Sfidare iredentistă. Primăria Sfântu Gheorghe schimbă denumirea străzilor. Strada Horea, Cloşca şi Crişan a devenit “Dealul Attila”!

Personalităţile româneşti nu au mai avut loc decât la marginea oraşului

Primăria Sfântu Gheorghe a schimbat denumirea mai multor străzi. "Mihail Kogălniceanu", "George Coşbuc" şi "Aurel Vlaicu" au ajuns la marginea oraşului, în timp ce mult mai aproape de centru a apărut "Dealul Attila" în locul străzii "Horea, Cloşca şi Crişan". Strada 1 Decembrie 1918 a fost împărţită astfel încât Primăria a ajuns acum pe strada "Petofi Sandor".

Propunerea de înlocuire a plăcuţelor a venit din partea primarului Antal Arpad, care s-a arătat nemulţumit de „reminiscenţele comuniste" ale numelor româneşti ale străzilor şi a vrut să restabilească un „echilibru" între cele cu nume maghiare şi cele cu nume româneşti.

Unde au fost puse personalităţile române:

Primăria este în capătul din stânga al străzii, adică în centrul oraşului:

Apare piaţa "Hungaria"

În centrul municipiului Sfântu Gheorghe se construieşte Piaţa "Hungaria", între Colegiul Székely Mikó și Primărie. P-ţa HUNGÁRIA se va forma din curţile interioare şi va fi delimitată de străzile 1 Decembrie 1918 şi gróf Mikó Imre.

Deja s-au montat primele plăcuţe cu numele Petőfi Sándor şi Mihai Eminescu, pentru că hotărârea CL a intrat în vigoare. Pe străzile cu nume maghiare au fost puse plăcuţe inscripţionate mai întâi în limba maghiară şi apoi în limba română şi invers pe străzile cu nume româneşti.

"Consider că aşa este corect pentru a oglindi relaţia interetnică. La personalităţile maghiare să fie pe primul loc înscrisul în maghiară, iar la personalităţile româneşti, să fie în limba română, primul înscris", a declarat primarul municipiului, Antal Arpad (foto stânga).

Primarul va plăti din propriul buzunar plăcuţele stradale cu denumiri româneşti, iar cele cu nume maghiar sunt plătite dintr-o donaţie făcută de o persoană fizică. Schimbarea actelor de identitate, datorată modificării numelor străzilor, va fi gratuită, potrivit primarului.

VEZI AICI LISTA COMPLETĂ A STRĂZILOR SCHIMBATE

Cine sunt Attila şi Racokzy Ferenc?

Într-o anexă a deciziei de mai sus, numele personalităţilor sunt explicate astfel de Consiliul Local:

• "Attila: ultimul şi cel mai mare voievod al hunilor din Europa

Numele lui înseamnă „tăicuţă", „tată onorabil", „domnitor". După era noastră, în jur de anul 406 s-a născut omul de stat, care a domnit unul dintre cele mai mari imperii de la 434 până la moarte. Imperiul a ţinut de la Europa-Centrală până la Marea Neagră şi de la Dunărea până la Marea Baltică. Atât în estul cât şi în vestul Imperiului Roman a avut foarte mulţi adversari. Întinderea Balcanilor a ocupat de două ori, la a doua ocupaţie a încercuit şi Constantinopolul. La vest a mărşăliut până la Orleans. În anul 452 l-a izgonit din Ravena, capitala lui, pe împăratul VestRoman Valentinianus III. Deşi imperiul dispare odată cu el, nu a lăsat nimic în urmă, totuşi a devenit figura legendară a istoriei Europei. Cel mai mult în Vest-Europa a devenit simbolul barbarismului sălbatic, dar unii istorici îl amintesc ca domnitor mare şi nobil".

