SCRISOARE DESCHISA adresata premierului Emil Boc: Pana unde va decadea demnitatea nationala in fata UDMR si a intereselor Ungariei asupra Romaniei? Refuzăm farsa istoriei care se repetă si complicitatea morala la crimă

Scrisoare Deschisa adresata premierului Emil Boc

Pana unde va decadea demnitatea nationala in fata UDMR si a intereselor Ungariei asupra Romaniei?

Refuzăm farsa istoriei care se repetă si complicitatea morala la crima

Luni, 21 martie ac, se decide la Curtea de Apel Craiova, dupa cinci ani de procese, daca autorul etnocidului românilor transilvăneni de la 1848 va avea o stradă în Târgu-Mureș, cu numele lui, blestemat din neam in neam de urmasii victimelor: Lajos Kossuth. Ieri, la peste cinci ani de la declansarea acestei batjocoriri oficiale a demnitatii nationale, un alt angajat al statului roman, extremistul Csibi Barna, continua „opera” lui Lajos Kossuth, si il ucide in efigie pe Avram Iancu, in piata publica, cu mesajul “Aşa păţesc toţi care greşesc împotriva naţiunii maghiare şi a secuilor”. Iar la Bucuresti, astazi si maine, Parlamentul Romaniei sarbatoreste alaturi de extremistii maghiari un 15 martie care a dus la uciderea a peste 40.000 de romani. Mai multi jurnalisti si scriitori i-au adresat aceasta Scrisoare Deschisa premierului Emil Boc pentru a-l avertiza asupra nivelului de batjocorire a demnitatii nationale la care au ajuns partenerii de Guvernare ai PDL, organizatia etnica UDMR. Aceasta Scrisoare deschisă a fost adresata intai dlui dr. Dorin Florea, primarul municipiului Tîrgu-Mureş, presedinte al Filialei Judetene a Partidului Democrat Liberal (PDL). Ramasa, pana acum, fara raspuns, o remitem sefului acestuia, dl Emil Boc, premier al Guvernului Romaniei si presedinte al PDL

Motto din Lajos Kossuth: Romanii, o «hoardă mai josnică decât vita» – (Liviu Maior, 1848 – 1849, Românii şi ungurii în revoluţie, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1998, p. 378)

Domnule Emil Boc,

Istoria, constata marele filosof Hegel, tinde să se repete. Prima oară ca tragedie, apoi ca farsă…

În urmă cu 163 de ani, cu prilejul Revoluţiei Ungare din 1848, în Transilvania a avut loc împotriva românilor un masacru sângeros. Peste 230 de sate locuite de români au fost incendiate, bărbaţi, femei, bătrâni şi copii, aproape 40.000 de suflete, au fost împuşcaţi, spintecaţi, spânzuraţi. Principalul autor moral al acestei tragedii a fost Lajos Kossuth, prim-ministrul guvernului revoluţionar ungar.

Peste nici un secol, în toamna lui 1940, în acea parte de Transilvanie care fusese făcută cadou Ungariei de către Germania nazistă şi Italia fascistă prin Dictatul de la Viena, tragedia s-a repetat: peste 1100 de români fără apărare din Ip, Tresnea, Mureşenii de Câmpie, Sucutard, Nuşfalău, Marca, Cosnicu, Cămar, Zalău, Beiuş, Hida, Dragu, Ciumarna, Cerasa şi din alte localităţi au fost ucişi de armata ungară horthystă în primele două săptămâni după ocupaţie. Alte orori au avut loc câţiva ani mai târziu, în toamna lui 1944, la Moisei şi Sărmaş.

În urmă cu un deceniu, pe vremea primarului de tristă amintire, Imre Fodor, exact ca în aforismul lui Hegel, istoria s-a repetat ca farsă: prin contribuţia unor consilieri locali – unii de rea-credinţă şi cinici, alţii doar oportunişti sau ignoranţi -, două străzi ale municipiului Tîrgu-Mureş au fost rebotezate Kós Károly şi Dieta de la Turda. O acţiune care nu putem s-o denumim decât perversă, având în vedere că un personaj precum Kós, altfel un arhitect şi grafician remarcabil, dar ale cărui antiromânism şi antisemitism sunt notorii, a fost decorat de însuşi Horthy cu cea mai înaltă distincţie ungară, Nemzetvédelmi Kereszt (Crucea Apărării Naţionale). Aşa cum scria ziarul Ellenzék din Cluj la 16 iun. 1941, motivul era că Kós Károly: „a luptat cu credinţă – şi cu riscul vieţii – în teritoriile smulse (Ungariei Mari, n.n.) împotriva forţelor străine (…)”. Adică împotriva României!

JUSTITIA DE LA BUCURESTI DISPUNE DARAMAREA UNEI BISERICI ORTODOXE. Se intampla in Berceni

Incredibil! Justiţia română dispune dărâmarea unei biserici ortodoxe din Bucureşti!

Într-o ţară cu o populaţie majoritar creştin-ortodoxă, ridicarea unui nou lăcaş de cult, ca urmare a cererilor credincioşilor, pe cheltuiala lor şi sub îndrumarea unor preoţi cu har şi spirit jertfelnic nu poate constitui decît o bucurie. Mai ales cînd este vorba de un mediu urban aglomerat precum capitala, o biserică ridicată în vecinătatea blocurilor concepute de fostul regim ateu în mod îngust materialist, adică strict funcţional, complet străine de Dumnezeu, o asemenea faptă merită măcar elogiată, dacă nu larg popularizată.

