Victor Roncea: Circul Regionalizarii si reorganizarii teritoriale, o diversiune menita sa strecoare Statutul Minoritatilor, prin care UDMR instituie parlamente ale “autonomiei culturale” si se eternizeaza ca stat in stat, deasupra Romaniei

 

Regionalizarea. Un subiect de analiza si cercetare – care ar necesita dezbateri academice si, obligatoriu, informarea si consultarea populatiei -, transformat peste noapte intr-un scandal politico-mediatic cat casa, menit, chipurile, sa tempereze planurile UDMR de legalizare a autonomiei “Tinutului Secuiesc” prin crearea unei regiuni Harghita-Covasna-Mures (proiect de altfel deja aprobat tacit de una dintre Camerele Parlamentului). In realitate, aceasta abureala poarta in lumea consultantilor politici, din umbra sau nu, numele “stiintific” de “spining”, “rasucire”, turbulenta, si are drept unic scop devierea de la un subiect cu adevarat grav, pentru a-l ingropa sau strecura la un nivel inferior sau de a influenta opinia publica in favoarea acestuia, prezentand in antiteza alt subiect, cu mult mai suculent. Cum am luat si eu lectii de “spin-doctor” la viata mea, chiar de la profesionisti britanici de prim rang in acest domeniu, nu mi-e greu sa observ astfel de porcarii. In termeni romanesti, vorbim de diversiune, cu o nuanta imprumutata de la rusi, de dezinformare, tactica sau chiar si strategica, pe termen lung tintand alte sfere, posibil electorale.
Lasam deoparte populismul considerarii reorganizarii administrative drept o “descentralizare”, cand in realitate avem de-a face cu o supra-centralizare. Nici “argumentul” unei mai bune impartiri a tarii pentru a beneficia de fonduri europene nu tine; avem state europene mai mici, cu 28 de regiuni, cum ar fi Bulgaria, sau mai mari, de la Polonia si Germania, cu 16 diviziuni, la Franta, cu 22 (plus inca patru, externe). Asadar,  despre ce vorbim? Vorbim de apa in piua si praf in ochi. Subiectul menit a fi ascuns de ochii romanilor si trecut pe sub plasa mediatica intinsa prin “marea reorganizare administrativa a patriei” este Statutul Minoritatilor, pentru care preseaza UDMR si aliatii sai externi – de la entitati statale, Ungaria, la foruri supra-nationale, Soros Open Network – cu scopul de a fi votat pana pe 30 iunie, data inchiderii actualei sesiuni parlamentare si totodata data la care Ungaria preda presedintia Consiliului European.
Sa admitem ca introducerea subiectului “Romania – 8 judete” ar fi benefic, ca parte a unei strategii conceputa de SRI sau PDL pentru modificarea proiectului UDMR cu 16 regiuni. Dupa parerea mea insa, “strategia” este la fel de paguboasa ca cea a inventarii Partidului Civic Maghiar sau ca cea a inlesnirii ridicarii agentului Laszlo Tokes pana la vice-presedintia Parlamentului European. Ca l-au ajutat pilele lui Edward Nicolae Luttwak pe la diverse structuri sau sacii de bani ai lui George Open Soros e mai putin important. Ilegalitatea prin care acesta a fost votat membru al PE, cu “unguri” olteni si moldoveni, ca si in cazul ilegalitatii constituirii PCM, s-a desfasurat sub ochii principalului serviciu de informatii al tarii. Si care au fost beneficiile in ce priveste subminarea UDMR si a grofilor sai, Verestoy Attila si Marko Bela? Zero? Nu! Plus! Dar in favoarea extremistilor maghiari, care si-au intarit si bazinul electoral si si-au multiplicat bazele institutionale anti-Romania, de la nivelul administratiilor locale pana la cele europene. Pe banii prostilor de romani. Si cu concursul “statului roman”.
Iar acum, vine gogorita “re-regionalizarii” si a “trocului”. Practic, deja nu mai este un secret faptul ca Emil Boc “negociaza” cu UDMR adoptarea proiectului “8 judete” prin votarea, “la schimb”, a Statutului Minoritatilor, eventual chiar prin asumarea raspunderii, adica fara sa mai fie dezbatut de Parlament. Democratic de-a dreptul! Ar putea fi chiar si simpatic – daca n-ar fi dramatic pentru noi – jocul de leapsa dus de UDMR si PDL pentru aburirea populatiei: “Na-ti-o tie, da-mi-o mie”. Cum necum, iata, de fapt, ca proiectul UDMR al  Legii Statutului Minoritatilor Nationale a ajuns sa fie prezentat de PDL si Emil Boc drept o moneda de schimb la proiectul UDMR al regionalizarii Romaniei cu 16 “regiuni economice”, prin care se reface si largeste “Tinutul Secuiesc”, mai precis Regiunea Autonoma Maghiara impusa de Stalin si NKVD, si se mareste chiar regiunea Transilvaniei de Nord ocupata de Ungaria prin Hitler si Stalin. Semnalul de alarma impotriva acestui proiect l-a tras un singur om. Nu vreun politician roman, ca nu prea mai exista dintr-astia, ci un academician, profesorul Dinu C Giurescu. Asa au aflat romanii ca urmeaza sa fie pe viitor spanzurati legal, precum a facut-o Csibi Barna cu Avram Iancu, in cele trei judete transformate in “regiunea economica”  Covasna-Harghita-Mures. Si-uite asa nu s-a mai putut strecura atat de usor proiectul UDMR, dupa cum a trecut ca prin branza de Senat, prin adoptare tacita.