• "Rákóczi Ferenc (1676-1735), conducătorul luptei pentru independenţă-Rákóczi, domnitorul comandant al Ungariei, domnitorul Ardealului

Numele Rákóczi Ferencz II. este în strânsă interdependenţă cu luptele pentru independenţă-Rákóczi, pornit chiar de el în anul 1703, prin care Ungaria a dorit să-şi recâştige totala independenţă, ca să devină stat independent faţă de imperiul Habsburg. Potrivit acestui scop a fost ales domnitorul Ungariei şi Ardealului. Cu toate că lupta lui nu a avut succes, dar a avut succesul că astfel Habsburgii au recunoscut Ardealul ca principat independent şi nu l-au colonizat. În rândul maghiarimii şi astăzi, in continuare trăieşte amintirea ca conducător cu suflet curat şi cinstit, pentru că nu a fost dispus să primească amnistiţiul şi până la capăt a ţinut cu perseverenţă la cauza independenţei maghiarilor"

Stenograme

Extrase din şedinţa CL Sfântu Gheorghe din 27.05.2010:

Domnul primar ANTAL ÁRPÁD-ANDRÁS (lb.m.): „Mulţumesc frumos. Aş dori să vă spun de la început că, scopul conducerii oraşului nu este acela de a modifica numele străzii 1 Decembrie 1918, ci acela de a avea o stradă Petőfi şi o stradă Eminescu, în Sfântu Gheorghe. Mulţumesc".

Pârvan Rodica (consilier român): E o chestie de decenţă până la urmă, ca să schimbi numele străzii, care poartă denumirea zilei naţionale şi s-o împarţi în trei. (...) am fost şi la o şedinţă de partid înainte de a veni aici, acelaşi lucru s-a spus şi acolo, ăsta este de fapt. Vrea undeva să se batjocorească simbolul acestei zile, deci aşa cum fiecare ţine la ziua lui naţională şi fiind în România, ar trebui puţin să fie şi ziua dumneavoastră naţională, dar nu discutăm poziţia nimănui faţă de ziua de 1 Decembrie".

Doamna consilier BERECZKI KINGA (lb.m.): „Mulţumesc frumos. Eu propun, ca să nu mai fie probleme cu împărţirea, ca toată strada să fie Petőfi Sándor. Mulţumesc frumos."

Domnul primar ANTAL ÁRPÁD-ANDRÁS (lb.m.): „Eu consider că propunerea prezentată este una echilibrată, şi propunerile venite din cele două părţi reprezintă, într-un fel extremele. Deci, eu cred că este cinstit aşa, să fie şi Petőfi şi Eminescu şi să rămână şi 1 Decembrie, căci, există şi o lege în care se stipulează ca fiind recomandat ca în fiecare oraş mai mare, să existe o stradă cu numele de 1 Decembrie 1918. Eu cred că este o propunere cinstită, şi se referă la întărirea convieţuirii şi a identităţii oraşului. Iar celelalte două propuneri care s-au făcut auzite aici, reprezintă, într-un fel extremităţi. Mulţumesc frumos."

Ionel Dancu

Mai citiţi pe aceeaşi temă:

Secuime: cum a ajuns limba maghiară peste limba română

Cum explică primarul din Sfântu Gheorghe tichetele de parcare în limba maghiară: "Graniţele s-au mutat peste capul nostru"

Reacţia preşedintelui UDMR, Marko Bela: "Nu se prăbuşeşte lumea dacă limba maghiară stă deasupra limbii române”

Primarul din Miercurea Ciuc, amendat pentru indicatoarele de orientare maghiare

Un cuvant de mantuire - Cuviosul Siluan Athonitul. Tine mintea ta in iad si nu deznadajdui

Tine mintea ta în iad si nu deznãdãjdui

Maxime Egger

Meritã sã ne oprim asupra acestei fraze care este manifestarea prin excelentã a actualitãtii staretului Siluan, expresie sinteticã a snvãtãturii sale spirituale - a cãii spre sfintenie si mântuire pe care a trasat-o si unul din motivele popularitãtii sale. Este un cuvânt care frapeazã si care cere explicatii, o frazã misterioasã si problematicã. Ea poate fi, în sfârsit, înteleasã în diferite moduri, la diferite nivele: spiritual, dar si psihologic. Uneori chiar socheazã. Unii oameni îi gãsesc un gust de masochism sau de morbiditate, si îl aruncã.