Iată însă că, în loc de aceasta, în anul de graţie 2009 noi, preotul paroh Sorin Ovidiu MITITEAN şi miile de enoriaşii din cartierul Berceni, ce locuim în blocurile S1, S2, A12, A14, A15 etc. etc., situate pe Str. Turnu Măgurele şi pe arterele învecinate, ne-am trezit somaţi printr-o aberantă hotărîre judecătorească (2775/15.05.2008), ce ne conferă tuturor umilitoarea calitate de „pîrîtă“, „sa desfiinteze pe cheltuiala proprie constructiile efectuate pe terenul în suprafata de 4232 mp, proprietatea reclamantei [Tatcu Varvara], situat în Bucuresti, str. Turnu Magurele nr. 244, fosta Gilaului nr. 22, fost Intrarea Gilaului nr. 8-10 şi 12 (colt cu str. Turnu Măgurele), sector 4“ (am păstrat nealterate ortografia şi punctuaţia Hotărîrii civile nr. 424 din data de 31 martie 2009, emise de Tribunalul Bucureşti, Secţia a II-a civilă, dosarul nr. 5873/2007)!…

Ce contează, nu-i aşa, că în perioada 1980-2000 locul revendicat abia acum de T.V. era viran, cu buruieni de doi-trei metri înălţime, cu fierătănii, cu deluşoare de materiale de construcţie abandonate şi tone de gunoaie, fiind în „deplina şi liniştita posesie“ nicidecum a „numitei“ T.V., ci a cîinilor comunitari ai zonei?…
Ce contează, nu-i aşa, că din 1993-1994, prin eforturile Pr. paroh Grigore Mititean, conjugate şi prelungite apoi de cele ale Pr. paroh Sorin Ovidiu MITITEAN şi ale unora dintre credincioşii locuitori ai zonei, s-au obţinut cedarea suprafeţei în cauză de către Societatea Comercială de Construcţii pe Acţiuni CONSAL SA (cf. adresa nr. 1003/08.04.1996), apoi Hotărîrea Consiliului General al Municipiului Bucureşti nr. 135/2000, modificată prin cea nr. 57/29.03.2001 (din care cităm: „Art. 1 Se atribuie în folosinţă gratuită Arhiepiscopiei Bucureştilor terenul în suprafaţă de 5000 mp. situat în Str. Turnu Măgurele, sector 4, în vederea construirii unei biserici“)?…

Ce contează, nu-i aşa, că la 27.02.2003 P. Sf. Ep. Sebastian Ilfoveanul, în prezenţa unui sobor de preoţi şi a sute de credincioşi, a sfinţit locul ridicării viitoarei biserici?…
Ce contează, nu-i aşa, că de atunci pînă astăzi, prin donaţiile parohienilor şi cîteva sponsorizări, s-au făcut racordările necesare la apă potabilă, gaze şi electricitate, s-au consolidat zidurile şi acoperişul, s-au montat gresie, aparate de aer condiţionat şi o staţie de amplificare pentru asigurarea unor cît mai bune condiţii de participare, apropiate de standardele actuale, la slujbele şi ierurgiile specifice bisericii strămoşeşti?…

Domnilor aflaţi la putere ,

Noi nu sîntem specialişti în jurisprudenţă, dar ştim că, avînd frică de Dumnezeu şi dragoste de semeni, n-am fost niciun moment animaţi „de rea-credinţă“, cum sîntem acuzaţi, ori de avida poftă de a încălca un anumit „drept de proprietate“, necum de a viza „lipsa de folosinţă“ a cuiva - pentru care sîntem ţinuţi acum să plătim „despăgubiri“… Ne mirăm doar, dimpreună cu experţii numiţi chiar de adversarii noştri, de ambiguităţi privind adresa exactă, vecinătăţile, perimetrul şi celelalte detalii privitoare la un teren care, aproximativ, este suprapus aceluia pe care l-am primit de la primărie în folosinţă gratuită încă din primul an al acestui al treilea mileniu, cu binecuvîntarea episcopului locului.

Ne întrebăm, de asemenea: cui foloseşte actualul ansamblu de legi dacă prin aplicarea părtinitoare a unor prevederi „retroactive“ se lezează sutele de cetăţeni care vin, astăzi, duminică de duminică şi în zilele de sărbătoare la sfînta liturghie şi beneficiază de celelalte servicii religioase tradiţionale? Nu cumva, ca şi octogenara d-nă Tatcu V., avem şi noi ceva drepturi pe care, în graba sa vremelnică de a finaliza un dosar, judecătoria care a dat sentinţa civilă cu pricina ni le încalcă cu superbie, la fel ca pe vremea ateului N. Ceauşescu, care dorea - şi el cu legea-n mînă, desigur - dărîmarea cît mai multor biserici ortodoxe înălţate cu evlavie şi jertfelnicie?…
În consecinţă, vă rugăm să sprijiniţi comunitatea noastră de creştini (reprezentată deocamdată în anexă printr-un număr limitat de semnături, anume ale acelora care au participat la sfînta slujbă din 6 septembrie a.c., ulterior ea urmînd a fi completată), comunitate aflată la un pas de revoltă - căci aceasta îşi doreşte şi potrivnicul: învrăjbirea, ura, intoleranţa - şi, prin studierea voluminosului dosar al speţei şi de către alţi specialişti în drept decît aceia care s-au pronunţat, să se găsească şi o soluţie constructivă.

Rugîndu-ne neîncetat Sfinţilor Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur - patronii spirituali ai sfîntului nostru locaş -, Maicii Domnului, precum şi Sfintei Treimi pentru luminarea minţii şi a inimii tuturora, sperăm în înţelegerea slujitorilor celor mai înalte instituţii ale actualului stat european România dar ne adresăm şi dumneavoastră, creştinilor din România: sprijiniţi demersul nostru pentru stoparea aberantei hotărîri!
Vă mulţumim anticipat.

Prof. Mihai FLOAREA
24 September 2009

http://www.napocanews.ro/

http://victor-roncea.blogspot.com