Dar toata sarada, cu alegerea dintre doua rele a raului mai mic, inventia de “spin-doctors” de care v-am vorbit, e de fapt exact invers. UDMR nu va mai avea nevoie de nici un proiect de 16 regiuni in momentul in care va avea tot ceea ce este stipulat in Statutul Minoritatilor. Prin Legea Minoritatilor li se ofera, in special maghiarilor si formatiunii etnice UDMR, drepturi peste capul statului. La ce sa mai aiba nevoie de un desen pe harta cand vor avea parlamente si mini-guverne locale care vor proclama cu de la sine putere mai intai “autonomia culturala” a “Tinutului Secuiesc” si apoi pe cea “economica” si teritoriala, indiferent de “marele judet” sau de “regiune”?! Altfel, spun chiar ei ce vor, desi o asemenea afirmatie este impotriva Constitutiei Romaniei: Liderul grupului UDMR din Camera Deputatilor, Mate András-Levente: „As accepta (cele 8 judete propuse de PDL) cu o singura conditie – daca pentru zona Covasna-Harghita-Mures este un regim asa cum exista in alte state europene, de exemplu, Tirolul de Sud, de autonomie teritoriala”.
“Consiliul National al Autonomiei Culturale” (CNAC) infiintat prin Legea Statutului, care va avea foruri “executive”, la nivel central, prin “Autoritatea pentru Relaţii Interetnice”, si “legislative”, in fiecare judet/regiune, va putea emite “acte normative prin care i se pot delega competente in viata socio-culturala”. Marko Bela deja a anuntat ca trebuie consfintita in aceasta zona maghiara ca “limba oficiala regionala”, o norma a “vietii socio-culturale”, dupa cum se doreste in Statutul in curs de adoptare. Pana si examenul auto se va sustine in “limba minoritatii”, conform proiectului. Eminentul jurnalist ardelean Lazar Ladariu arata si el ca dorita de ei Lege a Statutului minoritatilor “neaga prevederile de baza ale Constitutiei”, prin care Romania-i definita “stat national unitar si indivizibil”, centrandu-se pe sintagma “comunitati nationale”, “nu pe individ sau persoana”, contravenind, astfel, dreptului international care “exclude orice demers/initiativa de a obtine drepturi de natura colectiva”.
UDMR, sesizand posibilitatea de a-si pierde in viitor fotoliile din Parlament isi asigura si eternizarea prin Legea Statului, care stipuleaza: “Art. 73: (1) În sensul prezentei legi, în vederea exercitării atribuţiilor autonomiei culturale, statul va considera reprezentativă aceea organizaţie a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, care a participat şi a obţinut mandate în alegeri parlamentare.
(2) Dacă nici o organizaţie a minorităţii respective nu a obţinut un mandat, se va considera reprezentativă acea organizaţie care a obţinut cele mai multe voturi.”
Mai mult, in momentul in care Statutul Minoritatilor va deveni Lege – deci, dupa cum se preconizeaza, pana pe 30 iunie -, aceasta va desfiinta practic proiectul “Romania-8 judete”  in ce priveste minoritatea maghiara, pentru ca, la articolul 14, alineatele 2 si 3 se prevede:
“(2) Sunt interzise măsurile normative sau administrative, directe sau indirecte care pot duce la modificarea componenţei etnice a unor regiuni locuite în mod tradiţional de anumite comunităţi etnice.
(3) Este interzisă modificarea limitelor unităţilor administrativ-teritoriale, respectiv a circumscripţiilor electorale în defavoarea ponderii minorităţilor naţionale care locuiesc în mod tradiţional în acestea.”
A trebuit sa vina tot profesorul Giurescu ca sa arate ca “Legea Minoritatilor instituie un nou guvernământ al minorităţilor naţionale în România” si sa ne alerteze ca “Statutul Minoritatilor poate duce la prabusirea hotarelor Romaniei”.
Orice om cu un dram de bun simt – roman sau nu – care citeste acest proiect de Lege observa ca prin drepturile oferite de Statut, statul roman este dublat institutional sau chiar subordonat acestui “Consiliu National al Autonomiei Culturale”. In ceea ce priveste educatia, ajungem la discriminarea crasa a copiilor romani, pentru care se desfiinteaza unitatile de invatamant mai mici de 300 de elevi, in schimb, pentru cei maghiari, tigani, lipoveni, etc, statul este obligat sa mentina crese, gradinite si scoli chiar si daca este un singur copil de etnia respectiva. Constatam o norma de discriminare de tip nazist: un copil maghiar egal 300 de copii romani.
Probabil guvernantii actuali, luati de valurile care li se revarsa in conturi, au uitat de romani. Cred ca a sosit momentul sa le aducem aminte ca mai exista si romani in Romania.
Totodata, in acelasi timp cu respingerea Legii Statutului Minoritatilor, consider, ca simplu roman, ca se impune:
1) Scoaterea in afara legii a UDMR, ca formatiune “culturala” cu reprezentare politica exclusiv pe criteriu etnic;
2) Ridicarea pragului electoral la 10 %;
3) Arestarea lui Verestoy Attila, miliardarul in euro cel mai bogat din Parlamentul Romaniei, si a altor grofi UDMR si PCM  menajati pana acum de DNA si SRI.