Trebuie deci sã vorbim, dar cu smerenie, stiind cã este nu numai dificil, dar practic imposibil sã-i întelegem si sã-i surprindem sensul profund. Pentru aceasta trebuie sã trãim noi însine experienta, trebuie sã fim în aceeasi stare spiritualã cu cea a cuviosului Siluan. Cum sunt rare asemenea cazuri, se cuvine sã ne apropiem de acest cuvânt precum Moise de rugul aprins, adicã cu multã prudentã si cinstire . La fel stau lucrurile cu aceastã frazã ca si cu orice alt cuvânt al lui Dumnezei: probleme si neîntelegeri apar când noi îl abordãm nu plecând de la lumina dumnezeiascã, de la Duhul Sfânt, ci de la categoriile ratiunii noastre, prea umane, cu logica si întelepciunea acestei lumi.

Cum întelegem deci aceastã frazã, “tine mintea ta în iad si nu deznãdãjdui”? Voi distinge, fãrã sã le separ, trei sensuri.

Mai întâi, o semnificatie mai curând psihologicã, fãrã îndoialã cea mai îndepãrtatã de semnificatia sa originalã: un cuvânt de mângâiere. În acest mod este cel mai adesea primit, înteles de lume. Un rãspuns de consolare la suferinta umanã. Un ajutor pentru toti cei care obosesc sub greutatea lumii si a existentei, care sunt confruntati cu nefericirea, boala, singurãtatea etc. Un mod de a zice: Viata mea este un iad, dar Dumnezeu prin cuviosul Siluan, îmi zice cã, chiar în aceste conditii dificile, nu trebuie sã deznãdãjduiesc.

Apoi o interpretare pe care eu o numesc analogicã, mai aproape deja de experienta cuviosului Siluan, dar pe un plan mai general: acest cuvânt este expresia legii fundamentale a crestinismului, asa cum apare în semnificatia crucii - ca moarte si biruintã asupra morti - si în fericiri:fericiti cei care plâng, care sunt flãmânzi, persecutati,cãci ei vor cunoaste slava lui Dumnezeu.

Ceea ce conteazã în aceastã comparatie sunt mai putin termenii propri-zisi ai frazei, cât legãtura care îi uneste: pe de-o parte suferinta, iadul, moartea - tine mintea ta în iad - pe de altã parte fericirea, nãdejdea, învierea - nu deznãdãjdui. Legãturã asemãnãtoare botezului nostru - moartea omului vechi si învierea omului nou în Hristos, si de asemenea ascezei, prin care noi actualizãm si facem sã rodeascã harul aceluiasi botez. Ascezã care, în sensul ei profund, nu este decât un mod de a urma lui Hristos, Care ne-a arãtat cã drumul cãtre înviere, cãtre viata vesnicã, trece prin cruce si iad.

În acest sens ceea ce indicã acest cuvânt nu este altceva decât calea pocãintei: “Nu poate cineva ajunge în Împãrãtia cerurilor unde nimic necurat nu intrã, decât prin mari suferinte, curãtit prin multimea lacrimilor”, scrie staretul Siluan. Cu alte cuvinte nu se ajunge la Înviere, decât prin moarte, la adevãrata luminã decât prin întuneric (abandonul falselor lumini), la bucurie decât prin suferintã. Dupã cum Hristos S-a golit pe Sine de dumnezeirea Sa pentru a lua conditia de sclav, asa si noi trebuie sã ne golim pe noi însine, sã ne curãtim de patimile noastre pentru a face din inima noastrã un loc în care harul Sfântului Duh va putea sã trãiascã, sã manifeste prezenta sa.Dar ceea ce este în noi si este un obstacol în calea harului, este, dupã cum îi spune Hristos cuviosului Siluan, mândria. Nici mai mult nici mai pusin decât rãdãcina oricãrui rãu, izvor al tuturor necazurilor, care a fãcut sã cadã Adam si Eva, trezind în ei dorinta de a fi ca niste dumnezei.

Dar cum sã luptãm împotriva mândriei, cum sã vindecãm aceastã boalã? Nu existã decât un mijloc , care de altfel este scopul ascezei: dobândirea smereniei. Pentru staretul Siluan smerenia este usa mântuirii, cheia luptei spirituale, izvorul libertãtii “lumina în care noi putem vedea Lumina”. Modelul acestei smerenii este evident Hristos, si de asemenea Fecioara Maria, care a stiut sã renunte la vointa sa proprie pentru a trãi dupã vointa lui Dumnezeu.

