi şi care pot fi adevărate repere morale ale vieţii actuale. Mai mult decât atât, Mircea Vulcănescu a locuit în sectorul 2, pe strada Popa Soare nr. 16 A, în vecinătatea bisericii în curtea căreia, de cinci ani de zile, bucureştenii pot admira bustul marelui român, Petre Ţuţea.
La evenimentul de duminică, 1 noiembrie, din piaţa Sfântul Ştefan, alături de fiica filosofului, Măriuca Vulcănescu şi de primarul Neculai Onţanu, au fost invitaţi să rememoreze amintirea lui Mircea Vulcănescu, preşedintele Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Artă, Dan Hăulică, directorul general al Muzeului Naţional de Artă Contemporană, Mihai Oroveanu, fostul soţ al sculptoriţei, scriitorul Ion Papuc, filosoful Mihai  Şora, poeta Ana Blandiana şi mulţi alţi reprezentanţi ai elitei culturale contemporane.

Consideraţii despre filosoful Mircea Vulcănescu

Spirit enciclopedic, orator de mare forţă, filosof şi finanţist de geniu, Mircea Vulcănescu (1904 – 1952) a pierit în chip dramatic în închisoarea de la Aiud, bolnav de plămâni, datorită condiţiilor inumane la care a fost supus, lăsând în urmă îndemnul mişcător: „Să nu ne răzbunaţi!”
Despre Mircea Vulcănescu, filosoful Constantin Noica scria: „A existat în generaţia noastră un om care ne domină pe toţi: prin lecturile lui, prin fantezie, prin graţia intelectului, prin conştiinţa morală. Se numea Mircea Vulcănescu”.
La rândul său, scriitorul Mircea Eliade nota: „Nu ştiai ce să admiri mai întâi la el: nestăvilita lui curiozitate, cultura lui vastă, solidă, bine articulată sau inteligenţa lui, generozitatea, umorul său, spontaneitatea cu care-şi trăia credinţa şi iscusinţa cu care şi-o tălmăcea. Nu cred că am întâlnit alt om mai înzestrat cu atâtea daruri şi nici altul care să-l întreacă în modestie”.
Acelaşi Mircea Eliade care l-a cunoscut îndeaproape pe Vulcănescu a transmis către publicaţia „Prodromos” această mărturie capitală: „…eu cred că, dacă ar năvăli alte neamuri şi s-ar aşeza aici, la noi, după câteva secole ar deveni şi ei români”. Sunt vorbele lui Mircea Vulcănescu. Această mărturie şi multe altele i-au fost făcute lui Mircea Eliade între anii 1936 – 1940, adică în preajma cataclismului pe care Vulcănescu îl aştepta, fără spaimă, cu seninătatea lui obişnuită.
Mircea Vulcănescu a primit din partea Regelui Carol al II-lea şi ulterior a Regelui Mihai I, distincţii şi mari ordine, în semn de recunoaştere pentru serviciile aduse statului român. Strălucit orator, a conferenţiat cu pasiune pe teme diferite, de la satul naţional, la dimensiunea românească a existenţei. La 30 august 1946 a fost arestat, în lotul al doilea al foştilor membri ai guvernului Antonescu, calificaţi drept „criminali de război”, iar la 9 octombrie 1946, a fost condamnat la opt ani de temniţă grea.
Închis la Aiud, alături de majoritatea elitei româneşti, Mircea Vulcănescu a ţinut o serie de conferinţe considerate subversive de torţionari, pentru că le menţinea oamenilor moralul ridicat. A murit pe 28 octombrie 1952, bolnav de plămâni, ca urmare a tratamentului inuman la care a fost supus. Avea doar 48 de ani.

Consideraţii despre Valentina Boştină

Sculptoriţa Valentina Boştină a ales să-şi înfăţişeze ideile şi concepţiile artistice în solemnitatea materialelor clasice, îndelung folosite peste secole: bronzul şi piatră.
Când se va face odată inventarul complet al tuturor sculpturilor în piatră pe care Valentina Boştină le-a cioplit într-un ritm susţinut, an de an, în ultimele două decenii de viaţă, se va realiza imaginea unei opere prodigioase, care nu numai că impune o personalitate, dar şi modifică mult şi, cel puţin într-un aspect important, imaginea consacrată a sculptorului român.
De pe malurile Bosforului şi până la depărtata Peninsulă Iberică, din mediteraneenele Atena sau Roma şi până în nordicul Hamburg, ea a călătorit mereu, însoţindu-şi opera într-un adevărat pelerinaj continental. Este sculptoriţa cu cele mai numeroase lucrări înălţate pe socluri prin parcurile Europei dintre toţi sculptorii români.
Alături de sculpturi pe care artista le-a creat, le-a prezentat în expoziţiile ei personale ori în cele oficiale şi apoi au fost achiziţionate şi amplasate în locuri publice, au existat şi lucrări, nu multe, executate ca urmare a unor comenzi cum ar fi: Nicolae Labiş la Baia Mare, Dragoş Vodă pentru Liceul din Sighetul Marmaţiei, Generalul Dragalina amplasat în Bumbeşti, Târgul Jiu.Printre comenzile pe care Valentina Boştină le-a onorat, se află şi bustul lui Mircea Vulcănescu, conceput în urmă cu aproximativ 25 de ani şi oferit fără pretenţii de drept de autor de fostul său soţ, Ion Papuc, cunoscut eseist şi interpret al operei lui Decartes, Primăriei Sectorului 2 care i-a găsit un loc ideal în piaţa Sfântul Ştefan.

1 Noiembrie 2009

Sursa: Primaria Sectorului 2 via Ziaristi Online