Sursa: Victor Roncea blog

Vezi si De ce Statutul Minoritatilor este un proiect anti-national si anti-constitutional. ANALIZA
Regionalizarea si destramarea Romaniei prin noua Regiune Autonoma Maghiara impusa de UDMR. Academicianul Dinu Giurescu trage semnalul de alarma

Academicianul Dinu C. Giurescu: „Doreste actuala majoritate parlamentara sa destrame teritorial Romania?”. Se doreste pierderea identitatii nationale a romanilor

“Evenimente relativ recente (vezi fosta Iugoslavie) au demonstrat că nu este prea complicat să se constituie un „nou stat” pe teritoriul unui stat european, fie prin mijloace militare, fie altele, cu concursul susţinut al mass-mediei internaţionale. Este un posibil precedent care, adaptat, poate fi invocat şi pus în practică şi în România. Anume o detaşare de facto, prin regionalizare şi mijloace economice (investiţii mari) menite să arate tuturor locuitorilor avantajele noii împărţiri teritoriale.”

În 10 februarie recent, „pe neobservate”, aşa cum îşi doreşte Marko Bela, senatorii Puterii au lăsat să treacă pe sub nasul Opoziţiei proiectul legii unei noi regionalizări a României, pus în operă de UDMR. Fără e explica de ce actualele opt regiuni de dezvoltare nu sunt bune, fără nici o presiune din partea UE şi aparent fără nici o logică, liderii udemerişti au continuat practicarea a ceea ce ştiu ei cel mai bine: şantajul.

Din confruntarea cu partidele româneşti ahtiate după putere, astăzi, ca şi ieri şi alaltăieri, organizaţia cu rol de partid etnic a ieşit întotdeauna învingătoare. Pas cu pas, urmărindu-şi programul şi „viziunea” pe termen lung, UDMR a şantajat tot ce se putea, a obţinut tot ce şi-a dorit, a aplicat întregul „arsenal istoric” al gherilei etno-centriste, separatiste, autonomiste. Cu o doză uriaşă de aroganţă şi sfidare, liderii aşa-zişi „europeni” ai maghiarimii din România au avut curajul să propună guvernanţilor de la Bucureşti refacerea hărţii tragice din 1940, când pumnalul horthysto-hitleristo-mussolinian a fost înfipt în trupul Transilvaniei. Cum această sfidare nu e de ajuns pentru îndeplinirea planurilor autonomiste, UDMR face presiuni asupra guvernanţilor să treacă, în paralel, şi Legea Minorităţilor prin asumarea răspunderii guvernului – metoda prin care guvernul Boc a dăruit de curând liderilor udemerişti istoria şi geografia în limba maghiară, precum şi o întinsă listă cu discriminări pozitive în învăţământ. În acest mod, şefii celei mai însemnate minorităţi etnice din România obţin supra-drepturi orientate făţiş spre separatism etnic şi chiar spre anularea de facto a unirii Transilvaniei cu Tara Mamă. Ne aflăm, practic, în stare de „alarmă la vedere”, cum se spune în aviaţie, deoarece UDMR nu mai face nici măcar un minim de efort pentru a-şi masca intenţiile. În acest context, de o gravitate extremă pentru destinul statului naţional unitar român, am considerat necesar să aflăm opinia unuia dintre marii istorici de la Academie, profesorul Dinu C. Giurescu.