Aici se naste o nouã întrebare: cum sã devii smerit? La aceastã întrebare rãspunde Hristos prin cuvântul Sãu pe care îl dã cuviosului Siluan ca un mijloc terapeutic. Ajungem aici la a treia interpretare, specificã: “Domnul m-a învãtat sã tin mintea în iad sã nu deznãdãjduiesc si asa sufletul meu învatã smerenia. Asa se biruiesc vrãjmasii”, scrie staretul Siluan.

Acest mijloc terapeutic care permite vindecarea de boala mândriei, aceastã armã spiritualã împotriva patimilor este autocondamnarea. Staretul Siluan, care nu ezitã a se considera el însusi ca un “câine râios”, scrie: “Eu nu sunt vrednic de Dumnezeu, nici de rai. Eu sunt vrednic de chinurile iadului si vesnic voi arde în foc. Când eu tin mintea mea în iad, sufletul meu este în pace. Când, dimpotrivã, las mintea mea sã hoinãreascã, gândurile care nu-i plac lui Dumnezeu revin cu putere”.

Atentie, trebuie sã întelegem bine sensul cuvintelor, în special semnificatia cuvântului iad. Pentru aceasta trebuie sã depãsim acea imaginatie încã marcatã de reprezentãrile medievale. Împãrãtia mortii, iadul, nu este un loc geografic – de exemplu locul unde Dumnezeu nu este –, ci o stare spiritualã, starea sufletului depãrtat de Dumnezeu din cauza pãcatelor sale, adicã pentru a fi încã si m ai precisi, starea sufletului cufundat în dragostea lui Dumnezeu, dar încã prea opac, prea închis, prea plin de patimi pentru a primi aceastã luminã si a-i rãspunde. Cum spune Sfântul Isaac Sirul: “Chinurile iadului sunt chinurile dragostei”. În aceastã perspectivã, fraza lui Hristos adresatã staretului Siluan exprimã pur si simplu pocãinta la cea mai înaltã treaptã de intensitate. Focul iadului nu este altul decât focul dragostei de Dumnezeu, iadul nu este altceva decât actiunea focului harului asupra sufletului încã necurãtit de patimi.

Întru aceastã zi, cuvânt despre un preot, pe care l-a oprit episcopul de a sluji ( Proloage, 22.09 ). Legarea si dezlegarea pacatelor.

Ne spunea noua Filon, robul lui Hristos, ca, de demult, pe vremea prigonirii crestinilor, un oarecare episcop a oprit pe un preot de la slujba, dintr-o anumita pricina.

Deci, s-a dus preotul acela in alta parte pentru niste trebuinte si acolo l-au prins paganii si, mult chinuindu-l, nu s-a lepadat de Hristos si i-au taiat capul si s-a facut mucenic al lui Hristos. Iar, dupa putina vreme, a incetat gonirea si stapanul cetatii aceleia, vazand minunile Sfantului Mucenic, i-a zidit o biserica si, luand moastele lui, le-a asezat in racla si le-a pus pe ele inauntru, in altarul bisericii. Deci a chemat tot poporul si pe episcop, vrand sa faca sfintirea bisericii.

Si, in vreme cand preotul vrea sa faca inceputul slujbei de seara, s-a miscat racla si a iesit afara din biserica, nedusa de nimeni, si o frica si o mirare i-a cuprins pe toti cei ce erau in biserica. Iar poporul a adus funii si a tras racla in biserica, la locul ei. Apoi, a doua oara, cand episcopul a dat pace, iarasi racla a iesit indata din biserica. Iar domnul acela, vazand aceasta, s-a temut si a inceput, smerindu-se foarte, a se plange catre Dumnezeu, zicand: "Pentru pacatele mele, nu voieste Sfantul sa locuiasca in biserica". Asemenea si tot poporul plangea, tanguindu-se, privind la aceasta minune. Iar in noaptea ce a sosit, s-a aratat Sfantul Mucenic episcopului, zicandu-i: "Pentru ce va invinuiti intre voi, ca si cand n-as voi sa petrec cu voi in biserica? Ci rogu-te si te oseteneste sa mergi in cetate la episcopul meu, si-l sileste pe el, sa ma dezlege pe mine de canon, ca m-a oprit de la slujba. Si de aceea, nu pot sluji cu voi acum in biserica, ci ies afara. Cununa muceniciei am luat-o insa fata lui Dumnezeu n-am vazut-o, ca intru despartire sunt. Dar sa nu gandesti ca ma vei dezlega tu pe mine, ca nu voi putea sluji cu voi, nici fata lui Hristos a o vedea, pentru ca El a zis ierarhilor Sai: Ori pe cati veti lega pe pamant, vor fi legati in ceruri". Si aceasta zicand, s-a facut nevazut.

Iar a doua zi, episcopul a spus aceasta domnului aceluia si, auzind el acestea de la episcop, s-a mangaiat. Deci, episcopul, luand pe cativa clerici, s-a dus la episcopul, luand pe cativa clerici, s-a dus la episcopul cel numit de Sfantul si i-a spus lui toate cele despre Sfantul Mucenici. Si acela, degraba sculandu-se, a mers impreuna cu cei ce venisera. Deci, venind, s-a inchinat Sfantului Mucenic si i-a zis: "Hristos, Cel ce te-a legat pe tine prin smerenia mea, sa te dezlege pe tine, acum, prin varsarea sangelui tau pentru numele Lui. Intra si sa fii cu noi". Dupa aceea, aducand racla in biserica, au savarsit slujba. Deci, mai mult nu s-a mai miscat racla de la locul ei si minuni multe facea.

Drept aceea dar, iubitorilor de Hristos, sa cunoasteti cat de mare este randuiala arhiereasca, pentru ca pe cati ii leaga pe pamant, legati vor fi si in ceruri, si pe cati ii dezleaga pe pamant, dezlegati vor fi si in ceruri.

Fila din Pateric despre rugaciune si fapta

A fost intrebat un batran: "Se folosesc, oare, cei ce cer rugaciunile parintilor, iar ei se lenevesc?" Si a raspuns: "Multe poate rugaciunea dreptului, precum este scris, insa, cu deosebire, rugaciunea care se face, care, adica, se ajutoreaza de cel ce cere rugaciunea, pazindu-se el, cu toata osardia si cu durere de inima, de ganduri si de fapte rele. Ca de va petrece cu nebagare de seama, nici un folos nu va avea, macar si Sfintii de s-ar ruga pentru el. Ca unul zidind, iar altul spurpand, ce folos va fi, fara numai osteneala". A mai spus inca si acest fel de povestire, zicand: Era un sfant parinte al unei chinovii, impodobit cu toata fapta buna, iar, mai vartos, cu smerita cugetare, cu blandete, cu milostivirea catre saraci si cu dragoste. Acesta se ruga mult lui Dumnezeu, zicand: "Doamne, ma stiu pe mine ca sunt pacatos, dar nadajduiesc la indurarile Tale, Stapane, sa nu ma desparti de sinodia (soborul) mea, ci, impreuna cu mine, si pe acestia ii invredniceste Imparatiei Tale, pentru nespusa Ta bunatate". Deci, aceasta rugaciune facand-o neincetat, iubitorul de oameni Dumnezeu i-a dat incredintare. Avea sa se faca pomenire de sfinti la o alta manastire, care nu era departe de dansii, si il chemau parintii manastirii aceleia pe el, impreuna cu ucenicii lui, iar el se lepada. Dar a auzit in vis, zicandu-i lui: "Mergi, insa trimite inainte pe ucenicii tai si, dupa dansii sa mergi si tu". Deci, ducandu-se ucenicii lui, au intalnit un inger in chip de sarac bolnav, care zacea in mijlocul drumului, si, venind ucenicii la locul acela si vazandu-l pe el vaitandu-se, l-au intrebat pricina. Iar el a zis: "Sunt bolnav si eram calare pe un dobitoc care, tarandu-ma, a fugit si, iata, nu am pe nimeni care sa-mi ajute". Iar ei au zis lui: "Ce putem sa-ti facem, ava? Noi suntem pe jos". Si, lasandu-l, s-au dus. A venit, apoi, dupa putin timp parintele lor si il afla pe el zacand pe jos si suspinand. Si, afland pricina, i-a zis lui: "N-au venit, oare, pe aici, ceva mai inainte de mine niste calugari? Nu te-au vazut ei aicea?" Iar el a zis: "Da, au venit, si instiintandu-se de boala mea, au trecut, zicand: Noi pe jos mergem, ce putem sa-ti facem tie?" Grait-a lui egumenul: "Vino, dar, sa te iau eu in spate si Dumnezeu va ajuta si vom merge". Iar el zise: "Cum poti atata departare sa ma duci pe spate? Ci mergi si te roaga pentru mine". Si egumenul a zis: "Nu te voi lasa, ci, iata, piatra aceea si te voi aseza pe ea si ma voi pleca si te voi lua pe spate". Si au facut asa. Si intai il simtea pe el, ca este greu cat un om, apoi se facu mai usor si din ce in ce mai usor, incat se mira cel ce il purta pe spate. Si deodata s-a facut nevazut.