„Potrivit Legii Educaţiei, 92% dintre elevii români au mai puţine drepturi decât 8% dintre elevii minorităţilor”

- „Repetabila alianţă” dintre UDMR şi partidele care s-au perindat până acum la putere, împlineşte, azi-mâine, 20 de ani. Cum vedeţi, domnule profesor, această evoluţie?

- După 1990, minorităţile etnice, indiferent de numărul lor, au obţinut un statut extrem de generos, având, printre altele, reprezentanţi în parlament în mod automat. Se detaşează la mare distanţă maghiarii, conduşi de UDMR – o entitate cu un statut nedefinit: nici partid politic, nici organizaţie neguvernamentală. Nu contează însă dacă este sau nu partid politic. Interesant este să urmărim ce a obţinut UDMR participând la toate legislaturile şi aproape la toate guvernele. Vă spun de pe acum: nu am nimic împotrivă dacă UDMR participă la guvernul central; ei au oameni bine pregătiţi, trebuie să recunoaştem, iar mulţi din generaţia mai bătrână, nu din cea tânără, vorbesc bine româneşte. Ca urmare, pot să aibă o contribuţie pozitivă la gospodărirea treburilor ţării. Unde încep lucrurile să se strice este acolo unde această organizaţie încearcă să obţină mai multe drepturi decât marea majoritate a românilor. O să mă refer la un domeniu pe care îl cunosc mai bine: Legea Educaţiei. Această lege îi împarte pe şcolari în două mari categorii: 92% din elevii români de şcoală generală şi liceu au mai puţine drepturi decât 8% din elevii minorităţilor. Foarte bine că tineretul minoritar are drepturi multe, dar vreau ca aceleaşi drepturi să fie extinse şi asupra românilor. Atunci suntem de acord. Dar ca majoritatea să fie discriminată negativ în favoarea minorităţii e un lucru pe care nu-l înţeleg. Nu înţeleg cum o şcoală cu numai 5-6 elevi maghiari continuă să funcţioneze, în timp ce o şcoală cu 10-15 elevi români se închide. Cea dintâi capătă personalitate juridică, în timp ce a doua nu. O anomalie! O lege foarte greu de înţeles. Al doilea exemplu: niciunul dintre cele 23 de „principii directoare” ale legii nu face trimitere la necesitatea cunoaşterii istoriei, creaţiei şi civilizaţiei româneşti. În schimb, când e vorba de minoritari, se spune explicit că trebuie să cunoască istoria, tradiţiile, civilizaţia comunităţii respective. De acord să cunoască ei, dar de ce nu şi noi? Mai mult, istoria este acceptată ca materie a „bacalaureatului naţional” numai la clasele umaniste, iar manualul de clasa a XII-a nu se mai numeşte „Istoria românilor”, ci, simplu, „Istorie”. Cui îi e ruşine de istoria românilor? Curioasă scăpare…

- De ce credeţi că i-au tăiat pe „români” din titlul manualului?

- Ca să se piardă identitatea naţională a românilor. O spun cu toată seriozitatea, cu deplină răspundere: mai multe fapte asemănătoare merg către acest scop. Tineretul să nu mai aibă conştiinţa apartenenţei la un neam. Să fie un tineret de ăsta, euro-atlantic, axat pe valori precum mall-uri, vacanţe, călătorii, braking news, vibe radio etc. Pentru minorităţi, vom avea însă manuale diferite, în limbile lor materne. În acest caz mă întreb de ce? Credeţi c­-o să cunoască mai bine istoria şi geografia României, dacă le-o traducem în maghiară sau germană? Mi se pare extrem de stranie această prevedere. Dacă vorbim, în context, de Tirolul austriac, atât de des invocat de UDMR, cred că germanii din Italia (din Tirol) ar fi foarte miraţi dacă, într-o zi, li s-ar spune că vor învăţa istoria Italiei în limba germană, şi nu în italiană, cum se întâmplă în prezent. Ar fi uimiţi să audă că limba italiană, limba statului în care trăiesc, le este predată ca limbă străină, cum se întâmplă cu limba română în şcolile maghiare de la noi. Am senzaţia că toate aceste revendicări ale UDMR, satisfăcute „la moment” de majoritatea românească şantajabilă, tind la o separare completă a minorităţii maghiare de majoritatea românească: „Nu mai vreau să am de a face cu dumneata! Nici în educaţie, nici teritorial, nici ca simboluri, nimic. Să ne separăm!” Bine, dar totuşi trăim într-un stat care are graniţe recunoscute internaţional, un stat naţional ce vine din istorie, sunt realităţi pe care nu le putem nega… „Ei, bine: noi vrem separare!” Aici mergem… Si-mi pun întrebarea: domnilor de la UDMR, doriţi ca această separare, să-i zicem culturală, să ducă la o separare teritorială? Întrebare retorică, se înţelege…