Si a venit glas catre el: "Fiindca pururea te rogi pentru ucenicii tai, sa se invredniceasca impreuna cu tine de Imparatia Cerului, iata, vezi, altele sunt masurile tale si altele ale lor. Deci, indupleca-i pe ei sa vie intru lucrarea ta si vei dobandi cererea, ca Eu sunt drept judecator, rasplatind fiecaruia dupa faptele lui.

Pasi noi... Fonduri nerambursabile de pana la 171 milioane lei pt realizarea fisei electronice a pacientului. Suedia, prima tara fara bani lichizi?

Ministerul Comunicatiilor a lansat marti un apel de proiecte, al caror beneficiar eligibil este Casa Nationala de Asigurari de Sanatate (CNAS), si in care se vor aloca maxim 171,7 milioane lei, fonduri nerambursabile, pentru realizarea fisei electronice a pacientului si implementarea prescriptiei electronice. Sistemul informatic unitar integrat (SIUI), in care s-au investit in ultimii zece ani circa 45 de milioane de euro fara a functiona corect, fisa electronica a pacientului, prescriptia electronica si cardul national de sanatate sunt principalele componente ale unui sistem informatizat de sanatate, despre care autoritatile spun ca va fi functional pana la sfarsitul lui 2011.

Ministerul Comunicatiilor a lansat marti o cerere de propuneri de proiecte, care se adreseaza CNAS si care vizeaza finantarea a doua componente majore ale informatizarii sistemului de sanatate din Romania: fisa electronica si prescriptia electronica. Pentru aceasta cerere de proiecte sunt alocati 171,7 milioane lei, fonduri nerambursabile, din care circa 140,14 milioane lei reprezinta fonduri FEDR, iar 31,56 milioane lei fonduri de la bugetul de stat.

Ghidul solicitantului pentru acest apel este publicat la aceasta adresa si detaliaza criteriile specifice care trebuie indeplinite de catre beneficiarii eligibili, regulile de finantare, circuitul proiectului, modalitatea de selectie a proiectelor, procesul de contractare si implementare, precum si drepturile si obligatiile beneficiarilor. Inregistrarea propunerilor de proiect se realizeaza online, la adresa: www.fonduri.mcsi.ro, in mod continuu, procesul incheindu-se pe data de 11 octombrie 2010, ora 17.00, conform informatiilor MCSI.

• Fisa electronica a pacientului, prescriptia electronica si cardul national de sanatate ar trebui sa fie functionale pana la sfarsitul lui 2011

Fisa electronica a pacientului, prescriptia electronica si cardul national de sanatate sunt alaturi de Sistemul informatic unitar integrat (SIUI), care asigura decontarea serviciilor medicale, principalele componente ale sistemului informatizat de sanatate din Romania.

Sistemul Informatic Unic Integrat (SIUI), dezvoltat de HP Romania, SIVECO si STS care a costat in ultimii zece ani circa 45 de milioane de euro, nu functioneaza corect si trebuie luate masuri imediate de corectare pentru ca sunt furnizori carora nu li se platesc serviciile prestate, atentiona in luna iunie a acestui an, Cristian Irimie, secretar de stat in Ministerul Sanatatii.

Aceasta dupa ce oficialii CNAS au avertizat ca sistemul este in pericol de a se bloca, in conditiile in care actualele servere nu mai fac fata exploziei numarului de furnizori de servicii medicale.

La sfarsitul lunii iulie premierul Boc spunea chiar ca finalizarea implementarii SIUI pana la sfarsitul lui 2010 este obiectiv politic de reforma.

Alaturi de SIUI, premierul spunea ca "pana la sfarsitul anului 2011 trebuie sa fie implementat Cardul National de Sanatate, alaturi de alte doua proiecte importante: fisa electronica a pacientului si reteta electronica".

Potrivit acestuia, "cardul national de sanatate va permite sa avem pentru fiecare cetatean un inventar complet a situatiei medicale, prin simpla accesare a cardului pe care il detine". Cat despre celelalte doua componente, reteta electronica si fisa electronica, Boc mentiona:

"orice reteta, odata emisa de catre un medic, ea intra in sistemul electronic si nu mai poate nimeni sa o modifice, sa o dubleze sau sa aduca prejudicii variantei initiale. Si, in contextul in care toate farmaciile sunt legate in sistemul electronic, nimeni nu va mai putea realiza nici un fel de abuz, concomitent cu fisa electronica a pacientului. In momentul cand pacientul iese din spital are inventarul complet al diagnosticului si al tratamentului, iar in momentul in care se transfera la un alt spital, se transfera, in maniera electronica, fisa pacientului, si nu mai este nevoie sa mearga pacientul cu dosarele medicale, care se pot pierde sau se pot modifica".

Adrian Vasilache

Vezi si: Suedia: Prima ţară fără bani lichizi?

Suedia este pe cale să se transforme într-o societate care nu mai lucrează cu bani lichizi, relatează „The New American". Plata cu cardul devine aproape normă, iar guvernanţii de la Stockholm încurajează cetăţenii să nu mai folosească bani lichizi ca să evite jafurile. Şoferii de autobuz au renunţat să mai vândă bilete pasagerilor pentru că au fost ţinta mai multor furturi.

Pasagerii mijloacelor de transport public pot utiliza cardul bancar sau telefonul mobil la urcare. Numeroşi oficiali de la Stockholm fac presiuni ca operaţiunile de plată să nu mai fie făcute cu cash argumentând că „banii în mână" sunt legaţi de infracţionalitate şi de „economia gri". Şi sindicatele susţin ideea unei Suedii fără bani lichizi.

„Dacă putem reduce volumul tranzacţiilor cu bani în numerar, noi, băncile, şi ­populaţia în general, vom contribui la diminuarea numărului de furturi", a declarat, pentru BBC, Marie Look, reprezentantă a sindicatului funcţionarilor din bănci.

„Nu este deloc practic să umbli cu monede şi bancnote. E mai bine să scapi de ele. Suedia ar putea fi prima ţară care renunţă la cash", comenta pe un blog Bjorn Ulvaeus, membru al celebrei trupe „ABBA". Renunţarea la bani lichizi are însă nevoie de mai mulţi ani de tranziţie.

O astfel de decizie va distruge reţelele de cerşetorie, obişnuinţa bacşişului lăsat la restaurant, dar va duce şi la concedierea unor funcţionari care lucrează la ghişeele băncilor sau la casieriile diverselor instituţii.

S-au împlinit 49 de ani de la înveşnicirea Martirului Ilarion Felea. Mărturia Părintelui Bărdaş despre înmormântarea Părintelui Felea la Aiud

Era prin anii 1960-61 (n.n. - mai precis, 18 septembrie 1961), in celularul din Aiud. Intr-o zi se anunta, prin formele de mass-media, din puscarie, morse la perete si calorifer:
- a murit Parintele Ilarion Felea!

Cine nu-l cunostea pe parintele Felea in Aiud? Toti stiam, unul de la altul ca a fost profesor la Academia Teologica Ortodoxa din Arad, si mie mi-a fost profesor si mai ales pedagog. Il cunosteam noi bihorenii si aradenii, il cunosteau si bucurestenii si mai ales Academia Romana care i-a premiat cartile. A fost un predicator de performanta la catedrala din Arad si oriunde il chemau rosturile Bisericii. La catedrala credinciosii si studentii ar fi fost in stare sa reproduca predica lui din ziua aceea.

La Academia Teologica, catedra lui se transformase in amvon; avea si o voce baritonala care te cucerea. Douazeci de stilouri asterneau pe caiet toata lectia din ziua aceea. Fizic era o figura impunatoare de barbat, fata incadrata de barba, arata ca un cap de efigie, era generos si comunicativ, de aceea era simpatizat de toti.

Era mot, de la radacina, de pe valea Crisului Alb, poate ca si aceasta i-a dat destinul inalt pe care l-a avut. La manifestari si diferite ocazii, il invitau unii si altii:
- Parinte, canta-ne ceva din ale Iancului!

Si canta taraganat si duios si te ducea pe meleagurile Iancului si ale lui Horea in vremile de vrednicie ale motilor.

Scria cu duh deosebit despre cele sfinte a lui Dumnezeu si despre cele vrednice de istorie ale neamului nostru. Eu l-am luat ca mentor duhovnicesc in viata mea de preot si pastor de suflete, pe unde am trecut. De aceea era asa de cunoscut de multi si in lumea ortodoxa si la celelalte confesiuni. In Aiud si in cellelalte inchisori era cunoscut pentru expunerile si textele biblice pe care le transmitea pe banda mintii mai ales la cei tineri. In Aiud eru fete inalte din alte confesiuni dar nimeni nu avea popularitatea: parintelui Staniloae, a ieromonahului Anania si a parintelui Ilarion Felea, toti fiind in Aiud la ora aceea.

Cand moare cineva afara, vin toti cei dragi si-l petrec dupa toata randuiala crestineasca. Pe parintele Felea l-am petrecut, cu sufletele noi “fratii si rudeniile lui” de idealuri si suferinta. N-a fost batran dar a murit pentru ca nu I s-a dat asistenta medicala, asa “se planifica” in puscariile comuniste.

Oamenii, respective noi detinutii, am urmarit mersul bolnavului pana a inchis ochii.
Afland vestea mutarii sale la Domnul, am sta de veghe doua seri, pana l-au dus la groapa la “trei plopi”, cimitirul detinutilor politici. A doua seara au si dat alarma cei de jos de langa morga, unde era mortul:
- Acuma il duce la groapa pe parintele Felea!

Intr-adevar, se auzea o caruta, o drosca brasoveana, trasa de un cal cu doi gardieni pe capra ducandu-I sicriul. Erau trei porti pana la poarta principala si in linistea noptii se auzea mersul carului. Noi stateam sub patura, era dupa ora 10, ora stingerii, nu ne miscam. Acuma incepea “prohodul”. Toti cei 5000 de prizonieri politici din Aiud, asistati de cei 400 de preoti ortodocsi se rugau dupa randuiala: “Cu sfintii odihneste Doamne sufletul adormitului robului tau Ilarion preotul, unde nu este durere, nici intristare, nici suspin ci viata fara de sfarsit”. Acestea le rosteau toti chiar daca in celula nu era preot, daca era si preot se facea o randuiala mai dezvoltata, tot sub patura.

Cei de jos ne comunicau ca s-a ajuns la poarta principala, unde se petrecea scena cea mai sinistra: venea ofiterul de serviciu cu o bara ascutita de fier si o infigea in inima mortului sa se convinga “stapanirea” de moartea omului. Ce scena sinistra si lugubra, demna de evul mediu si ea se petrecea in evul modern in era comunista.

Carul funebru se ducea la “Trei plopi”, la cap i se punea un stalp de lemn pe care se batea o tinichea cu numarul matricol din dosarul detinutului. Dupa codurile comuniste, atata mai ramanea din viata omului.

Cand se incheia prohodul cu cuvintele Amin!- se mai auzeau morsele la perete si calorifer:
- Dumnezeu sa-l ierte, in veci sa fie pomenirea lui!

(Telegraful roman nr. 31-34/1994, p. 4, Marturie a pr. IOAN BARDAS, fost detinut politic la Inchisoarea din AIUD).

Sursa: Laurentiu Dumitru

Doamna Aspazia Oţel Petrescu despre sofismele raţionaliştilor atei, dictatura comunistă şi dictatura biometrică. Rugăciunea şi darul lacrimilor.